ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2492/2020

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 26 iulie 2018 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, sub nr. x/2018, revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 709/2018 din 26 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că decizia atacată este potrivnică hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2014 (finalizat prin sentința nr. 961/2014 a Tribunalului Sibiu) și dosarul nr. x/2015 (finalizat prin decizia civilă nr. 558/2016 a Curții de Apel Alba Iulia), întrucât reclamantul A. a solicitat și a obținut același lucru, respectiv încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, începând cu data de 01.04.2012.

Revizuenta a susținut că este obligată la calcularea drepturilor salariale pe perioade care se suprapun și, atâta timp cât în cuprinsul deciziei civile nr. 709/2018 nu se face nicio referire la primele cicluri procesuale, este supusă unei duble executări silite pe aceeași perioadă.

A apreciat că hotărârile sunt potrivnice și datorită faptului că în litigiile anterioare reclamantul A. a agreat calculul folosit de Filarmonica de Stat Sibiu, iar prin decizia atacată, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut un calcul diferit, ceea ce o obligă pe aceasta să-i stabilească reclamantului un salariu excedentar față de grila de salarizare actuală (Legea nr. 153/2017).

S-a arătat că prin decizia civilă nr. 709/2018 s-a statuat că la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu există un alt punct de salariu decât cel stabilit atât de instituție, cât și de Curtea de Apel Alba Iulia în litigii anterioare, fapt ce contravine Hotărârii de Guvern nr. 1672/2008.

Prin urmare, revizuenta a menționat faptul că se află în situația de a încălca legea, întrucât la nivelul instituției valoarea unitară a punctului de salariu este de 1.21785, iar prin decizia atacată se stabilește un punct mai mare.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 709/2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de revizuire a reținut următoarele:

Din cuprinsul celor trei hotărâri (decizia civilă nr. 709/2018 a Curții de Apel Alba Iulia și sentințele civile nr. 961/2014 și nr. 2054/2015 ale Tribunalului Sibiu) rezultă că nu există identitate sub aspectul obiectului, dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată fiind singurul în care s-a solicitat determinarea în concret a modului de calcul al salariului reclamantului.

De altfel, în cuprinsul deciziei civile nr. 709/2018, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că raportul de expertiză tehnică s-a efectuat tocmai având în vedere sentința civilă nr. 961/2014, expertul constatând că nu în toate cazurile a preluat corect valoarea coeficienților de serviciu, coeficienții și procentele rezultatului evaluării calitative, împrejurare ce a condus la stabilirea greșită a valorii punctului de salarizare.

Ca urmare, având în vedere obiectul diferit al celor trei acțiuni, nu se poate reține în cauză autoritatea de lucru la care face trimite textul de lege invocat de revizuentă.

În realitate, criticile revizuentei vizează aspecte de judecată, aceasta fiind nemulțumită de soluția instanței care a stabilit valoarea unitară a punctului de salariu superioară celei calculate de revizuentă cu ocazia punerii în executare a hotărârilor pronunțate anterior, susținând că modul de calcul astfel stabilit contravine H.G. nr. 1672/2008 și o obligă pe aceasta să-i stabilească intimatului un salariu excedentar față de grila de salarizare actuală.

Aceste chestiuni însă nu pot face obiectul unei căi de atac extraordinare de retractare cum este revizuirea, cazurile de revizuire fiind enumerate în mod exhaustiv la art. 509 din C. proc. civ.

De asemenea, s-a reținut că nici criticile vizând o eventuală dublă executare silită nu pot fi examinate în cadrul revizuirii, acestea putând face, eventual, obiectul unei contestații la executare.

Împotriva deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Alba Iulia.

Recurenta-revizuentă consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".

Subsumat acestui motiv recurenta a invocat faptul că decizia civilă nr. 890/2019 a Curții de Apel Alba Iulia a fost pronunțată fără a se lua în considerare împrejurarea că în două litigii anterioare reclamantul A. a solicitat și obținut același lucru și anume încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curții de Apel Alba Iulia începând cu data de 1 aprilie 2012.

A susținut că, mai exact, reclamantul a solicitat încadrarea conform O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007 pentru instituțiile publice de spectacole și concerte, coroborat cu prevederile H.G. nr. 1672/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază.

În opinia recurentei-revizuente, nu este temeinică reținerea instanței de revizuire, respectiv cea de la pagina 3 din decizia nr. 890/2018, în sensul că "din cuprinsul celor trei hotărâri (decizia civilă nr. 709/2018 a Curții de Apel Alba Iulia și sentințele civile nr. 961/2014 și nr. 2054/2015 ale Tribunalului Sibiu) rezultă că nu există identitate sub aspectul obiectului, dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată fiind singurul în care s-a solicitat determinarea în concret a modului de calcul al salariului reclamantului", deoarece în dosarul nr. x/2016, finalizat prin decizia nr. 558/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul A. a solicitat stabilirea corectă a încadrării salariale ... începând cu data de 1 decembrie 2013, în condițiile în care acesta era încadrat corespunzător de la data de 1 aprilie 2012, ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 558/2016 a Curții de Apel Alba Iulia.

Recurenta a reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii de revizuire, arătând că decizia atacată este potrivnică hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2014 (finalizat prin sentința nr. 961/2014 a Tribunalului Sibiu) și dosarul nr. x/2015 (finalizat prin decizia civilă nr. 558/2016 a Curții de Apel Alba Iulia), întrucât reclamantul A. a solicitat și a obținut același lucru, respectiv încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, începând cu data de 01.04.2012.

S-a criticat hotărârea recurată din perspectiva faptului că aceasta a menținut decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu existența unui alt punct de salariu decât cel stabilit de instituție și de Curtea de Apel Alba Iulia în litigiile anterioare, ceea ce contravine prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1672/2008.

În accepțiunea recurentei, existența a două variante de punct de salariu este nelegală, iar varianta de 1,6714 stabilită în cazul intimatului A. duce la depășirea salariilor din grila prevăzută în anexa la Legea nr. 353/2007 pentru anumite funcții artistice din aceeași categorie de personal.

Recurenta-revizuentă a mai arătat că decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă nu respectă nici practica statuată în spețe similare, cu referire la dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016, în cadrul cărora s-a stabilit că valoarea punctului de salariu la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu la categoria de personal artistic din care face parte reclamantul A. trebuie să rămână la valoarea de 1,21785, așa cum a stabilit instituția prin organele de conducere.

A apreciat că salariul reclamantului se putea calcula, în mod legal, pe coeficientul de calitate din formula de calcul de 17% cât i s-a stabilit de către instituție, și să se dispună reîncadrarea suplimentară cu o diferență lunară de 135 RON începând cu data de 29 noiembrie 2013.

Intimatul A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial în sumă de 1.500 RON, conform înscrisurilor atașate.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la dată începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 15 septembrie 2020 s-a respins excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul A. și s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta Filarmonica de Stat Sibiu, stabilindu-se termen pentru soluționarea acestuia la data de 8 decembrie 2020, cu citarea părților.

Examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, trebuie reamintit că instituirea ipotezei legale, în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, nici judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta, a impus concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluționat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluție nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 - ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul a început la 29 noiembrie 2016 (data înregistrării pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă a dosarului nr. x/2016 având ca obiect acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Filarmonica de Stat Sibiu, finalizat prin decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă) -, întrucât în noua formă a C. proc. civ., inaplicabilă însă, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Așadar, în cauza de față, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte va analiza decizia ce formează obiectul recursului din perspectiva motivului de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, urmând să verifice dacă instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respectat dispozițiile legale care reglementează cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele ducând la respingerea cererii de revizuire.

În prezenta cauză, se constată că nu există identitate de obiect între dosarul nr. x/2016, finalizat prin decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, și cele două dosare indicate de către revizuentă în cuprinsul cererii de revizuire, respectiv dosarul nr. x/2014 și dosarul nr. x/2015, astfel cum, în mod corect, a statuat Curtea de Apel Alba Iulia, motiv pentru care, alegațiile recurentei privind nelegalitatea hotărârii pronunțate nu pot fi primite.

Astfel, se reține că în dosarul nr. x/2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, s-a soluționat acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții B., C., A. ș.a., prin mandatar D., în contradictoriu cu pârâții Filarmonica de Stat Sibiu și Consiliul Județean Sibiu având ca obiect:

- obligarea pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu începând cu luna martie 2014 la plata personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituție a salariilor calculate prin raportare la nivelul salarului de bază care s-ar fi cuvenit în decembrie 2009 conform hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia coroborat cu legislația adoptată după decembrie 2009 în materie de salarizare a personalului bugetar.

- obligarea pârâtului Consiliul Județean Sibiu să asigure pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu fondurile bănești necesare acordării drepturilor salariale solicitate la petitul 1.

Prin sentința civilă nr. 2054/2015 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Filarmonica de Stat Sibiu și Consiliul Județean Sibiu și, în consecință: pârâta Filarmonica de Stat Sibiu a fost obligată la plata către reclamant a salariilor calculate prin raportare la nivelul salariului de bază din luna decembrie 2009, conform deciziei nr. 4274/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pe perioada 01.04.2012 - 28.02.2014, iar pârâtul Consiliul Județean Sibiu a fost obligat să asigure pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu fondurile necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin sentința civilă nr. 131/2018 din 20 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Filarmonica de Stat Sibiu și, în consecință: pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să stabilească salariul de încadrare a reclamantului corespunzător punctului de salariu de 1,67718 începând cu data de 1 decembrie 2013; de asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferențele salariale pentru perioada 01.12.2013 - 31.08.2015 prin raportare la salariul de bază de 3966 RON, pentru perioada 01.09.2015 - 30.11.2015 raportat la salariul de bază de 4442 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2016 raportat la salariul de bază de 4886 RON, pentru perioada 01.01.2017 - 31.01.2017 raportat la salariul de bază de 5008 RON și pentru perioada 01.02.2017 - 30.09.2017 raportat la salariul de bază de 7.512 RON, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

În realitate, recurenta-revizuentă nu aduce critici veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul x/2016, soluție care o obligă să stabilească un salariu excedentar față de grila de salarizare actuală, negând faptul că între cele trei dosare nu este întrunită identitatea de obiect.

Într-o altă exprimare, recurenta solicită casarea deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pe calea revizuirii, încercând să acrediteze ideea că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. permit acest lucru.

Or, un astfel de demers procesual este contrar rațiunilor avute în vedere de către legiuitor atunci când a reglementat acest motiv de revizuire.

Pe cale de consecință, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de către revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei-revizuente Filarmonica de Stat Sibiu, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu împotriva deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-revizuentă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.