ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA"), a solicitat:
(i) în principal, anularea Deciziei nr. 23469/30.04.2020, cu consecința obligării pârâtului la plata daunelor materiale în cuantum de 30.765 RON și suma de 400.000 RON reprezentând daune morale;
(ii) în subsidiar, anularea parțială a Deciziei nr. 23469/30.04.2020, cu consecința majorării daunelor materiale și morale astfel cum au fost acestea solicitate;
(iii) obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
(i) a admis în parte contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;
(ii) a anulat în parte Decizia nr. 23469 din 30.04.2020 emisă de pârât în ceea ce îl privește pe reclamant, în sensul că suma admisă la plată cu titlu de daune morale este 75.600 de RON și nu 42.000 de RON;
(iii) a obligat pârâtul la plata sumei de 33.600 RON către reclamant;
(iv) a obligat pârâtul la plata sumei de 350 de RON cheltuieli de judecată către reclamant;
(v) a respins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca netimbrat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.
În motivarea recursului, pârâtul a prezentat aspecte teoretice referitoare la natura, reglementarea și modul de stabilire a daunelor morale, precum și la rolul și scopul înființării Fondului de Garantare a Asiguraților. În ceea ce privește întinderea despăgubirii acordate, recurentul-pârât a susținut succint că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 1385 C. civ., din perspectiva principiilor echității și proprorționalității, neavând în vedere culpa concurentă a victimei în producerea accidentului și efectele emoționale produse de decesul victimei.
Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.
Astfel, aspectele teoretice prezentate în calea de atac nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
În ceea ce privește argumentul încălcării de către instanța de fond a prevederilor art. 1385 C. civ., este de observat că acesta se sprijină pe considerente străine de sentința atacată și de cauza pendinte, întrucât în speță nu s-a solicitat acordarea/majorarea cuantumului daunelor morale pentru decesul victimei, ci a daunelor materiale și morale pentru leziunile suferite de reclamantul victimă a unui accident auto. De asemenea, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului nu reprezintă un element avut în vedere la emiterea deciziei FGA atacate și nici nu a fost invocată în cursul judecății de fond, prin actele procesuale depuse de pârât, nefăcând obiectul analizei primei instanțe. Or, menționarea unor critici străine de obiectul cauzei și de conținutul hotărârii atacate nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.
Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât pârâtul, deși a încadrat recursul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a omis să prezinte critici concrete la adresa sentinței instanței de fond, atunci condiția motivării recursului nu este îndeplinită.
Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.