ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, Constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 29.03.2017 reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel Alba Iulia și intervenientul Tribunalul Sibiu au solicitat:

Prin sentința civilă nr. 580 din data de 13.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia și intervenientul Tribunalul Sibiu, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să emită reclamanților decizii prin care indemnizația să fie calculată cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, a obligat intervenientul Tribunalul Sibiu la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriale de 405 și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 580 din data de 13.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin modul de soluționare a excepțiilor invocate de către Curtea de Apel Alba Iulia instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale aplicabile având în vedere faptul că, datorită stabilirii și acordării drepturilor în conform deciziilor menționate, care au și fost contestate de către reclamanți, calea legală de urmat ar fi fost prin contestarea în instanță a acestor decizii și nu prin obligarea la emiterea unui act administrativ pe care intima l-a și emis.

De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond prin sentința recurată Curtea de Apel Alba Iulia a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, conform prevederilor DCC nr. 794/2016, prin emiterea deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/06.02.2017 și 27/2017 și ulterior prin deciziile nr. 30/C/21.06.2017 și nr. 143/RU/21.06.2017, astfel încât solicitările din prezentul dosar sunt parțial lipsite de obiect și de interes, cel puțin începând cu data de 01.08.2016.

Asupra problemei de fond în privința acordării majorărilor salariale de 5%,2%, 11% s-a pronunțat ICCJ prin decizia nr. 25/2011, statuându-se faptul că aceste drepturi nu puteau fi acordate magistraților sau personalului salarizat din Ministerul Justiției, ci doar personalului contractual din sectorul bugetar. Dispozițiile deciziei nr. 25/2011 RIL care tranșează această problemă sunt în continuare obligatoriu de aplicat, considerentele de drept și starea de fapt în baza cărora s-a emis această interpretare fiind în continuare valabile.

Prin art. 1 al deciziei nr. 52/C/22.12.2016 a președintelui Curții de apel Alba Iulia, pentru perioada 09.05.2015-31.07.2016, s-a acordat personalului auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor din raza sa de competență, salarizarea Ia nivelul maxim identificat în cadrul Curții de Apel Alba Iulia pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, personalului care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Iar conform art. 2 al aceleiași decizii, începând cu data de 1 august 2016, salariile de bază brute lunare ale acestor categorii de personal se recalculează prin raportare la valoarea stabilită la nivelul maxim aflat în plată identificat în conformitate cu dispozițiile art. 3 ind.l alin. (1)

3

din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015, pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Principiile din cuprinsul Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 au fost concretizate prin deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 ale președintelui Curții de Apel Alba Iulia, drepturile salariate stabilindu-se în funcție de maximul care a fost identificat la momentul emiterii lor ca fiind aflat în plată (în cadrul instituției publice Curtea de Apel Alba Iulia, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 și în cadrul familiei ocupaționale Justiție, pentru perioada 01.10.2016-31.12.2016)Jar prin decizia 143/RU/21.06.2017 s-a stabilit recalcularea drepturilor salariale cf prev. art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 52/2016, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016. Aceste dispoziții ale Președintelui Curții de Apel Alba Iulia au fost menținute prin Hotărârile nr. 17, nr. 19 și nr. 20 din 17.03.2017 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia care au soluționat contestațiile împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 ale președintelui Curții de Apel Alba Iulia.

De asemenea, învederăm onoratei instanțe că la acest moment, în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Decizia nr. 52/22.12.2016 a președintelui Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 30/C/2I.06.2017, pentru perioada 01.08.2016-30.09.2016, salariul de bază brut al personalului auxiliar și conex din Curtea de Apel Alba Iulia și din instanțele din circumscripția acesteia, s-a recalculat prin raportare Ia o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include și majorarea de 10 %, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Aceasta deoarece valoarea maximă de referință sectorială aflată în plată la data de 01.08.2016, identificată până la acest moment în plată în cadrul autorității judecătorești este de 381,823 RON, valoare care include majorarea cu 10% aplicată conform prevederilor Legii nr. 293/2015, aspect ce rezultă din OMJ 4680/C/21.12.2016 și din adresa Ministerului Justiției nr. 52691/14.06.2017 referitoare la rectificarea bugetului aprobat pe anul 2017, anexate prezentului.

Mai mult, plata tuturor acestor drepturi salariale acordate prin toate aceste decizii a și fost efectuată pentru tot personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia în cursul lunii decembrie 2017.

Valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10 % a fost acordată, de la data 01.10.2016, de către toți ordonatorii principali de credite din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", inclusiv în cadrul Curții de Apel Alba Iulia - deoarece această valoare s-a constatat ca fiind maximul ei aflat în plată, ca valoare existentă în indemnizația de încadrare brută lunară/salariul de bază brut lunar la nivelul întregii familii ocupaționale "Justiție", valoare relevată din conținutul adreselor nr. x/02.02.2017 și nr. y/14.02.2017 ale ICCJ, pe care Ie anexăm prezentului.

Simplul fapt că există o serie de hotărâri judecătorești care au acordat majorările salariale de 5%,2%,11% unor persoane din cadrul familiei ocupaționale Justiție, nu conduc la cuantumul valorii de referință sectorială de 405 RON (deoarece majorările de 5%,2%,11% conduc Ia VRS 381.823 Iei, valoare acordată în cadrul Curții de Apel Alba Iulia începând cu data de 01.08.2016) și nici nu face dovada faptului că aceste majorări erau cuprinse indemnizația de încadrare/salariul de bază al a vreunei persoane din familia ocupațională Justiție și după data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când a fost stabilită o altă structură a indemnizației/salariului. Acele diferențe de drepturi salariale acordate prin respectivele hotărâri judecătorești au fost acordate până la 12.11.2009 și .eșalonate la plată până în 18.11.2015.

Prin prevederile Deciziei nr. 23/2016 a ICCJ, dată în interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014 actualizată, se specifică sfera de aplicare a acestui articol, statuându-se că salarizarea de la minim Ia maximul aflat în plată se aplică personalului din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalului din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate la art. 2 alin. din Legea nr. 284/2014, adică mai tot personalului salarizat din fonduri bugetare.

În același timp, se clarifică nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme - art. 1 alin. (5) ind.l - (adică aducerea salariului de bază brut de la minim la maximul aflat în plata) care este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015. cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, noțiune care nu este echivalentă cu cea de autoritate judecătorească.

Mai exact "nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care prin efectul art. I alin. (2) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, s-a menținut la același nivel și în anul 2015" (a se vedea considerentele Deciziei 23/2016 paragr.l pag. 34 și paragr. 2, 3 și 4 din pag. 34)

Așadar, Decizia nr. 23/2016 face referire în mod expres că nivelul de salarizare ce trebuie hiat în considerare, aliat în plată pentru personalul care. își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul maxim al salariului de bază și ni sporurilor aflat în plata (de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice) clin luna decembrie 2014. iar personalul din Justiție în mod evident, conform celor dezvoltate mai sus. nu avea în plată o VRS de 405 RON.

De asemenea, nu se poate aprecia că angajatorul Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat nejustificat să stabilească salariul reclamanților intimați raportat la o VRS de 405 RON începând cu data de 15.02.2016, în condițiile în care a emis decizii de stabilire a salariului conform maximului aflat în plată prin raportare la aceeași funcție, vechime și condiții de desfășurare a activității și a și procedat la plata acestor drepturi salariale reclamanților, astfel încât solicitante sunt cel puțin parțial lipsite de obiect.

În privința dobânzilor penalizatoare acordate pentru drepturile salariale în discuție, contrar celor reținute de către instanța de fond, recurenta-pârâtă apreciază că în prezenta cauză nu poate avea aplicabilitate Decizia nr. 2/2014- IUL, deoarece aceasta statuează asupra acordării dobânzii legale pentru prejudiciul provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitori, prin eșalonarea la plată prevăzută de O.U.G..71/2009, aspecte care nu pot fi extinse prezentei cauze, având în vedere faptul că nu este vorba de o eșalonare legală a obligației de plată printr-un act normativ.

Mai mult, aceste sume constituie drepturi salariale care se supun regimului prevederilor O.U.G. nr. 90/2017 (având în vedere că hotărârea din prezenta cauză stabilește existența unor diferențe de drepturi salariale și ea a devenit executorie în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018). Astfel, aceste drepturi se vor acorda eșalonat, pe 5 ani, iar sumele respective se actualizează cu indicele prețurilor de consum ce va fi comunicat de Institutul Național de Statistică, iar la sumele astfel actualizate se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie (vezi art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017), astfel încât dobânda ce ar putea fi acordată în cazul stabilirii obligație de acordare de diferențe de drepturi salariale, nu poate fi decât dobânda remuneratorie.

Așadar, din toate aceste considerente apreciem că prin interpretarea dată prevederilor legale mai sus menționate, conform sentinței recurate, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale, statuând că există obligația stabilirii salariului de bază al reclamanților la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale Justiție, mai exact cu considerarea VRS de 405 RON, începând cu 09.04.2015 în condițiile în care această obligație subzistă, conform prevederilor legale aplicabile, începând cu data de 01.08.2016, iar aceste drepturi au fost acordate de către Curtea de Apel Alba Iulia, la acest nivel maxim aflat în plată, începând cu această dată reclamanților intimați.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

Prin note scrise depuse la data de 22 iulie 2020, recurentul-pârât Curtea de Apel Alba Iulia a învederat că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanților Decizia nr. 38/C/13.06.2018 prin care s-a procedat la acordarea unei valori de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, iar drepturile salariale acordare prin Decizia nr. 147/RU/20.07.2018 au fost achitate personalului din cadrul acestei instanțe în luna august pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 01.01.2018-01.06.2018 în luna septembrie 2018.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului să emită decizii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, precum și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi decizii de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu salariul calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)

1

în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)

1

Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)

1

și (1)

2

din același act normativ:

"(1)

1

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)

2

Prevederile alin. (1)

1

se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta a emis Decizia nr. 38/C/13.06.2018 prin care, Președintele Curții de Apel Alba Iulia a procedat la punerea în aplicare a prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, raportându-se la obligația care îi revine conform acestei decizii de a acorda nivelul maxim al salariului de bază identificat în cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv categorii profesionale, acordând valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 întregului personal auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și din instanțele din circumscripția acesteia, inclusiv personalului auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Sebeș.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea luării în considerare a unei valori de referință de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, în mod corect a reținut prima instanță incidența Deciziei nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, prin care s-a statuat că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Așa fiind, Înalta Curte va menține această dezlegare dată de prima instanță, fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să emită reclamanților B., E., C., D., A. decizia prin care indemnizația să fie calculate cu luarea în considerare a unei valori de referință de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, ca rămas fără obiect și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței nr. 580 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să emită reclamanților B., E., C., D., A. decizia prin care indemnizația să fie calculate cu luarea în considerare a unei valori de referință de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, ca rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.