ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. x/2019, reclamantul Județul Constanța, prin Președintele Consiliului Județean Constanța, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 332.405,05 RON, pentru care s-a constituit scrisoarea de garanție de bună execuție nr. x din 4 noiembrie 2016, emisă de pârâtă pentru antreprenorul S.C. B. S.R.L., ca urmare a încheierii dintre acesta din urmă și reclamant a contractului de achiziție publică "servicii de proiectare si execuție a drumurilor de acces la obiectivele nou construite în localitățile Ovidiu, Tortoman și Deleni, județul Constanța (...)."

Prin sentința civilă nr. 1315 din 29 mai 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 5 iunie 2019 sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 2305 din 1 august 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, Județul Constanța, prin Președintele Consiliului Județean Constanța a declarat o cale de atac intitulată "apel", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 98 a din 24 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 332.405,05 RON, pentru care s-a emis scrisoarea de garanție de bună execuție nr. x

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, recurenta a reiterat situația de fapt, a prezentat evoluția litigiului în etapele anterioare și a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că, deși prin memoriul de apel s-a invocat încălcarea de către tribunal a prevederilor art. 22 alin. (2) și art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ. și o pretinsă încălcare de către executantul de lucrări a clauzelor condițiilor speciale ale contractului de achiziție publică, instanța de apel și-a fundamentat hotărârea pe cu totul alte motive, depășind astfel limitele învestirii.

A mai susținut recurenta că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 41 teza întâi din H.G. nr. 395/2016, conform căruia "autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de buna execuție, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului de achiziție publică/contractului subsecvent, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu își îndeplinește din culpa sa obligațiile asumate prin contract."

De asemenea, a susținut autoarea căii de atac că au fost încălcate și dispozițiile art. 1350 alin. (2) C. civ., coroborate cu cele ale art. 1357 din același Cod, precum și cele ale art. 2321 C. civ., de vreme ce intimatul nu a probat existența vreunui prejudiciu.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 7 august 2020 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, iar la 17 septembrie 2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.

În ședința publică de la 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia, cu prioritate, reține următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere ce decurge din executarea unui contract administrativ, de achiziție publică.

Conform art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ. hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data începerii procesului - 5 martie 2019, prevede că "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la momentul inițierii procesului, "hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), a stabilit că "hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Așadar, raportat la forma în vigoare la data începerii procesului a dispozițiilor art. 55 alin. (3) rap. la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în interpretarea dată de instanța supremă prin decizia nr. 40/2020, în speță hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul București, secția a VI-a civilă se atacă cu recurs la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a soluționat calea de atac declarată de Județul Constanța, prin Președintele Consiliului Județean Constanța împotriva sentinței civile nr. 2305 din 1 august 2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă în completul prevăzut de lege pentru judecata apelului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că este fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că, dând eficiență textelor de lege evocate mai sus, urmează ca în baza art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ., să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza aceleiași curți de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursului.

În condițiile admiterii acestui motiv de recurs, care atrage casarea hotărârii pentru nelegala alcătuire a instanței, analiza motivelor de recurs dezvoltate de parte devine de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 98 A din 24 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.