ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată la data de 02.05.2017, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a solicitat instanței:

- anularea procesului-verbal înregistrat la Direcția antifraudă și control intern din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. x/19.08.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare vizând cererea unică de plată x/15.05.2012;

- anularea Deciziei Comisiei de soluționare a contestației nr. 472/15.02.2017 și înregistrată la APIA sub nr. 40032 la data de 23.08.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea de suspendare a judecății, cerere formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cererii formulate de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea Dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

La data de 24.08.2018 reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2017.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat prezentul recurs în baza art. 414 alin. (1), coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut recurenta-reclamantă că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că a stăruit în mod constant în continuarea judecății pricinii și că se impune respingerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

A mai susținut recurenta-reclamantă că încheierea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor ce reglementează cazurile de suspendare facultativă a judecății, arătând că instanța de fond, sesizată fiind cu o cerere de suspendare facultativă, a reținut în mod eronat ca fiind întrunite condițiile instituite de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei pendinte.

În continuare, recurenta a arătat că în Dosarul nr. x/2014 se efectuează cercetări în faza urmăririi penale în rem, nefiind însă indicat niciun suspect cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al parchetului, astfel încât în mod eronat instanța a admis cererea de suspendare.

Obligativitatea începerii urmăririi penale cu privire la fapta (în rem) anterior efectuării oricăror acte de cercetare în baza art. 305 alin. (1) din C. proc. pen. nu este echivalentă cu întrunirea condiției începerii urmăririi penale prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Rațiunile pentru care APIA a dispus obligarea recurentei-reclamante la plata unor sume de bani cu titlu de sancțiune țin de interpretarea înscrisurilor ce au fost depuse de către SC A. SRL în dovedirea dreptului de folosință, fără vreo legătură cu declarații sau alte înscrisuri emanând de la reprezentanții legali ai A. despre care APIA nu a făcut nici un fel de referire, nici în procesul-verbal și nici în decizia de soluționare.

Având în vedere criticile invocate mai sus, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar casarea încheierii recurate, având drept consecință trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare nu s-au invocat excepții și s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intimata apreciind că instanța de fond a făcut corect aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se subsumează motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.

În esență, recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a invocat greșita aplicare, de către prima instanță, a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținând că încheierea din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruința în soluționarea cauzei înregistrate pe rolul instanței de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepției de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Măsura dispusă de către prima instanță, de suspendare a cursului judecății în fața sa până la soluționarea Dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a fost justificată pe existența adresei comunicată la dosar de către DNA din care rezultă că obiectul cercetărilor penale îl constituie modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafață în campaniile 2009 - 2014, urmare a cererilor unice de plată pe suprafață depuse în campaniile respective de reprezentanții unor societăți, printre care și SC A. SRL, prin utilizarea de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete.

Instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Procesului-verbal înregistrat la Direcția antifraudă și control intern din cadrul APIA sub nr. x/19.08.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare vizând cererea unică de plată nr. x/15.05.2012. Actul a fost criticat sub aspectul legalității încheierii contractelor de arendare, fiind în discuție dobândirea dreptului de folosință pentru anumite suprafețe de teren. În acest context, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., existând o legătură între modul de soluționare a dosarului penal și litigiul dedus judecății.

În argumentarea soluției sale, instanța de fond a reținut că suspendarea procedurii judiciare se impune în cauză și reprezintă expresia aplicării prezumției de nevinovăție a reclamantei, care își poate valorifica toate drepturile garantate constituțional, în cadrul unui proces în fața instanței penale.

A mai arătat instanța de fond că soluția de suspendare este necesară, deoarece în situația achitării reclamantei și a respingerii pretențiilor civile cuantificate în cererea de constituire de parte civilă, hotărârea definitivă a instanței penale este opozabilă atât organului fiscal competent cât și instanței civile, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Cu toate că recurenta și-a întemeiat cererea de recurs prin invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere argumentele instanței de fond în raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta, reține că dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare în mod greșit se reclamă de către recurentă, reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecății în cauza supusă soluționării în fața instanței de contencios administrativ. Pentru aceste considerente, apreciază că motivul de casare incident în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", impunându-se așadar recalificarea temeiului de drept al cererii de recurs.

În speță, potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii".

Norma de drept instituie o excepție de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalență principiului disponibilității persoanei vătămate, ce poate opta, în această situație, pentru continuarea judecății, în scopul obținerii, cu celeritate, a unei soluții cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.

Infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Craiova sunt în legătură cu aspectele menționate în situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2016, act administrativ fiscal contestat în cauză.

Norma de excepție nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situația în care săvârșirea infracțiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.

Noțiunea de legătură a unei infracțiuni cu actul administrativ atacat presupune existența unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât și declanșarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracțiuni ce ar putea rezulta din situația de fapt reținută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiții, să solicite continuarea judecății în fața instanței de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialității actului administrativ, precum și pentru a obține, cu celeritate, o soluție asupra legalității sau nelegalității respectivului act administrativ.

De altfel, Înalta Curte observă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2016, s-au identificat nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în sensul definiției date acestei noțiuni prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se că SC A. SRL, în campania 2012, nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosință pentru suprafețe de teren de 50,0055 ha care se găsește în Tabelul centralizator al contractelor de arendă nr. x/22.05.2012 localizate în comuna Vădăstrița, județul Olt și pentru suprafața de 242,00 ha localizate pe raza comunelor Grojdibodu județul Olt și Gura Padinii. Totodată nu a prezentat documente opozabile și pentru suprafața de 177,74 ha localizată pe raza com. Drăghiceni, jud. Olt și com. Dioști, jud. Dolj.

Prin urmare, existența acestor nereguli, în sensul legislației în materia contenciosului administrativ, poate fi cercetată de instanța învestită cu acțiunea având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale emise de intimata-pârâtă APIA, în exercitarea atribuțiilor sale în ceea ce privește modalitatea în care s-au obținut și utilizat sumele acordate cu titlul de subvenții pentru suprafață în cadrul schemelor de sprijin pentru campania 2012.

În ceea ce privește distincția făcută de recurenta-reclamantă asupra împrejurării că urmărirea penală s-a dispus în rem, nu in personam, fapt care, în opinia sa, ar atrage neîndeplinirea condiției cerute pentru suspendarea judecății cauzei, în raport de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind indicat niciun suspect cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al parchetului, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate aceste susțineri, chestiunea invocată fiind analizată în considerentele Deciziei nr. 21/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Așadar, hotărârea pronunțată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menționată în paragraful precedent, a statuat în considerente că: "suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată. Textul legal nu face nicio distincție în funcție de stadiul și tipul urmăririi penale - cu privire la faptă sau cu privire la persoană - astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" (parag. 40 din Decizia nr. 21/2017 a Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni d drept).

În consecință, Înalta Curte reține că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal înregistrat sub nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a ignorat dispozițiile normei de excepție care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecății în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiții, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, urmând a casa încheierea atacată și, rejudecând, să respingă cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trimițând cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Casează încheierea atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, ca neîntemeiată.

Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV