ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2896/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași reclamanta A. a solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și înregistrat sub nr. x/10.07.2018.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut în sarcina reclamantei că în perioada 22.11.2016-01.07.2017 s-a aflat în stare de incompatibilitate datorită exercitării simultane a funcției de șef secție Psihiatrie I, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Socola" Iași și a calității de asociat unic, respectiv funcția de administrator al B. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 136 din 02 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Greșit a stabilit prima instanță că recurenta s-a aflat în situație de incompatibilitate și că ar fi fost incidente în cauză dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care a exercitat funcția de șef de secție interimar.

Raportat la situația concretă a recurentei, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 întrucât în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2017 care modifică aceste dispoziții, contractul de administrare nr. x/2008 nu mai era în vigoare, recurenta fiind deja numită în funcția de șef, de secție interimar, în baza deciziei nr. 314/2015, neexistând un contract de administrare.

Instanța de fond a reluat în motivarea soluției de respingere a contestației numai argumentele prezentate de ANI, fără a argumenta asupra respingerii motivelor de contestație invocate de recurentă.

Recurenta a asigurat în perioada reținută interimatul funcției, numirea/delegarea acesteia constituind o necesitate în vederea bunei organizări și conducerii secției de psihiatrie Institutului de Psihiatrie "Socola" Iași potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (9) din Legea 95/2006.

Date fiind atribuțiile limitate ale unui șef de secție interimar a apreciat recurenta - reclamantă că nu există în cazul său situația de incompatibilitate descrisă în raportul de raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate, înregistrat sub nr. x/10.07.2018, invocându-se în acest sens considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 1171/2017.

Totodată, s-a învederat faptul că raportul de evaluare nu poate produce nici un efect, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 dispozițiile fiind modificate de punctul 18, articolul I din Ordonanța de urgență nr. 79 din 16 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 22 noiembrie 2016 dată la care contractul de administrare nr. x/2008 nu mai era în vigoare, recurenta fiind numită în funcția de șef de secție interimar, în baza deciziei nr. 314/2015.

Mai mult, recurenta nu mai deține funcția de șef de secție începând cu data de 01.07.2017 conform deciziei nr. 431/29.06.2017, iar de la data de 10.07.2017, nici calitatea de asociat și administrator al S.C. B..

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, admiterea contestației formulate împotriva raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate, înregistrat sub nr. x/10.07.2018 și în consecință anularea acestui raport.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

A susținut pârâta că pentru existența stării de incompatibilitate nu are relevanță modalitatea în care a fost ocupată funcția de șef de secție, ci exercitarea efectivă, astfel că apărările recurentei nu pot conduce la înlăturarea stării de incompatibilitate în care s-a aflat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin raportul de evaluare contestat, nr. x, s-a reținut în sarcina reclamantei că în perioada 22.11.2016-01.07.2017 s-a aflat în stare de incompatibilitate datorită exercitării simultane a funcției de șef secție Psihiatrie I, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Socola" Iași și a calității de asociat unic, respectiv, de administrator al B. S.R.L..

Prin O.U.G. nr. 79/2016, au fost modificate prevederile art. 178 din Legea 95/2006, introducându-se la alin. (1) și lit. g), potrivit cărora funcția de manager (respectiv, șef de secție - conform art. 185 alin. (15) este incompatibilă cu exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.

La data intervenirii modificării legislative reclamanta exercita, prin delegarea atribuțiilor, funcția de șef de secție psihiatrie I acuți în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Socola" prin deciziile nr. 314/20.05.2015 și nr. 913/23.11.2015 emise de managerul spitalului, delegare prelungită în aceeași condiții prin deciziile nr. 1025/05.12.2016 și nr. 373/26.05.2017 până la ocuparea postului prin concurs.

Totodată, la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 79/2016 reclamanta exercita calitatea de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L., conform datelor puse la dispoziție de către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

La data de 01.07.2017, ca urmare a solicitării recurentei - reclamante, a încetat delegarea atribuțiilor de șef de secție, prin Decizia nr. 431/29.06.2017 a managerului Spitalului de Psihiatrie Socola Iași.

In plus, reține Inalta Curte că de la data de 10 iulie 2017 recurenta - reclamantă a renunțat și la calitatea de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L..

Potrivit dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea 95/2006 modificate prin prin O.U.G. nr. 79/2016:

"Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.",

Potrivit art. 185 alin. (15) din același act normativ:

"Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice."

Sub un prim aspect Inalta Curte urmează a respinge critica recurentei privind nemotivarea soluției primei instanțe, din parcurgerea sentinței rezultând că judecătorul fondului a indicat motivele de fapt și de drept pe care se sprijină hotărârea pronunțată, expuse în mod logic și detaliat raportat la modificările legislative survenite, hotărârea răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că în urma analizei actului administrativ contestat, instanța și-a format convingerea în sensul legalității acestuia, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a situației de fapt și de drept, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Reține instanța de recurs că prin decizia nr. 1025/5.12.2016 emisă de managerul institutului s-a dispus prelungirea, începând cu data de 1.12.2016, pe o durată de 6 luni, sau până la ocuparea postului prin concurs, a numirii reclamantei in funcția de medic șef secție psihiatrie I acuți, astfel că din punct de vedere formal a ocupat această funcție.

O funcție de conducere în cadrul unei unități spitalicești poate fi ocupată conform art. 185 din Legea nr. 95/2006 numai prin concurs sau examen, în condițiile legii, după prealabila încheiere a unui contract de administrare cu managerul spitalului.

Numirea reclamantei s-a făcut în temeiul art. 185 alin. (1), (4), (7) și (9) din Legea nr. 95/2006 pentru cazul în care la concurs nu se prezintă niciun candidat sau nu este declarat câștigător niciun candidat în termenul legal, delegarea recurentei -reclamante constituind o necesitate in vederea bunei organizări a secției de psihiatrie in vederea reluării procedurii de concurs.

Este necontestat că dispoziția legală aplicabilă perioadei evaluate este cea ulterioară modificării prin O.U.G. nr. 79/2016, însă, raportat la scopul urmărit de legiuitor prin modificările aduse, apare ca excesivă concluzia autorității pârâte în sensul soluției administrative din raportul de evaluare.

Deși din punctul de vedere al regimului incompatibilităților se constată că legiuitorul nu operează cu noțiuni distincte între persoanele numite definitiv în funcție și cele numite temporar, Înalta Curte apreciază că prezintă relevanță împrejurarea că incompatibilitatea reținută în sarcina recurentei reclamante a intervenit în timpul definitivării situației juridice a postului pe care aceasta a fost delegată.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării respectării cerinței de previzibilitate a legii, instituind în acest sens și o serie de repere pe care legiuitorul național trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că nu poate fi considerată ca lege decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita.

Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (de exemplu cauzele Facini Dori c. Recre, Foto-Frost c. Hauptzollant Lübeck. Ost), principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

Astfel cum rezultă și din decizia nr. 1171/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurenta -reclamantă prin motivele de recurs, în practica anterioară consolidată a instanței supreme s-a statuat că funcției de șef de secție nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 referitoare la managerul spitalului și prin urmare, această funcție nu este incompatibilă cu exercitarea oricăror altor funcții salarizate sau nesalarizate sau/și indemnizate.

Prin O.U.G. nr. 79/2016, astfel cum s-a arătat anterior, legiuitorul a operat o dublă modificare, respectiv introducerea art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea 95/2006 referitoare la manager și modificarea alin. (15) a art. 185, care coroborate atrag starea de incompatibilitate reținută in sarcina recurentei - reclamante.

În condițiile arătate, Înalta Curte are în vedere perioada de timp redusă cuprinsă între data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2016 care a atras starea de incompatibilitate și data la care, la cererea recurentei - reclamante prin decizia nr. 431/29.06.2017 a încetat delegarea in funcția de medic șef de secție, raportat la scopul urmărit de legiuitor, anume acela de a asigura organizarea și desfășurarea eficientă a activității unităților de spitalizare, reclamanta fiind numită temporar în funcția de șef de secție până la organizarea concursului.

Pentru aceste motive apreciază instanța că soluția administrativă dispusă prin raportul de evaluare atacat apare ca excesivă din perspectiva principiului proporționalității.

In plus, se reține că prin decizia nr. 1025/05.12.2016, în art. 2, se prevede că atribuțiile recurentei reclamante vizează "îndrumarea și realizarea activității de acordare a ingrijirilor medicale în cadrul secției respective, răspunzând de calitatea actului medical", astfel că, nici în drept atribuțiile exercitate cu titlu temporar nu au vizat cele specifice activității de management pe care un sef de secție și le asumă printr-un contract de administrare.

Observă Înalta Curte că prin aceeași decizie prin care a încetat delegarea acesteia, reclamanta a fost numită "coordonator al activității medicale ...având atribuțiile specifice funcției de medic șef de secție", astfel că și în lipsa unei delegări exprese, care în aceste condiții apare pur formală, era obligată să desfășoare activități de coordonare a activităților medicale la nivelul secției, chiar în ipoteza în care postul de șef de secție este ocupat, și cu atât mai mult în ipoteza în care această funcție este vacantă și neacoperită de personal, pentru buna funcționare a unității spitalicești în discuție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamantă și va dispune anularea raportului de evaluare emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 136 din 02 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantă și dispune anularea Raportului de evaluare nr. x emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.