ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2608/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2608/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 16 decembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL BACĂU S.A. a solicitat obligarea pârâtului JUDEȚUL BACĂU-CONSILIUL JUDEȚEAN BACĂU la plata sumei de 248.889 Euro, reprezentând daune pentru utilizarea cu titlu gratuit a spațiilor din cadrul Centrului de Afaceri și Expozițional Mircea Cancicov și la plata dobânzii legale.
Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 629/2019 din 31 octombrie 2019, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins ca fiind prescrise pretențiile aferente perioadei 18.09.2014-01.07.2016 și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de către reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL BACĂU S.A., reprezentată prin A., în contradictoriu cu pârât CONSILIUL JUDEȚEAN BACĂU.
Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 163/2020 din 27 mai 2020, a respins ca nefondat apelul promovat de apelantul-reclamant S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL BACĂU S.A. reprezentat de A., împotriva sentinței civile nr. 629 din 31 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN BACĂU.
Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL BACĂU S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situației de fapt și a parcursului judiciar al cauzei, recurenta - reclamantă a susținut, în esență, că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de apel a confundat contractele atacate prin acțiunea fondului considerând că lichidatorul judiciar a atacat contractul de comodat încheiat între reclamanta Centrul de Afaceri și Expozițional S.A. și Municipiul Bacău, iar din acest punct de vedere hotărârea dată de către instanța de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Astfel, susține recurenta-reclamantă, se invocă prevederile Legii nr. 85/2014 și momentul curgerii termenului de prescripție prevăzut de această lege în situația în care reclamanta S.C. Centrul de Afaceri și Expozițional S.A. a invocat ca temei de drept al acțiunii prevederile art. 1357 alin. (1) și (2) și urm. din Noul C. civ.
În continuarea motivării, recurenta-reclamantă a reiterat considerentele din cererea de apel cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Recurenta-reclamantă consideră că și în ceea ce privește respingerea pretențiilor pe fondul cauzei, instanța de apel nu a înțeles obiectul cererii.
Astfel, susține recurenta-reclamantă, instanța de apel consideră că acțiunea reclamantei Centrul de Afaceri si Expozițional Bacău S.A. ar fi îndreptată împotriva pârâților pentru apărarea drepturilor de creanță în calitate de acționar în interesul bugetelor locale pe care aceștia le administrează.
În primul rând, susține recurenta-pârâtă, în cauză nu este decât un singur pârât, iar în al doilea rând prin acțiune nu se apără drepturile de creanță a celor doi pârâți ci se apără interesele reclamantei care a fost adusă în faliment prin utilizarea de către cei doi acționari a spațiilor date în administrare către S.C. Centrul de Afaceri și Expozițional S.A. fără să achite chiria și utilitățile folosite.
În opinia recurentei-reclamante, în motivarea deciziei recurate se fac aprecieri cu privire la Legea nr. 85/2014, cererea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății prevăzute de această lege, a cererii privind anularea unor acte frauduloase încheiate de societate cu terții beneficiari, lipsa accesului la justiție cât și anularea contractului de comodat, toate acestea pornind de la niște aprecieri ale Curții de conturi, având drept urmare promovarea unei acțiuni de către lichidatorul judiciar, motivări cu totul străine cauzei sau mai degrabă lipsa motivării.
După redarea prevederilor art. 1357 alin. (1) C. civ., a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, a actelor normative ce stabilește statutul reclamantei de societate comercială, a unor aspecte ale situației de fapt privind aprobarea dreptului de folosință gratuită și a pierderilor suferite pentru utilizarea spațiilor existente la S.C. Centrul de Afaceri și Expozițional S.A., recurenta-reclamantă consideră că fapta ilicită, ca și condiție a răspunderii civile delictuale poate fi reținută în cauză, pârâtul Județul Bacău acționând în mod abuziv și în contra drepturilor și intereselor reclamantei prin lipsirea acesteia de exercițiul concret al dreptului de folosință, dar și de valorificarea tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularilor dreptului.
Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Județul Bacău - Consiliul Județean Bacău a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte în contextul publicării în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2019 a deciziei Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va respinge excepția, reținând că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la cele statuate de Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României la 20 iulie 2017.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a confundat contractele atacate prin acțiunea fondului considerând că lichidatorul judiciar a atacat contractul de comodat încheiat între reclamanta Centrul de Afaceri și Expozițional S.A. și Municipiul Bacău, iar din acest punct de vedere hotărârea dată de către instanța de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.
Criticile recurentei - reclamante sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de apel a analizat cauza din perspectiva pretențiilor formulate de către reclamantă, astfel cum a fost investită, iar în cadrul analizei a făcut trimitere la contractul de comodat nr. x/16.08.2011.
Astfel, se constată că în verificarea legalității sentinței apelate, instanța de apel a pornit de la analiza situației de fapt potrivit probelor aflate la dosarul cauzei și ținând cont de prevederile legale incidente, a realizat un just control de legalitate stabilind în mod corect că lichidatorul nu a solicitat nici expres și nici implicit anularea contractului de comodat, în cadrul reglementat funcțional de Legea nr. 85/2014, ci, pornind de la niște aprecieri ale curții de conturi, a promovat o acțiune în răspundere delictuală ca și cum pârâții ar fi ocupat în fapt spațiul expozițional, în mod unilateral și fără să existe acordul de voință al societății, cu ignorarea faptului că pârâții sunt acționari și cu neluarea în considerare a obiectului de activitate al centrului expozițional.
Nu pot fi reținute nici criticile potrivit cărora instanța de apel, în motivarea deciziei recurate prin aprecierile făcute cu privire la Legea nr. 85/2014, la cererea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății prevăzute de această lege, a cererii privind anularea unor acte frauduloase încheiate de societate cu terții beneficiari, cât și anularea contractului de comodat, a prezentat motivări cu totul străine cauzei.
În analiza apelului cu care a fost investită, instanța de apel constatând că reclamanta S.C. Centrul de Afaceri și Expozițional Bacău S.A. se află în procedura insolvenței fiind desemnat lichidatorul judiciar al acesteia, în mod corect a statuat că cererea a fost formulată de lichidatorul judiciar în afara cadrului special prevăzut de Legea nr. 85/2014, singurul act normativ aplicabil în cazurile în care lichidatorul reprezintă intereselor terților creditori ai societății în insolvență/faliment.
Astfel fiind, nu se poate reține că instanța de apel prin stabilirea corectă a situației de fapt și a indicării cadrului procesual și legal în care se pot valorifica pretențiile reclamantei a prezentat motive străine de natura pricinii.
Înalta Curte, apreciază că decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
De altfel, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin prisma acestui motiv de casare, este în realitate raționamentul logico-juridic al instanței de apel care a fundamentat soluția pronunțată.
Înalta Curte, constată că în speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de apel a expus în mod clar și convingător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.
În consecință, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulțumită de argumentele și soluția pronunțată în cauză nu determină incidența niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.
Reiterarea motivelor din cererea de apel nu poate fi suspusă analizei în această etapă procesuală, având în vedere că aceste critici au fost supuse controlului de legalitate de către instanța de apel, iar recurenta-reclamantă nu a indicat în ce mod instanța de apel a greșit în analiza acestora.
Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deși nu este prezentată în mod explicit vreo critică privind încălcarea unor norme de drept material, recurenta-reclamantă printr-o argumentare ambiguă a acestui motiv de casare, face trimitere la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1357 alin. (1) și (2) C. civ. pentru a fi reanalizate condițiile îndeplinirii răspunderii civile delictuale.
Or, fără o argumentare concretă privind eventualele greșeli ale instanței de apel în aplicarea normelor de drept material, instanța de recurs nu poate realiza o analiză pertinentă a legalității deciziei recurate.
Ca atare, întreaga argumentare a recurentei-reclamante privind îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale va fi respinsă.
Cât privește analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune, Înalta Curte constată că, instanța de apel în mod corect a observat că titularul pretențiilor nu este un organ fiscal, iar creanța pretinsă de la pârâți nu a avut ca izvor emiterea unei decizii de impunere, act unilateral emis în baza legii de către organul fiscal competent, ci a avut ca izvor o pretinsă faptă ilicită (pretins contract fraudulos), condiții în care raportul juridic pe baza căreia s-au întemeiat pretențiile apelantului-reclamant este unul civil, căreia i se aplică termenul general de prescripție (de 3 ani).
Înalta Curte, apreciază că hotărârea recurată este rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și a unei aprecieri convingătoare a faptelor reținute în cauză.
Totodată, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea motivelor de casare, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a situației de fapt și implicit la o soluționare pe fond a cauzei, omițând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate și nu cele de netemeinicie.
Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită și că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuție situația de fapt stabilită și de a solicita instanței de recurs să o reconsidere în ceea ce privește fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.
În acest context, se constată că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei nr. 163/2020 din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Județean Bacău.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei nr. 163/2020 din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2020.