ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să fie obligați, urmare a constatării existenței discriminării față de persoane aflate în situații similare, la plata cu titlu de despăgubiri materiale echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat începând cu data de 24.11.2010 la zi, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare și în continuare pentru viitor și obligarea Ministerului Justiției la reîncadrarea cu includerea în indemnizația/salariul de încadrare și a sporului de doctorat.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin decizia nr. 4299 din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj;

- a admis prescripția dreptului material la acțiune invocată de Tribunalul Dolj și Ministerul Justiției pentru perioada 24.11.2010-15.12.2012 și respinge ca atare acțiunea pentru această perioadă;

- a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

- a obligat pârâtul Tribunalul Dolj să-i plătească reclamantei sumele compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat de 15% din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 și până la data de 05.11.2016, actualizate cu rata inflației și dobânda legală;

- a respins, în rest, acțiunea.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. În susținerea motivelor prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 din C. proc. civ., recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat, în esență, că din considerentele sentinței de fond nu rezultă că prima instanță a analizat apărările pârâtului. În acest sens, recurentul precizează că motivele de fapt și de drept pentru care Statul Român prin Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, nu se regăsesc în cuprinsul considerentelor hotărârii, ceea ce conduce la concluzia că instanța nu le-a avut în vedere atunci când a pronunțat soluția.

În opinia recurentului, instanța de fond nu a respectat prevederile art. 425 din C. proc. civ., întrucât nu a prezentat raționamentul juridic pentru care a considerat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.

De asemenea, recurentul-pârât a arătat în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. că din motivarea instanței de fond rezultă faptul că aceasta face o confuzie între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, fără să țină cont de precizările conform cărora statul Român nu are atribuții în ceea ce privește alocarea la bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare plății drepturilor de natură salarială solicitate de reclamantă.

Drept urmare, între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de drepturi și obligații reciproce, întrucât Ministerul Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite pentru reclamantă.

3.2. În susținerea cererii de recurs, pârâtul Tribunalul Dolj a arătat în esență că în mod nelegal, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Dolj, având în vedere că actele administrative de stabilire a drepturilor salariale sunt emise de Ministerul Justiției.

De asemenea, a arătat recurentul-pârât Tribunalul Dolj că în cauză, capătul de cerere privind obligarea tribunalului la plata sumelor compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctor de 157 din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 și până la data de 05.11.2016, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, a rămas fără obiect.

În fine, recurentul-pârât a susținut că în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata cu titlu de despăgubiri materiale echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat începând cu data de 24.11.2010 la zi, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare și în continuare pentru viitor și obligarea Ministerului Justiției la reîncadrarea cu includerea în indemnizația/salariul de încadrare și a sporului de doctorat.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul Tribunalul Dolj să-i plătească reclamantei sumele compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat de 15% din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 și până la data de 05.11.2016, actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat argumentele esențiale invocate în apărare de pârât, prin întâmpinare, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că prin întâmpinările depuse în dosarul de fond, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive .

Însă, astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond nu a analizat nici apărările referitoare la plata sumelor datorate(în recurs acestea au fost doar reiterate) și nici argumentele expuse de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive - argumentele din sentință referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu constituie o veritabilă motivare - acestea se referă la un capăt de cerere pe care nu s-a pronunțat(obligarea la alocarea sumelor necesare plății drepturilor de natură salariale solicitate de reclamantă) și privește Ministerul Finanțelor, iar nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deși prima instanță a admis acțiunea, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat argumentele esențiale expuse de pârât în apărare. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile părților. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare și de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs formulate în cauză, aceste critici urmând a fi avute în vedere de prima instanță, cu ocazia rejudecării pricinii.

Înalta Curte mai reține că soluția pronunțată cu privire la excepția prescripției acțiunii pentru perioada 24.11.2010-15.12.2012 nu a fost contestată prin recursurile declarate în cauză, căpătând caracter definitive, astfel încât nu face obiectul investirii instanței de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Dolj împotriva deciziei nr. 4299 din 24 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2021.