ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6000/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.10.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea în parte a Deciziei nr. 17079/25.09.2018 emise de pârât, în ceea ce privește art. 2, și obligarea pârâtului la plata întregii despăgubiri morale solicitate, respectiv diferența până la plafonul maxim, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1792 din 22 mai 2019, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat în parte Decizia nr. 17079/25.09.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în sensul admiterii în parte a cererii de obligare la plata daunelor morale.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON cu titlu de daune morale.

A menținut celelalte dispoziții din decizia contestată cu privire la daunele materiale.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, reținând cauza spre soluționare, respingerea acțiunii formulate de reclamant cu consecința menținerii Deciziei FGA nr. 17079/25.09.2018.

În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a recursului și obligarea FGA la reanalizarea cererii de plată în raport de noile înscrisuri depuse de intimatul-reclamant cu ocazia rejudecării fondului.

A susținut recurentul-pârât că în mod greșit Curtea a apreciat că se impune obligarea sa la emiterea unei decizii pentru suma de 120.000 RON în raport de o serie de înscrisuri ce nu au fost depuse și la dosarul administrativ.

În vederea respectării principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de către asigurații S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări sunt stabilite având în vedere procedura de soluționare a pretențiilor adoptată în cadrul FGA, raportat la jurisprudența în materie și la practica societății de asigurări.

În acest sens, Fondul se raportează la consecințele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic, cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care a fost afectată situația familială, socială, profesională, și are în vedere dispozițiile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011.

Sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale trebuie să reprezinte o justă compensație și nu o îmbogățire fără justă cauză. Suma solicitată nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci trebuie cuantificată corespunzător documentelor justificative depuse și care au legătură cu vătămarea suferită.

În instrumentarea dosarului de daună, a avut în vedere particularitățile concrete ale cauzei, cauzele și împrejurările accidentului, vârsta reclamantului, actele medico-legale existente la dosarul administrativ.

Instanța de fond a avut în vedere noul raport de expertiză medico-legală, un înscris care nu a fost avut în vedere întrucât petentul reclamant nu a înțeles să îl depună.

Fondul de Garantare a Asiguraților nu are calitate de asigurător, nu se subrogă în drepturile și obligațiile asigurătorului, iar între Fond și conducătorii autovehiculelor implicați în accidente de circulație rutieră nu există niciun raport juridic care să derive din contractul de asigurare de răspundere civilă încheiat cu asigurătorul debitor.

Reclamantul nu a depus la FGA niciun document suplimentar care să dovedească modificarea situației de fapt, ci doar a înțeles să solicite instanței de judecată să ia act de modificarea numărului de zile de îngrijiri medicale prin depunerea unor înscrisuri suplimentare doar prin intermediul instanței de judecată.

Aprobarea sau, după caz, respingerea în tot sau în parte a sumelor cuvenite este atributul Comisiei speciale constituite în cadrul Fondului de garantare, conform art. 13 alin. (4) și (5) și ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 coroborate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004.

În mod nelegal instanța a admis în parte contestația și, nu numai că a anulat în parte decizia atacată, dar a procedat la stabilirea despăgubirilor, atribuindu-și competențe care erau date de legiuitor în competența autorității administrative.

Consecința anulării deciziei este aceea a obligării pârâtului la reanalizarea cererii de plată, ținând cont de considerentele instanței de judecată și de noile înscrisuri medicale ce nu au fost depuse la dosarul administrativ.

Chiar dacă art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicție pentru instanța de contencios administrativ, aceasta poate avea loc doar în măsura în care eventuala obligare a pârâtului la reevaluarea situației ar prezenta caracter exclusiv formal.

Astfel, dacă din probele administrate cu ocazia judecății pe fond rezultau împrejurări noi, instanța putea obliga FGA la reanalizarea cererii de plată, și nu să procedeze la o evaluare proprie a prejudiciului.

A mai susținut recurentul că instanța de fond a stabilit eronat cuantumul daunelor morale, pentru că, deși a validat procedura prin prezentarea modalității de calcul, respectiv 150 zile x 500 RON = 75.000 RON, în mod contradictoriu a apreciat valoarea daunelor morale la 120.000 RON.

De asemenea, instanța a avut în vedere declarația unui martor, dând valoare declarației acestuia în detrimentul unei probe științifice. Probele nu au o valoare dinainte stabilită.

Or, la emiterea actului administrativ contestat, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la 06.12.2013, singurul depus de petent în dosarul administrativ, din care a rezultat că reclamantul a necesitat 75 zile de îngrijiri medicale, și nu 150 cum se reține în al doilea raport medical.

Instanța de fond nu a precizat în ce ar consta eroarea de calcul a Fondului de Garantare a Asiguraților și nu precizează criterii obiective pe care FGA ar fi trebuit să le aibă în vedere.

În analiza întinderii prejudiciului, a avut în vedere importanța valorii lezate, durate menținerii consecințelor fizice și psihice, repercusiunile în plan socio-profesional și personal cum rezultau din înscrisurile aflate la dosarul de daună, astfel că admiterea în parte a contestației reprezintă o greșită aplicare a normelor de drept material și, chiar în condițiile în care instanța reținea incidente anumite criterii neexaminate, putea anula în tot sau în parte actul doar în măsura în care considera că s-au încălcat într-un fel sau altul dispozițiile legale incidente în materie, și nicidecum nu putea să statueze asupra sumelor datorate cu titlu de daune morale.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

3.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a adus argumente pertinente care să susțină ipoteza că hotărârea de fond ar cuprinde motive contradictorii.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată corespunde cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția adoptată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.

3.2. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Jurisprudența în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale, civilă sau penală, a stabilit că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cauză, este cert că viața familială și socială a intimatului-reclamant a fost alterată în urma accidentului, din care a rezultat vătămarea sa corporală și urmări grave asupra integrității sale corporale, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă (pierderea vederii la ochiul drept).

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, nu cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentului, referitoare la faptul că nu ar fi cunoscut noul raport de expertiză medico-legală (care a stabilit un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale și a certificat faptul că reclamantul A. a suferit o infirmitate fizică permanentă), avându-se în vedere că proba respectivă a fost administrată în cadrul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, dosar în care Fondul de Garantare a Asiguraților a avut calitate de pârât, și că respectivul raport i-a fost comunicat în cursul soluționării dosarului.

În dosarul menționat, Fondul de Garantare a Asiguraților a și precizat instanței de judecată că asiguratul A. a formulat două cereri de plată, înregistrate sub nr. x/26.05.2016 și nr. y/14.04.2017, care au dus la formarea dosarului unic cu nr. x, dosarul de daună aflându-se în analiză și, raportat la soluția acestora, va fi supus aprobării Comisiei speciale din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților.

De altfel, Tribunalul Bihor, în raport cu precizările pârâtului FGA, a respins acțiunea reclamantului A., ca inadmisibilă, reținând că reclamantul are obligația de a parcurge procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015. Soluția Tribunalului Bihor nu a fost atacată de reclamant, care a urmat procedura administrativă.

De vreme ce Fondul de Garantare a Asiguraților avea cunoștință de noua expertiză judiciară medico-legală într-un dosar în care a fost parte și în care a și precizat că reclamantul A. a formulat cerere de plată ce face obiectul Dosarului de plată nr. x (acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă tocmai din acest motiv), nu pot fi reținute susținerile sale că, la data emiterii deciziei de plată, nu ar fi cunoscut înscrisul respectiv și că instanța de fond ar fi trebuit să-l oblige la reanalizarea cererii de plată.

Astfel, din moment ce Fondul de Garantare a Asiguraților a examinat cererea de plată formulată de intimatul-reclamant A. și a admis daunele morale în cuantum de 37.500 RON, nu se poate susține cu suficient temei că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești și că s-ar fi substituit organului administrativ în competența acestuia.

Instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantului care a fost nemulțumit de suma acordată cu titlu de daune morale și avea îndatorirea de a cerceta dacă suma răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prima instanță, în exercitarea dreptului său de apreciere, a considerat că suma acordată cu acest titlu prin decizia contestată este insuficientă, reținând că la stabilirea unui cuantum rezonabil al daunelor morale trebuie avute în vedere nu doar gravele consecințe imediate provocate de evenimentul rutier, dar și repercusiunile în planul vieții de zi cu zi, avându-se în vedere infirmitatea fizică permanentă și multiplele afecțiuni oftalmologice, neurologice și, în special, nefrologice aflate în directă legătură cu accidentul din 2013.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, față de urmările accidentului rutier asupra vieții personale, familiale și profesionale a intimatului-reclamant, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale de către prima instanță, care a efectuat o evaluare proprie, nu constituie o imixtiune în competența Fondului de Garantare a Asiguraților, nu contravine normelor speciale care reglementează activitatea Fondului de Garantare al Asiguraților și constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de acesta.

În ceea ce privește criticile recurentului vizând modalitatea de administrare a probatoriului de către prima instanță și valoarea probei testimoniale, care, în opinia sa, ar fi fost reținută în detrimentul unei probe științifice, nu pot fi avute în vedere, pentru că nu poate face obiect al analizei instanței de recurs reaprecierea probelor.

3.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau interpretat greșit dispozițiile de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 1792 din 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.