ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată la data de 14 aprilie 2017, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat instanței:

- anularea Procesului-verbal înregistrat la Direcția antifraudă și control intern din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. 2207 din 19 mai 2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare vizând cererea unică de plată OT-35599 din 08 mai 2014;

- anularea Deciziei comisiei de soluționare a contestației nr. 446 din 17 septembrie 2016 înregistrată la APIA în data de 04 octombrie 2016 sub nr. 27205 emisă de APIA la data de 23 august 2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

Prin încheierea din data de 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017, s-a admis cererea de suspendare a judecății, cerere formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cererii formulate de reclamanta S.C. A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

La data de 30 august 2017 reclamanta A. SRL a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/64/2017.

Recurenta-reclamantă A. SRL, a formulat prezentul recurs în baza art. 414 alin. (1) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurenta-reclamantă că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că a stăruit în mod constant în continuarea judecății pricinii și că se impune respingerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A mai susținut recurenta-reclamantă că încheierea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor ce reglementează cazurile de suspendare facultativă a judecății, arătând că instanța de fond, sesizată fiind cu o cerere de suspendare facultativă, a reținut în mod eronat ca fiind întrunite condițiile instituite de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei pendinte.

În continuare recurenta a susținut că, în Dosarul nr. x/P/2014 se efectuează cercetări în faza urmăririi penale in rem, nefiind însă indicat niciun suspect cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al parchetului, astfel încât în mod eronat instanța a admis cererea de suspendare.

Obligativitatea începerii urmăriri penale cu privire la fapta (in rem) anterior efectuării oricăror acte de cercetare în baza art. 305 alin. (1) C. proc. pen. nu este echivalentă cu întrunirea condiției începerii urmăriri penale prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Rațiunile pentru care APIA a dispus obligarea recurentei-reclamante la plata unor sume de bani cu titlu de sancțiune țin de interpretarea înscrisurilor ce au fost depuse de către A. în dovedirea dreptului de folosință, fără vreo legătură cu declarații sau alte înscrisuri emanând de la reprezentanții legali ai A. despre care APIA nu a făcut niciun fel de referire, nici în procesul-verbal și nici în decizia de soluționare.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar casarea încheierii recurate, având drept consecință trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) a formulat întâmpinare. Prin întâmpinare nu s-au invocat excepții și s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata nu a solicitat probe suplimentare în recurs.

La data de 29 ianuarie 2018 și la data de 30 ianuarie 2018 intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat.

Criticile recurentei-reclamante au fost circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri cu "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Recalificând temeiul de drept al căii de atac declarate, Înalta Curte reține că dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare în mod greșit se reclamă de către recurenta Societatea A. SRL reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecății în cauza supusă soluționării în fața instanței de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

În esență, recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a invocat greșita aplicare, de către prima instanță, a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținând că încheierea din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruința în soluționarea cauzei înregistrate pe rolul instanței de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepției de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Măsura dispusă de către prima instanță, de suspendare a cursului judecății în fața sa până la soluționarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a fost justificată pe împrejurarea rezultată din conținutul adresei depuse la dosarul de fond, emisă de Serviciul Teritorial Craiova al PICCJ - DNA, în care s-a arătat că se efectuează cercetări în faza urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, abuz în serviciu și luare de mită, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 289 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, a menționat organul de urmărire penală că, la solicitarea D.N.A. - S.T. Craiova, se efectuează verificări de către Departamentul pentru luptă antifraudă (D.L.A.F.) atât cu privire la Societatea A. SRL, cât și cu privire la o altă societate comercială cu care aceasta s-a aflat în raporturi contractuale, obiectul cercetărilor fiind în referire la modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafață în campaniile 2009, 2010, 2011, 2013 și 2014, urmare cererilor unice de plată pe suprafață depuse, în campaniile respective, de către reprezentanții Societății A. SRL.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii".

Norma de drept suscitată instituie o excepție de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalență principiului disponibilității persoanei vătămate, ce poate opta, în această situație, pentru continuarea judecății, în scopul obținerii, cu celeritate, a unei soluții cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.

Infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova sunt în legătură cu aspectele menționate în situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 2207 din 19 mai 2016, act administrativ fiscal contestat în cauză.

Norma de excepție nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situația în care săvârșirea infracțiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.

Noțiunea de legătură a unei infracțiuni cu actul administrativ atacat presupune existența unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât și declanșarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracțiuni ce ar putea rezulta din situația de fapt reținută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiții, să solicite continuarea judecății în fața instanței de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialității actului administrativ, precum și pentru a obține, cu celeritate, o soluție asupra legalității sau nelegalității respectivului act administrativ.

De altfel, Înalta Curte observă că, în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 2207 din 19 mai 2016, s-au identificat nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în sensul definiției date acestei noțiuni prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se că Societatea A. SRL, în campania 2014, nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosință pentru suprafețele de 39,0263 ha localizate în comuna Cezieni, județul Olt și 163,11 ha localizate pe raza comunelor Drăghiceni, județul Olt și Dioști, județul Dolj.

Prin urmare, existența acestor nereguli, în sensul legislației în materia contenciosului administrativ, poate fi cercetată de instanța învestită cu acțiunea având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale emise de intimata-pârâtă APIA, în exercitarea atribuțiilor sale în ceea ce privește modalitatea în care s-au obținut și utilizat sumele acordate cu titlul de subvenții pentru suprafață în cadrul schemelor de sprijin pentru campania 2010.

În ceea ce privește distincția făcută de recurenta-reclamantă asupra împrejurării că urmărirea penală s-a dispus în rem, nu in personam, fapt care, în opinia sa, ar atrage neîndeplinirea condiției cerute pentru suspendarea judecății cauzei, în raport de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind indicat niciun suspect cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al parchetului, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate aceste susțineri, chestiunea invocată fiind analizată în considerentele Deciziei nr. 21/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Așadar, hotărârea pronunțată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menționată în paragraful precedent, a statuat în considerentele sale decizorii că "suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată. Textul legal nu face nicio distincție în funcție de stadiul și tipul urmăririi penale - cu privire la faptă sau cu privire la persoană - astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" (parag. 40 din Decizia nr. 21/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - CDC).

În consecință, Înalta Curte reține că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea Dosarului penal înregistrat sub nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a ignorat dispozițiile normei de excepție care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecății în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiții, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. SRL împotriva încheierii din data de 27 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017, urmând a casa încheierea atacată și, rejudecând, să respingă cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trimițând cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din data de 27 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017.

Casează încheierea atacată și rejudecând:

Respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, ca neîntemeiată.

Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN