ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2021

Ședința publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare a Asiguraților, anularea în parte a Deciziei nr. 11209/15.11.2017 emisă de F.G.A. în sensul admiterii cererii de plată formulată de reclamanți cu privire la următoarele sume reprezentând daune morale: 70.000 RON pentru A.; 2.000 RON pentru C.; 36.000 RON pentru B..

Prin sentința civilă nr. 1440 din 27 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1007 din 7 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la Legea nr. 213/2015, solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, în principal, admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum acestea au fost solicitate, sau, în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtului la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 14.568 RON – D., 7538,4 RON- E. și 418,8 RON – C..

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți susțin că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, judecătorul este singurul care, prin raportare la consecințele suferite de către cel prejudiciat, poate să aprecieze suma globală care să compenseze prejudiciul încercat. Această soluție a fost consacrată și jurisprudențial prin deciziile nr. 683/21.04.2010 și nr. 162/03.10.2012 a Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal comercială și decizia nr. 162/03.10.2012 a Curții de Apel Timișoara – secția a II-a civilă, exemplificată prin Deciziile nr. 683/21.04.2010 și nr. 162/03.10.2012.

Întrucât nu pot fi prezentate probe materiale și directe din care să rezulte caracterul cert al prejudiciului și întinderea sa exactă, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite, instanța de judecată poate ține seama de vârsta recurenților-reclamanți, de valorile sociale lezate prin fapta ilicită, respectiv sănătatea și integritatea corporală, consecințele negative suferite în plan moral, precum și intensitatea vătămărilor aduse, concretizate în numărul de zile de îngrijiri medicale.

La aprecierea daunelor morale cuvenite trebuie avute în vedere și constatările certificatelor medico-legale din care rezultă examinările la care a fost supus recurentul-reclamant și leziunile pe care le-a suferit, relevanță având și proba testimonială.

Cum legislația nu cuprinde criterii concrete de evaluare, recurenții susțin că jurisprudența instanțelor naționale este unicul criteriu oferit de lege, a cărui corectă aplicare poate face obiectul controlului judiciar în recurs.

În situația dată, având în vedere procedura specială care se derulează în fața pârâtului FGA, pentru a evita dezavantajarea recurenților în raport cu alte persoane, aflate într-o situație similară, cel puțin sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale se impunea luarea în considerare a jurisprudenței instanțelor naționale în materie, invocată în cauză, sau cel puțin a valorilor medii de despăgubire stabilite prin Ghidul întocmit de Fondul de protecție a victimelor străzii.

Sub acest aspect, prima instanță nu a făcut nicio apreciere, dând eficiență unei proceduri neclare care se raportează la o medie a valorilor de despăgubire propuse de asigurătorul F. S.A. la nivelul anilor 2011-2012.

În subsidiar, apreciază recurenții-reclamanți că, în prezent, singura procedură care conține criterii obiective de acordare a daunelor morale în materie este cea prevăzută de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de către Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, care asigură transparența, flexibilitatea, rapiditatea, echitatea și predictibilitatea procesului de estimare și de despăgubire. Potrivit studiului de practică, elaborat cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asiguraților, factorul de actualizare și corelație, obiectiv și util, determinat de Institutul Național de Statistică este câștigul salarial mediu net lunar pe economie. Algoritmul de calcul propus de studiu vizează, în cazul vătămărilor corporale cu recuperare integrală a funcționalității, acordarea a două puncte procentuale/zi de îngrijiri medicale, valoarea unui punct fiind de o zecime din cea a câștigului salarial mediu net lunar pe economie. În raport de acest criteriu, sumele cuvenite recurenților sunt reprezentate de următoarele valori: 14.568 RON – D., 7538,4 RON- E. și 418,8 RON – C..

Or, prima instanță nu a procedat la analizarea acestor argumente pe care le-au invocat la fond, apreciind aplicabilitatea unor norme incerte care nu reflectă realitatea despăgubirilor efectiv acordate în situații similare.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a depus întâmpinare la recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, care se pot încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului, reiese că intimatul-pârât a admis în parte cererea de plată formulată de reclamanți, acordând cu titlu de daune morale următoarele sume: 8.050 RON - D., 2.700 RON - B. și 50 RON - C., fiind respinsă cererea de plată cu privire a diferența rezultată dintre suma solicitată și suma acordată.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, intimatul-pârât a reținut că evenimentul asigurat a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sănătății unor persoane care au necesitat pentru vindecare existența unui număr de 35 de zile de îngrijiri medicale (A.), 18 zile de îngrijiri medicale (B.) și o zi de îngrijiri medicale (C.), acordând un punctaj mediu de 230 RON/zi de îngrijiri medicale, 150 RON/zi de îngrijiri medicale, respectiv 50 RON pentru o zi de îngrijire medicală.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat.

Criticile recurenților-reclamanți referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de obligare a pârâtei FGA la plata daunelor morale suplimentare celor stabilite prin decizia nr. 11209/15.11.2017, sunt nefondate, în raport de circumstanțele particulare relevate de probatoriul administrat în speță.

Înalta Curte reține că în prezenta cauză, daunele morale suferite de o persoană păgubită printr-un accident de circulație, cum este situația recurenților-reclamanți, se raportează la dispozițiile Legii nr. 213/2015, lege specială în domeniul plății despăgubirilor ca urmare a falimentului unui asigurător, precum și la dispozițiile din Norma ASF nr. 23/2014, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor se are în vedere un plafon maxim de 450.000 RON pentru fiecare creditor de asigurare.

În caz de vătămare corporală, potrivit dispozițiile art. 50 pct. 1 lit. f) Norma ASF nr. 23/2014, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori gradul în care i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu fie derizorii, dar nici să se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească despăgubirea.

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect că intimatul-pârât nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raport, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale și la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", adoptată prin Decizia nr. 142/26.05.2016 a FGA, ceea ce nu exclude de la aplicare principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ., dar și de jurisprudența instanțelor naționale. Durata îngrijirilor medicale, indicată printr-un certificat sau un raport de expertiză, este pertinentă în stabilirea despăgubirilor acordate pentru compensarea suferințelor morale, însă nu reprezintă un criteriu unic, atât timp cât, fiind lezate valori fără conținut economic, intensitatea suferințelor resimțite trebuie privită în raport de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Cu toate acestea, în speță, recurenții-reclamanți nu au dovedit, nici în procedura administrativă și nici în procedura judiciară, circumstanțe extraordinare care să conducă la concluzia că prejudiciul moral suferit excede valorii stabilite prin decizia contestată.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la propria evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit de reclamanți, aspect ce rezultă din faptul că instanța fondului a încuviințat și administrat probatoriul propus de reclamanți în vederea dovedirii pretențiilor lor, concluzionând judecătorul fondului, după analiza actelor și lucrărilor dosarului, că suma acordată de FGA cu titlu de daune morale este aptă a acoperi prejudiciul încercat de reclamanți.

Or, recurenții-reclamanți nu au prezentat argumente care să infirme concluziile instanței de fond, rezumându-se la susțineri cu caracter general referitoare la caracterul însemnat al suferințelor resimțite, fără a formula veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinței recurate.

Recurenții au arătat că instanța nu a ținut seama de jurisprudența în cause similare, reperul la care fac trimitere fiind art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

O primă observație ce se impune a fi formulată în legătură cu această critică a recurenților-reclamanți este aceea că Norma ASF nr. 23/2014 se adresează asigurătorilor de răspundere civilă obligatorie(RCA) astfel că, instituind un mecanism de apreciere a cuantumului daunelor morale prin raportare la jurisprudență se ajunge, practic, tot la un algoritm de calcul de genul celui contestat de recurenții- reclamanți în cauza de față, astfel că argumentele acestora prezintă un caracter oarecum antagonic.

Este evident că fiecare cauză comportă particularitățile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege și de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situație în care sunt vătămate drepturile cu conținut nepatrimonial, prevăzute de art. 250 C. civ..

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, se acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizație pentru satisfacție echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

Prin urmare, hotărârile de speță, la care fac referire recurenții- reclamanți, prin care s-au stabilit cu titlu de prejudiciu moral sume diferite de bani pot furniza judecătorului doar criterii orientative de estimare a despăgubirilor, evidențiind limitele de apreciere a cuantumului acestora, analiza acestora reflectând faptul că instanțele care le-au pronunțat au examinat cauzele cu care au fost învestite din perspectiva acelorași repere care au fost avute în vedere și de instanța fondului, cu prilejul pronunțării sentinței civile criticate în prezentul recurs.

În fine, în ceea ce privește subsidiarul cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele legate de majorarea cuantumului daunelor morale în raport de criteriile și algoritmul de calcul utilizate de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de către Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, pretins neanalizate de către instanța de fond, nu au fost invocate în termenul procedural, prin acțiunea introductivă, astfel că acest nou motiv de nelegalitate a Deciziei FGA nr. 11209/15.11.2017, nu poate fi primit și examinat direct în recurs, întrucât se opun prevederile art. 494 coroborate cu cele ale art. 478 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1440 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.