ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curte de apel București sub nr. x/2018 din 25.07.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenientul forțat B., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 15712/02.07.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și a solicitat:

- anularea Deciziei și recunoașterea dreptului pretins prin cererea de daună în dosar x, nr. unic x, în sensul obligării Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 11.728,23 RON, reprezentând suma solicitată prin cererea de despăgubire depusă la data de 16.10.2015 la C. - societate aflată în insolvența precum și a penalităților 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aferente acestei sume de la data scadenței cererii de despăgubire și până la plata integrală a debitului neachitat.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 858 din 7 martie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., a respins contestația formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând, în rest, contestația ca nefondată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta S.C. A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs invocat se referă la încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Critică soluția primei instanțe în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la admisibilitatea probelor (art. 255 C. proc. civ.) și încuviințarea acestora (art. 258 C. proc. civ.), cu referire la respingerea probei cu expertiză tehnică auto (art. 330 alin. (3) C. proc. civ.), probă pe care instanța a considerat-o neutilă soluționării cauzei față de înscrisurile depuse de către părți.

Recurenta-reclamantă a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică auto, pe care a considerat-o concludentă, tocmai pentru lămurirea instanței în ceea ce privește realitatea și complementaritatea avariilor dintre autovehicule, pentru justificarea cererii sale de despăgubire și pentru a dovedi că Decizia de respingere emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților este netemeinică.

Proba cu expertiză tehnică auto era și este concludentă, având legătură directă cu obiectul cauzei și cu motivele de anulare din cererea introductivă.

Decizia de respingere a cererii de despăgubire adoptată de Fondul de Garantare a Asiguraților s-a bazat exclusiv pe documentele primite de la asigurătorul S.C. C., în cadrul cărora a existat un "Raport de investigații privind cauzele și împrejurările evenimentului rutier în dosarul de daună x din 20.04.2016". Raportul a fost întocmit de serviciul antifraudă din cadrul asigurătorului S.C. C.. Concluzia raportului este următoarea: "avariile de la nivelul celor două autoturisme nu confirmă dinamica declarată și rezultată în urma analizării întregului material existent. Analiza dosarului coroborată cu încadrarea avariilor în cotele de înălțime, 88-92 cm, la nivelul autoutilitarei asigurate și 43-80 cm la nivelul autoturismului păgubit, ..."

Textul precitat este preluat integral de către instanța de fond în cadrul considerentelor sentinței pronunțate, chiar dacă această justificare provine de la asigurător și contrar faptului că era de notorietate respingerea nejustificată a cererilor de despăgubire de către asigurătorul S.C. C..

Prima instanță și-a format convingerea doar pe baza concluziilor subiective ale unei părți și nu pe baza concluziilor unui raport judiciar de expertiză tehnică auto, întocmit de un expert atestat, neutru față de părțile implicate în cauză.

Prin respingerea probei cu expertiză tehnică auto, recurenta-reclamantă a fost lipsită de dreptul la apărare, deși a formulat cererea de încuviințare a probei în termenul legal, a indicat obiectivele prin cererea de chemare în judecată și a exprimat în scris, la termenul din data de 10.01.2019, disponibilitatea de a suporta onorariul expertului desemnat prin tragere la sorți.

De asemenea, recurenta susține că respingerea probei cu expertiză tehnică auto i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea cauzei.

Instanța a încălcat, astfel, și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. întrucât nu numai că nu a stăruit în administrarea unui probatoriu adecvat, ba chiar l-a respins pe cel propus, pe un motiv nelegal.

Pentru aceste motive, solicită casarea încheierii din data de 21.02.2019 și a sentinței civile nr. 858/07.03.2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Recurenta-reclamantă a depus note scrise prin care arată că la data de 25.09.2020 și-a modificat datele de identificare, respectiv denumirea, sediul social și administratorul conform înscrisurilor anexate de la O.N.R.C., denumirea actuală a recurentei-reclamante fiind A. S.R.L..

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că la data de 01.09.2016, reclamanta s-a adresat pârâtului cu o cerere de plată a unor despăgubiri rezultate dintr-un presupus eveniment rutier care a avut loc la data de 15.04.2016.

Din constatarea amiabilă încheiată, rezultă că evenimentul rutier s-ar fi petrecut pe strada x din localitatea Sângeorz Băi, județul Bistrița-Năsăud și că vinovat de producerea acestui eveniment rutier s-ar face numitul B., conducătorul autoutilitarei marca x, cu numărul de înmatriculare x, care nu a observat în fața sa auto marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea D. S.R.L., oprit regulamentar în fața unei treceri de pietoni pentru a permite trecerea pietonilor și l-a lovit din spate.

Autoutilitara x, cu nr. de înmatriculare x, condusă de B., deținea o poliță de răspundere civilă auto RCA, seria x/17/G17/HR, nr. x, emisă de către C., cu valabilitate între 20.01.2016 - 19.07.2016.

E. S.R.L. a fost cedată reclamantei.

Prin decizia contestată, pârâtul a respins cererea de plată formulată de reclamantă, deoarece nu a justificat avariile existente la nivelul vehiculelor implicate în coliziune.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat faptul că, raportat la dinamica invocată de către recurenta-reclamantă, precum și manevra declarată că ar fi fost efectuată de către conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare SV 91 V1C (conform formularului de constatare amiabilă de accident și declarației pe proprie răspundere) rezultă faptul că nu se justifică avariile existente la nivelul vehiculelor implicate în coliziune.

Prima instanță a reținut incidența duspozițiilor art. 45 din Norma ASF nr. 23/2014, potrivit cărora stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

De asemenea, prima instanță a reținut incidența disp. art. 46 pct. 3 din Norma ASF nr. 23/2014, potrivit cărora, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.

Criticile recurentei-reclamante în recurs, vizează strict greșita respingere a cererii sale privind administrarea probei cu expertiză tehnică auto, de către prima instanță.

Instanța de control judiciar constată că probele administrate la dosarul cauzei erau suficient de lămuritoare și nu se impunea consultarea unui expert în stabilirea adevărului în sensul art. 22 C. proc. civ. Astfel, în acest sens, sunt relevante nota de fundamentare a FGA cu privire la motivul respingerii cererii reclamantei, raportul de investigații în cadrul căruia s-au efectuat planșe fotografice din care rezultă în mod evident avariile suferite de către cele două vehicule indicate și respectiv faptul că raportat la avariile existente pe vehiculul așa-zis vinovat, avariile acestuia încep de la o dimensiune de la nivelul solului calculate de la 88 până la 92 cm, în schimb la vehiculul care se presupune că ar fi fost avariat, avariile acestuia încep de la o dimensiune de la nivelul solului de la 48 până la 80 cm.

Prin urmare, instanța de control judiciar constatată că în mod corect a reținut prima instanță că probele administrate în cauză nu confirmă dinamica evenimentului rutier, așa cum este descrisă în constatarea amiabilă, în sensul că din constatare rezultă că autoutilitara ar fi lovit în partea stângă spate autoturismul oprit pentru a acorda prioritate pietonilor, iar avariile autoutilitarei se încadrează în cotele de înălțime 88-92 cm, pe când cele ale autoturismului la cotele 43-80 cm. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că nu există o corespondență a avariilor de la un autovehicul la celălalt, astfel că decizia de respingere emisă de pârât nu poate fi anulată.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentei potrivit căreia, prin respingerea probei cu expertiză tehnică auto, recurenta-reclamantă a fost lipsită de dreptul la apărare, deși a formulat cererea de încuviințare a probei în termenul legal, a indicat obiectivele prin cererea de chemare în judecată și a exprimat în scris, la termenul din data de 10.01.2019, disponibilitatea de a suporta onorariul expertului desemnat prin tragere la sorți.

Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i-a fost respectat și garantat dreptul la apărare în tot cursul procesului, așa cum prevăd disp. art. 13 C. proc. civ., instanța punând în discuția părților cererile reclamantei, inclusiv solicitarea probei cu expertiză tehnică auto, reclamanta lipsind la cele două termene acordate, respectiv 10.01.2019 termen la care s-a dispus efectuarea unei adrese către reclamantă pentru a preciza temeiul de drept în baza căruia aceasta a solicitat citarea în cauză a intervenientului B., și 21.02.2019 când au avut loc dezbaterile pe fond, ponunțarea amânându-se la data de 07.03.2019.

Împrejurarea că prima instanță și-a întemeiat soluția pe probele administrate deja la dosarul cauzei și nu pe un raport de expertiză tehnică auto, așa cum a solicitat recurenta-reclamantă, nu atrage sancțiunea nulității hotărârii atacate, întrucât judecătorul în baza rolului său activ în aflarea adevărului a constatat suficiente și clarificatoare înscrisurile existente.

Astfel, nu este fondată critica recurentei potrivit căreia prima instanță și-a format convingerea doar pe baza concluziilor subiective ale unei părți și nu pe baza concluziilor unui raport judiciar de expertiză tehnică auto, întocmit de un expert atestat, neutru față de părțile implicate în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. împotriva sentinței civile nr. 858 din 7 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.