ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 734/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă la 14 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. a chemat-o în judecată pe pârâta COMUNA RAST - prin Primar, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 235.955,26 RON, compusă din suma de 185.826,72 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor pentru care s-au emis facturi scadente și neachitate în baza contractelor de prestări servicii nr. x și nr. 59 din 25 mai 2016, încheiate între părți și suma de 50.128,54 RON, cu titlu de penalități.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 91/2019 din 9 aprilie 2019, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 235.955,26 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia nr. 861/2019 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:

Instanța de apel în mod nelegal a respins critica referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că pârâtei nu i s-a produs nicio vătămare procesuală prin necercetarea acestei excepții și că nu ar echivala cu o necercetare pe fond a cauzei, dat fiind efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 476 C. proc. civ.

Această concluzie a instanței de apel este nelegală, susține autoarea căii de atac, deoarece printr-o astfel de măsură procesuală a fost neanalizată și nemotivată solicitarea din apel privind trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

A mai arătat că prevederile art. 58 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nu sunt incidente în speță, deoarece prin încheierea din 1 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a dispus, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii falimentului debitoarei S.C A. S.R.L și numirea în calitate de lichidator judiciar a B..

Tot cu privire la inaplicabilitatea art. 58 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a susținut că reclamanta nu a dovedit că ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, anterior introducerii acțiunii, care să îi permită lichidatorului judiciar demararea cererii de chemare în judecată pentru încasarea creanțelor, în temeiul art. 64 lit. g) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Recurenta a susținut și că instanța de apel nu a analizat critica vizând faptul că cele două convenții nu se mai aflau în derulare la momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței, respectiv 23 februarie 2018, fiind denunțate unilateral de recurentă la 29 august 2016, iar lichidatorul judiciar nu a înțeles să răspundă în termen de 30 de zile notificărilor recurentei, astfel că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (1) teza finală și/sau ale art. 64 lit. (g) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a susținut recurenta că în mod nelegal a fost respinsă critica referitoare la excepția de necompetență materială a secției a II-a Civilă a Tribunalului Dolj, reținându-se că obiectul acțiunii îl constituie un singur capăt de cerere principal, și anume obligarea pârâtei la plata sumei de 235.955,26 RON.

Sub acest aspect, recurenta a susținut că valoarea patrimonială solicitată de reclamantă în cuantum de 235.955,26 RON este compusă din debit principal în sumă de 185.826,72 RON și penalități în sumă de 50.128,54 RON, acestea din urmă fiind accesorii debitului principal, astfel că, în raport de art. 98 alin. (2) C. proc. civ., competența se determină doar pe baza valorii capătului principal, iar nu prin însumarea celor două valori.

Prin urmare, nefiind atins pragul de 200.000 RON, competența de soluționare a cauzei revine în primă instanță judecătoriei, astfel că Tribunalul Dolj a judecat cauza cu încălcarea normelor de ordine publică a altei instanțe.

Cu privire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:

Instanța de apel în mod nelegal a respins critica reclamantei referitoare la excepția autorității de lucru judecat, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind existența triplei identități între cele două litigii, respectiv părți, obiect și cauză și nici a considerentelor din sentința nr. 5130 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, ce a vizat contractul de prestări servicii nr. x din 25 mai 2016.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare și că a fost nesocotit principiul disponibilității, urmare a faptului că în mod nefondat instanța a prezumat, în temeiul art. 1.548 C. civ., culpa reclamantei în privința neexecutării obligațiilor sale contractuale din convențiile nr. 58 și nr. 59 din 25 mai 2016, dat fiind că acestea impuneau în sarcina ambelor părți îndeplinirea unor obligații prealabile, cât și a unor condiții ulterioare întocmirii planurilor de parcelare ori documentațiilor cadastrale etc., obligații care nu s-au probat că ar fi fost îndeplinite de niciuna dintre părți.

Prin urmare, a arătat că nu poate exista nici obligația corelativă de plată a prețului, așa cum în mod eronat a reținut instanța de apel.

Instanța de apel, susține recurenta, a exclus obiectul contractual asumat de reclamantă, respectiv acela de a obține ordinul de prefect cu privire la islazul comunal pe baza documentației ce nu s-a dovedit că ar fi fost întocmită pe deplin și în mod corespunzător.

În opinia autoarei căii de atac, decizia instanței de apel se bazează exclusiv pe dovezile prezentate de reclamantă, cu privire la o pretinsă executare a unor măsurători în teren și întocmirii schiței unor planuri parcelare, chestiune ce nu este de natură a proba în concret realizarea obiectului contractual asumat de reclamantă, lucrare care nu a fost efectuată și înregistrată la O.C.P.I. Dolj și care putea fi dovedită dacă i s-ar fi încuviințat depunerea înscrisurilor a căror lipsă a fost constatată la termenul de judecată din apel.

Ultima critică a fost subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susținând că instanța de apel în mod nelegal a respins critica vizând modul de calcul și întinderea prejudiciului, fără a observa prevederile contractuale prin care se probează că părțile litigante au convenit ca doar contravaloarea unui procent de 50% din serviciile prestate să fie achitată în contul reclamantei în termen de 5 zile de la primirea sau predarea actelor de proprietate de către pârâtă, adică doar suma de 92.913,36 RON, iar diferența de preț de 50% să fie plătită în termen de 15 zile de la atribuirea numerelor cadastrale sau înscrierea în cartea funciară a terenurilor de O.C.P.I. și predarea dovezilor către pârâtă.

Așadar, a apreciat că se dovedește lipsa de temeinicie a hotărârii recurate și prin prisma modului în care instanța a analizat apărarea pârâtei sub acest aspect, fapt ce face ca soluția să fie nelegală.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării/insuficientei timbrări și nulității recursului.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepțiile netimbrării și nulității, a admis în principiu recursul și a acordat termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.

În ședința publică de la 24 martie 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia se va pronunța cu prioritate, întrucât, dacă acesta va fi găsit ca întemeiat, va impune casarea deciziei atacate, făcând de prisos analiza celorlalte critici.

În speță, reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit Tribunalul Dolj cu o cerere vizând executarea contractelor de prestări servicii nr. x și nr. 59 din 25 mai 2016, încheiate cu pârâta Comuna Rast, având ca obiect întocmirea de planuri parcelare cu atribuire numere cadastrale Comuna Rast și întocmirea documentațiilor cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a islazului comunal al Comunei Rast.

Instanța supremă constată că, raportat la calitatea părților și la obiectul convențiilor, aceste contracte sunt unele de achiziție publică, în sensul dispozițiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora contract de achiziție publică este acel contract cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

De altfel, natura de contract de achiziție publică a contractului nr. x, încheiat de părți la 25 mai 2016 a fost reținută și prin sentința nr. 5130 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a acestui contract, care poartă mențiunea definitivă și care se impune cu putere de lucru judecat asupra naturii juridice a ambelor contracte, întrucât acestea prezintă elemente de similaritate.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sentința nr. 91/2019 din 9 aprilie 2019 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă era supusă numai recursului.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Totodată, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă cauzei, raportat la data inițierii procesului, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Cum decizia nr. 861 din 13 noiembrie 2019 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în apel, în complet format din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedește a fi fondat, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ. și, potrivit art. 497 din același cod, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea recursurilor.

Fiind găsit întemeiat acest motiv de recurs, care atrage casarea în întregime a deciziei recurate, celelalte critici din recurs nu vor mai fi analizate, examinarea lor devenind astfel de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, prin Primar, împotriva deciziei nr. 861 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru soluționarea recursurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.