ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2012

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpații:

1) M.B., loc de muncă: I.J.P.F. Arad - la dispoziția acestui serviciu;

2) D.E.,momentan pensionar pe caz de boală;

3) S.A.R., loc de muncă: I.J.P.F. Arad - la dispoziția acestui serviciu.

4) S.C.A., d loc de muncă: I.J.P.F. Arad - la dispoziția acestui serviciu, la:

- câte 1 (un) an închisoare, fiecare, pentru luare de mită.

În baza art. 86 - 86 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru fiecare inculpat.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 86 C. pen., inculpații au fost obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte și să se supună măsurilor de supraveghere instituite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni, revocare ce va atrage executarea cumulată a pedepselor.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpaților de mai sus, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptul de a alege.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii din data de 17 noiembrie 2010.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpați, în favoarea statului, următoarele sume:

- de la inculpata B.M., suma de 50 euro;

- de la inculpatul D.E., suma de 30 euro;

- de la inculpatul S.A.R., suma de 4o euro;

- de la inculpatul S.C.A., suma de 20 euro.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat, la câte 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 22 februarie 2011, din Dosarul nr. 480/P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, au fost trimiși în judecată inculpații M.B., D.E., S.A.R. și S.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în sarcina inculpaților că, în datele de 21/22 octombrie 2010, 25 octombrie 2010, 26/27 octombrie 2010, 12/13 noiembrie 2010,în calitate de polițiști de frontieră, au pretins și primit sume de bani, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Inculpații D.E. și M.B. au recunoscut comiterea faptelor, declarând, totodată, că sunt de acord să restituie banii primiți.

Inculpații S.A.R. și S.C.A. au uzat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. - nedorind să dea o declarație.

Inculpații au fost cercetați în stare de libertate.

Analizând actele și probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, respectiv:

- declarațiile martorilor: C.C. (filele 5 - 9), S.l.C. (filele 10-18), P..E. (filele 19 - 21), P.P. (filele 22 - 23), P.S.C. (filele 24 - 25);

- procesele verbale de redare în formă scrisă a imaginilor și convorbirilor ambientale (filele 43 - 61);

- suport optic de stocare a imaginilor înregistrate ambiental (filele 43 -60);

- procesele verbale de instalare a tehnicii operative (filele 68, 81, 94, 106);

- declarațiile inculpaților: M.B. (filele 73 - 74, 128), D.E. (filele 86 - 88, 129, S.A.R. (filele 99 - 100, 130), S.C.A. (filele 111 - 112, 131);

- fișele posturilor deținute de inculpați (filele 136 - 154). și în faza judecății:

- excepțiile de procedură invocate de inculpați (filele 51 - 52);

- traducere înscris emis de D.G.P. județului Csongrad (filele 55 -57);

- concluziile procurorului referitoare la excepțiile invocate (filele 60 -62);

- declarațiile inculpaților (filele 63 - 66);

- referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad: pentru inculpatul D.E. (filele 77 - 81), pentru inculpatul S.A.R. (filele 82 - 88), pentru inculpata M.B. (filele 89-91), pentru inculpatul S.C.A. (filele 92 - 98);

- declarațiile martorilor (filele 100 - 104, 113 - 115);

- caracterizări inculpat D.E. (filele 116, 117);

- certificat căsătorie și naștere (filele 118, 119), tribunalul a reținut următoarele:

I. Referitor la nulitatea absolută a înregistrărilor audio-video, folosite ca probă în dosar, instanța a constatat că apărătorii inculpaților au mai invocat o serie de excepții, considerând că unele acte de urmărire penală sunt nule absolut, motivând respingerea excepțiilor în încheierea din data de 26 mai 2011 (filele 67 -69).

Sub un alt conținut, prin care s-au invocat aceleași nulități, în sensul constatării nulității înregistrărilor audio-video efectuate de martorii S.I.C. și C.C., aceștia nefiind investigatori sub acoperire, în sau investigatori cu identitate reală, în sensul art. 26' din Legea nr. 78/2000, s-a apreciat că excepția invocată este nefondată, pentru următoarele considerente:

În Dosarul nr. 37/1/2010 al Tribunalului Arad, prin încheierea din 12 octombrie 2010, s-a dispus autorizarea interceptării și înregistrării imaginilor ambientale, purtate de către învinuiții P.E., S.I. și C.C., cu învinuitul G.E.G. sau alți funcționari ai Poliției de frontieră, care efectuează controlul documentelor în cadrul S.P.F. Nădlac și S.P.F. Turnu, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 12 octombrie 2010, ora 16:00, până la data de 09 noiembrie 2010, ora 16:00, inclusiv. S-a dispus ca interceptarea și înregistrarea să se efectueze cu aparatura din dotarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad; S.I.P.I. Arad, M.A.I. - D.G.A. Arad, I.P.J. Arad, cu respectarea dispozițiilor art. 91 - 915 C. proc. pen. S-a emis autorizația din 12 octombrie 2010, în baza căreia, prin ordonanța din 14 octombrie 2010 (fila 28 dosar urmărire penală), procurorul a delegat ofițeri de poliție judiciară pentru a efectua, printre altele, montarea aparaturii necesare interceptării și înregistrării convorbirilor și imaginilor ambientale, participarea la o eventuală activitate de prindere în flagrant a învinuiților și redarea în formă scrisă a înregistrărilor ambientale.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2010, Tribunalul Arad a dispus autorizarea interceptării și înregistrării imaginilor ambientale purtate de către învinuiții P..E., S.I. și C.C., cu învinuitul G.E.G., D.E. și M.B. sau alți agenți ai Poliției de frontieră, care efectuează controlul comun al documentelor în cadrul P.T.F. Turnu, pentru o perioadă de 30 de zile, începând din 11 noiembrie 2010, ora 16:00, până la data de 10 decembrie 2010, ora 16:00, inclusiv. S-a dispus ca interceptarea și înregistrarea să se efectueze cu aparatura din dotarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad; S.I.P.I. Arad, M.A.I. - D.G.A. Arad, I.P.J. Arad, cu respectarea dispozițiilor art. 91 - 915 C. proc. pen.

În baza acestei încheieri, prin ordonanța din 12 noiembrie 2010, procurorul a delegat ofițeri de poliție judiciară, dispunând similar ca prin ordonanța din 14 octombrie 2010.

La data de 21 octombrie 2010, procurorul care a efectuat urmărirea penală, împreună cu ofițerul de poliție desemnat din cadrul S.J.I.P.I. Arad, au procedat la instalarea unui dispozitiv de înregistrare audio-video, prin disimulare pe vestimentația ce urma a fi purtată de învinuitul, la acel moment, S.I.

La data de 25 octombrie 2010, în aceleași condiții, s-a procedat la instalarea dispozitivului de înregistrare pe vestimentația ce urma a fi purtată de învinuitul, la acel moment, C.C.. Aceste persoane sunt șoferi ai microbuzelor care efectuau transporturi de persoane în străinătate.

Pentru a se înlătura riscul deconspirării activităților de interceptare și înregistrare, obiectele de vestimentație, pe care a fost instalat, în prealabil, dispozitivul de înregistrare, au fost înmânate martorului Pop Sorin Călin, care urma să se deplaseze pe teritoriul Ungariei și să le înmâneze celor doi învinuiți, la acel moment, sus-menționați.

Toate aceste acte s-au efectuat sub supravegherea procurorului. Ulterior, cei doi învinuiți, respectiv S.l.C. și C.C., au fost audiați în prezentul dosar în calitate de martori.

Întrucât imaginile sunt audio și video, martorii nu au făcut altceva decât să confirme ceea ce s-a discutat cu inculpații și ceea ce s-a văzut.

Inculpații nu au contestat faptul că au fost de serviciu în zilele reținute în rechizitoriu.

Este adevărat că persoanele care au purtat tehnica operativă nu sunt investigatori sub acoperire sau cu identitate reală, ci „colaboratori" în sensul clasic.

Dispozițiile art. 26' alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevăd că procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă.

Or, în speță, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Arad, procurorul, prin cele două ordonanțe ante-menționate, a delegat ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.G.A. și S.I.P.I., să efectueze (chiar dacă prin intermediul altor persoane) tocmai actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 78/2000.

Pentru motivele de mai sus, instanța de fond a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., încălcări invocate de apărătorii inculpaților.

S-a apreciat că în speță, sunt incidente dispozițiile art. 91 alin. (5) C. proc. pen., care prevăd că „convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 91 alin. (1) și (2)."

Pe de altă parte, în procesul de apreciere a probelor, declarațiile martorului, care a avut inițial calitatea de inculpat, pot servi la aflarea adevărului, întrucât aceștia sunt considerați martori în accepțiune C.E.D.O., astfel că probele contestate de către inculpați, au fost apreciate în ansamblul probelor administrate în cauză.

II. Referitor la starea de fapt

1) În Dosarele nr. 19/P/2010 și 426/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P..E., M.M.N., B.P., V.M. și M.A.N. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de influență, luare de mită, dare de mită și complicitate la trecere ilegală a frontierei, reținându-se în fapt că primii trei, în calitate de transportatori care își desfășurau activitatea în zona Gării C.F.R. Arad, promiteau clienților că le vor facilita trecerea ilegală a frontierei prin influența pe care susțineau că o au față de agenții poliției de frontieră. Reușindu-se infiltrarea în cauză a unor investigatori sub acoperire, s-a stabilit că agenții de poliție V.M. și M.A.N., din cadrul P.T.F. Turnu, respectiv Nădlac, au primit sume de bani prin intermediul transportatorilor, pentru a permite intrarea sau ieșirea din țară a unor persoane în mod ilegal.

Din convorbirile telefonice interceptate în baza autorizației Tribunalului Arad emise în Dosarul nr. 19/P/2010, a reieșit că inculpatul P.E. (care are calitatea de martor în prezenta cauză) purta discuții frecvente cu mai multe persoane, neidentificate la data respectivă, pe care la instiga să ofere sume de bani agenților poliției de frontieră.

În vederea identificării persoanelor cu care P..E. purta aceste discuții, s-a procedat la disjungerea cauzei, din cercetările efectuate ulterior stabilindu-se că acestea sunt angajate în calitate de șoferi la SC C.E. SRL și că efectuează în mod frecvent transporturi în străinătate pe ruta Arad - Paris. Procedându-se la audierea lor, precum și a martorului P..E., aceștia au recunoscut conținutul convorbirilor interceptate în Dosarul nr. 19/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, afirmând că agenții de poliție care efectuează controlul comun la P.T.F. Turnu și Nădlac au solicitat și primit sume de bani pentru a le permite trecerea frontierei, aceasta fiind o practică.

Martorii C.C. și S.l.C. au arătat că, în calitate de șoferi, angajați la SC C.E. SRL, administrată de martorul P..E., au efectuat în cursul anului 2010 mai multe transporturi internaționale de persoane pe ruta Arad - Paris, ocazie cu care, de fiecare dată când treceau frontiera de stat a României cu Ungaria, li se pretindea de către polițiștii de frontieră maghiari și români care efectuau controlul comun, sume de bani pentru a le permite efectuarea transportului. Martorii C.C. și S.l.C., precum și administratorul SC C.E. SRL, martorul P..E., au relatat organelor de urmărire penală că aceste practici continuă și după arestarea preventivă a agenților V.M. și M.A.N. în Dosarul nr. 19/P/2010, pentru același gen de fapte, astfel că au fost de acord să formuleze denunțuri penale în cauză față de agenții poliției de frontieră. Din conținutul acestor denunțuri reiese faptul că agenții poliției de frontieră obișnuiesc să invoce o serie de nereguli ale documentelor de călătorie sau ale autovehiculelor, de multe ori imaginare, cum ar fi deteriorarea unor acte de identitate, expirarea acestora, depășirea numărului de locuri admis, mici avarii ale autovehiculelor etc, iar pentru a nu aplica sancțiuni și pentru a permite trecerea frontierei în aceste condiții, pretind și primesc sume de bani. Din aceleași declarații reiese că sumele de bani solicitate depindeau de situația constatată de agenții de poliție, existând un adevărat mercurial al „prețurilor" solicitate de agenții poliției de frontieră.

Procedându-se la autorizarea convorbirilor și imaginilor în mediu ambiental, martorii C.C. și S.l.C. au trecut de mai multe ori frontiera prin P.T.F. Nădlac și Turnu, în șapte situații agenții poliției de frontieră români și maghiari pretinzând și primind de la aceștia sume de bani cuprinse între 20 și 50 euro. Din păcate, operațiunea a fost prematur întreruptă, întrucât, la data de 14 noiembrie 2010, unul dintre agenții poliției de frontieră a observat asupra martorului S.l.C. dispozitivul miniatural de înregistrare ambientală, activitățile investigative fiind astfel deconspirate.

Referitor la inculpați, instanța a reținut că în noaptea de 21/22 octombrie 2010, în jurul orelor 03:00, martorul S.l.C. se întorcea în România prin P.T.F. Turnu, aflându-se la volanul microbuzului, efectuând o cursă Paris - Arad.

Inițial, martorul a prezentat documentele de călătorie polițistului de frontiera maghiar care a invocat diferite nereguli ale acestora, însă nu a cerut în mod direct vreo sumă de bani, iar întrucât nu i s-a oferit o asemenea sumă, a restituit martorului documentele de călătorie, care s-a prezentat cu acestea la toneta destinată agenților poliției de frontiera români. Acolo a fost întâmpinat de inculpata M.B., agent de poliție în cadrul P.T.F. Turnu, care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind repartizată în sensul de intrare în țară.

Prezentându-i-se cărțile de identitate ale pasagerilor, inculpata M.B. a obiectat că o parte dintre acestea sunt deteriorate, afirmând că pentru aceasta vor trebui să plătească o „amendă". întrebată de martorul S.l.C. cât e amenda, inculpata a replicat că va trebui să îi întrebe pe pasageri cât vor să dea. Martorul S.l.C. s-a deplasat la microbuz, explicându-le celor trei pasageri care aveau documentele de călătorie deteriorate că va trebui să plătească câte o amendă, aceștia înmânând șoferului câte 10 euro. Întorcându-se la toneta, inculpata M.B. l-a întrebat pe martor cât a reușit să strângă de la pasageri („cât îi"), iar acesta i-a răspuns „treizeci de euro". Fiind nemulțumită de suma oferită, inculpata a pretins încă douăzeci de euro: „și a ta amendă?". „pune douăzeci și hai.". Martorul S.l.C. nu a fost de acord cu suma cerută de către inculpată, oferindu-i doar cincisprezece euro „mai pun zece euro?". „mai cinșpe". „mai mult nu mai pun, doamnă". Inculpata M.B. nu a acceptat oferta martorului, rămânând fermă în a-i pretinde suma inițială de douăzeci de euro: „taci c-ai luat de la ei de i-ai .mai pune cinci, nu mă .acesta." Martorul S.l.C. a obiectat atunci faptul că nu are decât bancnote mari, întrebând-o pe inculpată dacă poate să-i schimbe: „numa bani mari . mi-i schimbați, așa-i?", aceasta fiind de acord.

Martorul S.l.C. a mai remis astfel inculpatei M.B. suma de douăzeci de euro, pe lângă cei treizeci pe care aceasta i-a luat inițial, după care a restituit documentele de călătorie, permițând martorului și pasagerilor intrarea în România.

Inculpata M.B. a recunoscut că a primit de la martorul Sălăjan loan suma de 50 euro (filele 74 și 128 dosar urmărire penală).

Recunoașterea se coroborează cu declarațiile martorului S.l.C., șofer la SC C.E. SRL

În declarațiile date la urmărire penală și în fața instanței, martorul susține că, în noaptea de 21/22 octombrie 2010, în jurul orei 03:00, s-a întors în România, prin P.T.F. Turnu, jud. Arad, efectuând o cursă Paris - Arad cu microbuzul.

După ce a fost controlat de polițistul maghiar, acesta i-a restituit documentele, care i-au fost prezentate apoi inculpatei M.B.. Aceasta a menționat faptul că o parte dintre cărțile de identitate sunt deteriorate și va trebui ca posesorii lor să plătească o „amendă". Martorul susține că, inițial, i-a dat inculpatei M.B. suma de 30 euro, „însă ea nu a fost mulțumită cu această sumă, solicitându-mi și mie o amendă, argumentând că și așa am încasat destui bani de la pasageri". In acest context, martorul a mai oferit încă 10 euro, însă inculpata a început să se târguiască cu el, astfel că i-a dat 20 euro, în total 50 euro, ca să poată pleca.

S-a arătat că aceste declarații se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori, din care rezultă modul în care procedau ceilalți inculpați.

De asemenea, recunoașterea inculpatei se coroborează și cu conținutul înregistrărilor audio-video, redate în procese verbale la urmărire penală și în faza de judecată.

Față de această situație, instanța a apreciat că vinovăția inculpatei a fost dovedită, motiv pentru care a fost condamnată.

S-a apreciat că apărarea inculpatei, în sensul că faptele nu există, este fără suport, fapta acesteia există, însăși inculpata recunoscând comiterea ei.

De asemenea, fapta, prin însăși conținutul ei, prezintă pericol social în sensul art. 18 C. pen., astfel că instanța nu a putut constata lipsa pericolului social, pentru a dispune achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., așa cum s-a solicitat în subsidiar.

2) În ziua de 25 octombrie 2010, în jurul orelor 19:05, martorul C.C., în calitate de șofer al SC C.E. SRL, se întorcea în România prin P.T.F. Turnu, efectuând un transport internațional de persoane pe ruta Paris - Arad.

Documentele de călătorie au fost prezentate la început polițistului de frontieră maghiar care a obiectat că ar fi probleme cu acestea, solicitând o „atenție" pentru a fi lăsat să își continue călătoria. Martorul C.C. a întrebat atunci „Cât să vă dau? Ha? Cât? Zece-i bine?", la care polițistul maghiar a răspuns afirmativ. În continuare a intervenit și polițistul de frontieră român, inculpatul D.E., solicitând martorului C.C. să parcheze autovehiculul în afara pistei.

După ce martorul C.C. a parcat microbuzul, a înmânat agentului de poliție D.E. documentele autoturismului fiind întrebat de către acesta ce sumă a pus între respectivele documente:„cât ai pus?". Martorul a răspuns că a pus zece euro pentru polițistul maghiar, inculpatul solicitând și partea sa: „și mie?". Martorul C.C. i-a oferit atunci și inculpatului D.E. suma de zece euro: „și matale zece", sumă pe care a și înmânat-o agentului de poliție acesta din urmă solicitând încă zece euro: „Douăzeci la fratele tău! Mai pui douăzeci, mă!". Martorul C.C. nu a fost de acord cu această sumă: „Hai, mă, iar mă belești, măi omule! Iar mă beliți!", după care agentul poliției de frontieră D.E. a insistat asupra sumei de douăzeci de euro: „Nu mă f-e! Că-s prieten cu tine, mă!"

Martorul C.C. a mai remis, astfel, inculpatului D.E., suma de douăzeci de euro, pe lângă cei zece euro pe care aceasta i-a luat inițial, care erau destinați polițistului maghiar, după care a restituit documentele de călătorie, permițând martorului și pasagerilor intrarea în România.

Inculpatul a recunoscut și regretat fapta.

Astfel, în declarația dată la urmărire penală (filele 87 - 88), el a declarat, printre altele; „l-am întrebat pe șofer (martorul C.C.) atunci cât a pus în talon, iar el mi-a răspuns că a pus 10 euro. Eu l-am întrebat ulterior cât a pus pentru mine, acesta răspunzând că și pentru mine a pus tot 10, ceilalți 10 euro fiind destinați polițistului maghiar. Eu i-am spus atunci șoferului că noi suntem prieteni și că mie să îmi mai pună 10 euro. Eu am primit în total 30 de euro (...)".

Inculpatul Dragoș a recunoscut comiterea faptei și în fața instanței (fila 64), susținând, însă, că nu și-a dat seama cu ce titlu a primit suma, deși a acceptat acea sumă, pentru că cetățenii respectivi aveau actele în regulă. Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorului C.C., care declară următoarele: „La data de 25 octombrie 2010 mă întorceam din Franța, de unde transportasem mai multe persoane pe ruta Paris - Arad. La intrarea în țară prin P.T.F. Turnu, am predat inițial documentele de călătorie polițistului maghiar. Acesta m-a întrebat «problem? atenție», iar eu l-am întrebat cât vrea să-i dau și dacă 10 euro e bine. In acel moment a apărut polițistul de frontieră român, care a întrerupt conversația mea cu polițistul maghiar, spunându-mi să trag mașina în parcare. Eu eram pregătit să-i dau 10 euro polițistului maghiar, însă după ce am parcat și mă îndreptam spre toneta acestuia, am fost abordat de polițistul român, pe care l-am recunoscut după fișa de evidență locală ca fiind D.E. Acesta m-a întrebat cât i-am dat polițistului maghiar, iar eu i-am zis că i-am pregătit 10 euro. El m-a întrebat atunci lui cât o să-i dau, la care eu am răspuns că tot 10. El mi-a răspuns că nu e suficient 10 și călui i se cuvin 20 de euro, fiindcă suntem „prieteni". I-am dat atunci lui D.E. încă 20 de euro, el primind în total 30 de euro, din care 10 euro erau destinați polițistului maghiar. Nu am văzut ca D.E. să-i fi dat în acel moment polițistului maghiar suma de 10 euro. După ce i-am dat suma de 30 de euro, D.E. mi-a restituit documentele de călătorie, lăsându-mă să intru în România.

De asemenea, recunoașterea inculpatului se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori, din care rezultă modul în care se proceda în vamă, precum și cu conținutul înregistrărilor audio-video, redate în procese verbale la urmărire penală și în faza de judecată.

Apărarea inculpatului, că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv lipsește scopul special prevăzut de lege, acela de a îndeplini sau de a nu îndeplini un act, este nefondată, tocmai pentru considerentele sus arătate.

De asemenea, fapta, prin însăși conținutul ei, prezintă pericol social în sensul art. 18 C. pen., astfel că instanța nu poate constata lipsa pericolului social, pentru a dispune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., așa cum s-a solicitat în subsidiar.

3) În noaptea de 26/27 octombrie 2010, în jurul orelor 4:00 - 5:00, martorul S.l.C., în calitate de șofer al SC C.E. SRL, efectua o cursă internațională de persoane din Arad cu destinația Paris, prezentându-se, pentru a ieși din țară, la P.T.F. Turnu.

Acesta a fost abordat inițial de către polițistul de frontieră maghiar, care a obiectat faptul că este depășit numărul maxim de pasageri admis, în microbuz aflându-se nouă pasageri, în condițiile în care respectivul autovehicul este prevăzut cu numai opt locuri. Intre timp a intervenit și agentul poliției de frontieră român, inculpatul S.A.R., care a observat faptul că însoțitoarea unui minor nu avea asupra sa certificatul de cazier judiciar, explicând acesteia că nu poate ieși din țară fără acel certificat.

Martorul S.l.C. l-a întrebat pe inculpatul S.A.R. dacă nu se poate trece peste acest impediment: „ Șefu', da' altfel nu? Cum să? Păi cum să rezolvăm?", acesta din urmă fiind de acord, și spunându-i martorului să propună el cât va costa rezolvarea problemei: „Ziceți!" La solicitarea inculpatului S.A.R., martorul S.l.C. l-a întrebat dacă suma de douăzeci de euro e suficientă, pentru a fi lăsați să treacă frontiera: „Douăzeci e bine?", inculpatul acceptând printr-un gest aprobator din cap. In acel moment, martorul S.l.C. i-a înmânat inculpatului o bancnotă de douăzeci de euro, pe care acesta din urmă a introdus-o în buzunar.

Inculpatul S.A.R. a făcut un gest spre polițistul maghiar, dând de înțeles că trebuie să îi dea și lui o sumă de bani, martorul S.l.C. întrebându-1 în acel moment: „Cu unguru' cum fac?" Agentul de poliție maghiar, care a fost de față la aceste discuții și față de care cercetările au fost disjunse, a pretins în acel moment suma de douăzeci și cinci de euro: „Douăj' cinci". Martorul S.l.C. i-a mai înmânat atunci inculpatului S.A.R. încă o bancnotă de douăzeci de euro, pe care acesta a luat-o și a pus-o pe masa din toneta destinată polițiștilor de frontieră maghiari.

După primirea respectivelor sume de bani, agenții poliției de frontieră au permis martorului S.l.C. și pasagerilor aflați în microbuzul condus de acesta să își continue deplasarea.

Inculpatul S.A.R. nu a dorit să dea declarație, nici în faza de urmărire penală, nici în faza judecății, prevalându-se de dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că și vinovăția acestuia a fost dovedită.

Astfel, martorul Sălăjan loan declară că în noaptea de 26/27 octombrie 2010, în timp ce efectua o cursă de Paris, s-a prezentat la P.T.F. Turnu, cu mai mulți pasageri în microbuz.

După controlul efectuat de polițistul de frontieră maghiar, care a constatat o persoană în plus în microbuz, documentele de călătorie au fost predate inculpatului S.A.R.. Acesta a constatat lipsa cazierului judiciar al unui pasager din microbuz, care era însoțit de un minor, motiv pentru care nu s-a permis ieșirea din țară.

Martorul a declarat „i-am propus atunci suma de 20 de euro, pe care am scos-o din buzunar (o bancnotă de 20 de euro) și i-am dat-o lui S.A.R., acesta întinzând mâna, luând-o și introducând-o în buzunar. În acel moment, S.A.R. mi-a făcut semn, indicându-1 pe polițistul maghiar, în sens că și lui trebuie să-i dau. Am mai scos atunci încă 20 de euro, pe care i-am înmânat lui S., iar acesta i-a luat și i-a pus în toneta polițistului maghiar (...)".

S-a apreciat că declarațiile martorului S. se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, din care rezultă modul în care se proceda în vamă, precum și cu conținutul înregistrărilor audio-video, redate în procese verbale la urmărire penală și în faza judecății, astfel încât instanța a considerat că vinovăția a fost dovedită.

Apărarea inculpatului, că fapta nu există, a fost apreciată ca nefondată, tocmai pentru considerentele sus-arătate.

De asemenea, fapta, prin însăși conținutul ei, prezintă pericol social în sensul art. 18 C. pen., astfel că instanța nu a putut constata lipsa pericolului social, pentru a dispune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., așa cum s-a solicitat în subsidiar.

4) În ce privește pe inculpatul S.C.A., s-a reținut că în noaptea de în noaptea de 12/13 noiembrie 2010, în jurul orelor 22:00, martorul S.l.C., în calitate de șofer al SC C.E. SRL, efectua o cursă internațională de persoane din Arad cu destinația Paris, prezentându-se pentru a ieși din țară la P.T.F. Turnu, la volanul microbuzului.

Intrând în punctul de frontieră, martorul S.l.C. a prezentat documentele sale de călătorie și ale pasagerilor inculpatului S.C.A., care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de agent al poliției de frontieră. Acesta din urmă a verificat respectivele documenta, obiectând martorului faptul că este depășit numărul maxim de pasageri admis, în microbuz aflându-se unsprezece pasageri, în condițiile în care respectivul autovehicul este prevăzut cu numai opt locuri: „N-ai cam mulți tu?" Martorul S.l.C. l-a întrebat pe inculpat dacă o să poată să-i permită ieșirea din țară în aceste condiții: „Crezi c-o să poți?", inculpatul răspunzându-i: „noah . de acolo te descurci tu."

Știind faptul că, pentru a fi lăsat să iasă din România, va trebui să plătească o sumă de bani, martorul S.l.C. l-a întrebat pe inculpatul S.C.A. dacă îl costă ceva pentru aceasta: „Păi spuneți . Păi cât? Cum?" La aceste întrebări, inculpatul S.C.A. a dat de înțeles că pentru a fi lăsat să iasă din România, va trebui să plătească suma de 20 de euro, în acest sens făcând un gest cu mâna stângă prin ridicarea a două degete, mijlociu și arătător. Martorul S.l.C. l-a întrebat atunci pe inculpat dacă gestul acestuia reprezintă remiterea sumei de douăzeci de euro: „Douăzeci de euro?", acesta răspunzând printr-un nou gest aprobator din cap.

Martorul S.l.C. i-a întins în acel moment inculpatului S.C.A. suma de douăzeci de euro spunând: „ Uitați aici. Douăzeci. Mersi.", iar acesta din urmă i-a luat, i-a pus pe masă și i-a spus martorului: „cu ei te descurci", făcând referire la agenții maghiari ai poliției de frontieră.

În continuare, martorul S.l.C. a fost abordat de polițiștii de frontieră și vameșii maghiari, față de care cercetările au fost disjunse, care au pretins și primit sume de bani pentru a-i permite acestuia trecerea frontierei de stat a României în Ungaria.

Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorului Sălăjan, care descrie în amănunt cum a procedat.

Nici acest inculpat nu a dorit să dea declarații, nici în faza de urmărire penală, nici în fața instanței, prevalându-se de dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

Și vinovăția acestuia a fost dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorului S.l.C., ale celorlalți martori, conținutul înregistrărilor audio-video, redate în procese verbale la urmărire penală și în faza de judecată.

Apărarea inculpatului, că nu există fapta sau că fapta nu prezintă pericol social, s-a apreciat a fi nefondată. Fapta există, pentru considerentele sus-arătate, iar prin însăși conținutul său, având în vedere funcția și atribuțiile de serviciu ale inculpatului, prezintă pericol social.

Referitor la pericolul social, din jurisprudența C.E.D.O. (printre altele, cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României - hotărârea din 24 mai 2007), se desprinde concluzia că, corupția constituie o amenințare pentru supremația dreptului, pentru democrație și drepturile omului, că erodează principiul bunei administrări, al echității și justiției sociale, denaturează concurența, frânează dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și a fundamentelor morale, astfel încât, așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate susține că faptele săvârșite de inculpați sunt lipsite de pericol social, chiar dacă sumele primite de inculpați sunt modice. Având în vedere toate considerentele de mai sus.

În drept

Texte legale aplicabile: Art. 7 alin. (1) și art. 19 din Legea nr. 78/2000:

„Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control."

,,În cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani." Art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.:

,,Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. "

Instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/200, cu raportare la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de faptul că inculpații M.B. și D.E. au recunoscut faptele săvârșite, pe care le-au și regretat.

Deși ceilalți doi inculpați s-au prevalat de dreptul conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanța nu a putut face abstracție de conduita bună a inculpaților, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.

Toți inculpații sunt persoane tinere, cu studii superioare, necăsătoriți (cu excepția inculpatului Dragoș), cu referințe foarte bune de la locul de muncă.

Cu excepția inculpatului D.E. - pensionat pe caz de boală, ceilalți inculpați sunt, în continuare, angajați în cadrul I.J.P.F. Arad - la dispoziția acestui Serviciu.

Din informațiile furnizate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, prin referatele de evaluare întocmite cu privire la fiecare dintre cei patru inculpați, a rezultat că inculpații sunt persoane ce au avut o conduită ireproșabilă până la momentul comiterii faptelor, fiind caracterizați prin cinste, onoare, rigoare, disciplină, corectitudine, fiind buni profesioniști, ceea ce a făcut posibilă și ocuparea funcțiilor deținute.

Implicarea în săvârșirea faptelor este percepută similar de către inculpați. Astfel, inculpata M.B. afirmă că regretă comportamentul ei eronat, că regretă că nu s-a gândit bine la consecințe, că această situație „i-a întors viața pe dos", că a fost un accident și, deși avea de toate, nu știe de ce a făcut asta.

Inculpatul D.E. își analizează implicarea sa în infracțiune prin prisma „unei lecții de viață", care i-a zdruncinat încrederea în sine, cât și încrederea în ceilalți.

Inculpații S.A.R. și S.C.A., au declarat în fața consilierului de probațiune că la dosar nu există probe de vinovăție împotriva lor, că ei și-au îndeplinit doar obligațiile de serviciu și că regretă faptul că sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, manifestându-și îngrijorarea că această situație le vă păta onoarea și demnitatea. Având în vedere aprecierile pozitive și buna reputație a tuturor inculpaților, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că au manifestat un interes deosebit pentru cauză, prezentându-se la fiecare chemare a organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței - la toate termenele de judecată, ținând cont și de faptul că fiecare inculpat a luat sume mici de bani - o singură dată, instanța a reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c), cu raportare la art. 76 lit. c) C. pen., urmând a se da eficiență și dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații M.B., S.A.R. și S.C.A.

Prin Decizia penală nr. 205/A din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații apelanți M.B., S.A.R. și S.C.A. împotriva sentinței penale nr. 398

15

septembrie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 1192/108/2011.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva aceleiași sentințe.

A desființat sentința penală apelată și, rejudecând cauza:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpații apelanți M.B., S.A.R.,D.E. și S.C.A. la pedeapsa de câte 3 (trei) ani închisoare, fiecare, pentru luare de mită.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen. a suspendat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe perioada termenului de încercare de câte 5 ani, pentru fiecare inculpat.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, a arătat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpaților.

Susținerea inculpaților în sensul că probele administrate în cauză nu au fost administrate legal, nu a putut fi reținută.

În raport de dispozițiile art. 126 și 131 din Constituție, organele judiciare penale sunt instanțele de judecată și organele de urmărire penală.

Acest lucru îndreptățește a afirma că și probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, că probele se analizează în mod coroborat, și că scopul probelor, prevăzut de art. 62 C. proc. pen., constând în aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal, în acest sens fiind și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1660/2009).

În procesul penal elementele de probă trebuie produse, în mod normal, în fața persoanei acuzate, pentru a se asigura o procedură contradictorie, dar aceasta nu este o cerință cu caracter absolut ci, soluționarea unei cauze penale în baza unei probe neadministrate în instanța de judecată în fața acuzatului nu este incompatibilă, în sine, cu dispozițiile art. 6 din Convenție.

Ori, prin încheierea din 11 noiembrie 2010, Tribunalul Arad a dispus autorizarea interceptării și înregistrării imaginilor ambientale purtate de către învinuiții P..E., S.I. și C.C., cu învinuitul G.E.G., D.E. și M.B. sau alți agenți ai Poliției de frontieră, care efectuează controlul comun al documentelor în cadrul P.T.F. Turnu, pentru o perioadă de 30 de zile, începând din 11 noiembrie 2010, ora 16:00, până la data de 10 decembrie 2010, ora 16:00, inclusiv. S-a dispus ca interceptarea și înregistrarea să se efectueze cu aparatura din dotarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad; S.I.P.I. Arad, M.A.I. - D.G.A. Arad, I.P.J. Arad, cu respectarea dispozițiilor art. 91 - 915 C. proc. pen.

În baza acestei încheieri, prin ordonanța din 12 noiembrie 2010, procurorul a delegat ofițeri de poliție judiciară, dispunând similar prin ordonanța din 14 octombrie 2010, astfel că probele administrate în faza de urmărire penală, contestate în instanță, au fost obținute în baza autorizației judecătorului, și nu se impune restituirea cauzei la procuror, situația invocată neîncadrându-se în prev. art. 332 C. proc. pen. și nici ale art. 300 C. proc. pen. fiind depășit stadiul procesual când se putea formula astfel de solicitare, și instanța se putea desesiza, respectiv înainte de terminarea cercetării judecătorești.

Este adevărat că persoanele care au purtat tehnica operativă nu sunt investigatori sub acoperire sau cu identitate reală, ci „colaboratori" în sensul clasic.

Dispozițiile art. 261 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevăd că procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă, procurorul, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Arad, prin ordonanțe a delegat ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.G.A. și S.I.P.I., să efectueze (chiar dacă prin intermediul altor persoane) tocmai actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, în procesul de apreciere a probelor, declarațiile martorului, care a avut inițial calitatea de inculpat, pot servi la aflarea adevărului, și ținând seama de materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, fiind dovedită, motiv pentru care au fost condamnați.

Față de împrejurările concrete de comitere a faptelor - inculpații acționând în exercițiul atribuțiilor de serviciu, folosindu-se de calitatea de polițiști de frontieră în realizarea activității infracționale, s-a apreciat că faptele acestora prezintă un grad sporit de pericol social, afectând nivelul de încredere al societății în reprezentanții organelor statului chemate tocmai să vegheze la respectarea legii în punctele de trecere ale frontierei de stat.

Referitor la conduita procesuală a inculpaților, s-a observat că inculpații M.B. și D.E. au recunoscut săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală, însă în fața instanței inculpata Bogdana s-a prevalat de disp. art. 70 C. proc. pen., în timp ce inculpatul D.E. a recunoscut că a primit suma de 30 de euro de la martorul C., fără a-și da seama cu ce titlu, ceilalți coinculpați nerecunoscând săvârșirea faptelor nici în faza de urmărire penală, nici în fața instanței, prevalându-se de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. În aceste condiții, simpla prezență a inculpaților la judecată nu impunea în mod automat reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare, aplicarea unor pedepse de câte 1 an închisoare ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante sub minimul special prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., s-a apreciat că nu îndeplinesc exigențele impuse de art. 72 C. pen. privind individualizarea pedepsei, considerent pentru care s-a constatat netemeinicia sentinței penale atacate, considerându-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare în modalitatea suspendării sub supraveghere, pentru fiecare inculpat, este în măsură să conducă la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv și educativ, neputându-se dispune schimbarea modalității de executare, inculpații îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 86 C. pen., pentru a beneficia de această instituție, astfel că în baza art. 86 - 86 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pentru fiecare inculpat.

Pe de altă parte, s-a apreciat că instanța de fond a individualizat greșit și pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, apelul procurorului fiind admis și pe acest motiv, întrucât deși faptele au fost săvârșite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și în calitatea de polițiști de frontieră, trebuia aplicată și pedeapsa accesorie privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., alături de cele dispuse de prima instanță.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații M.B., D.E., S.A.R. și S.C.A..

Inculpata M.B. a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând diminuarea cuantumului pedepsei și suspendarea condiționată a executării întrucât a recunoscut și regretat fapta, a fost prezentă la fiecare termen de judecată, are un alt loc de muncă, un grad de instruire școlară ridicat, după cum s-a evidențiat prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, precum și sprijinul familiei pentru reintegrarea sa socială.

Inculpatul D.E. a susținut cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței penale prin care s-a realizat o justă individualizare a pedepsei întrucât a avut, anterior comiterii faptei, o conduită ireproșabilă, a dat dovadă de cinste, rigoare, disciplină (după cum s-a precizat în referatul de evaluare), s-a pensionat pe caz de boală, a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat-o, nu are antecedente penale, a primit o sumă mică de bani cu titlu de mită și a manifestat interes deosebit față de cauză. Inculpații S.A.R. și S.C.A. au susținut cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 2, pct. 9, pct. 14, pct. 17

2

și pct. 18 C. proc. pen., în baza cărora au expus critici, în scris și prin concluziile orale formulate la dezbaterea pe fond a recursurilor.

Astfel, acești recurenți inculpați au invocat nulitatea parțială a urmăririi penale precizând că procurorul a efectuat acte de urmărire penală cu încălcarea dispozițiilor privind competența după materie, facându-se referire la actele de urmărire penală din data de 27 octombrie 2010 și din data de 12 noiembrie 2010, despre care s-a arăta că au fost efectuate pe teritoriul statului maghiar deoarece inculpații S.A.R. și S.C.A. își desfășurau serviciul pe sensul de ieșire din România, adică dincolo de linia frontierei de stat a României. Ca urmare, s-a susținut că înregistrarea convorbirilor ambientale din 27 octombrie 2010 și 12 noiembrie 2010 și procesele verbale din 29 octombrie 2010 și 15 noiembrie 2010, de redare în formă scrisă a acestor înregistrări, sunt lovite de nulitate absolută.

S-a solicitat ca acest motiv să fie examinat și ca o încălcare a normelor ce reglementează competența teritorială, excepție care, a arăta apărarea, a fost invocată la prezentarea materialului de urmărire penală, fiind astfel satisfăcută exigența art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

În sensul nerespectării dispozițiilor art. 6 alin. (3) din C. proc. pen. și ale art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.C.A. a susținut că nu i s-a adus la cunoștință conținutul rezoluției de începere a urmăririi penale din 13 noiembrie 2010, la dosarul cauzei găsindu-se un proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii dresat înainte de începerea urmăririi penale, în data de 17 octombrie 2010, care nu poate fi considerat valid.

În concluzie, s-a solicitat refacerea urmăririi penale în condițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru nerespectarea dispozițiilor cu privire la competența materială și, pe cale de consecință, a celor privind sesizarea instanței. A fost indicat, prin motivele de recurs scrise, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 2 C. proc. pen. și s-a făcut, de asemenea, trimitere la dispozițiile art. 385

16

alin. (2) rap. la art. 380 C. proc. pen. și art. 361 alin. (3) și art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

În baza prevederilor art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., s-a invocat că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată în apel, respectiv acele motive care au condus la respingerea cererii de achitare. S-a învederat că instanța a realizat o motivare globală, fără o analiză a motivelor de apel formulate de către fiecare inculpat și a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, subliniindu-se că lipsește cu desăvârșire, din hotărâre, orice referire cu privire la situația de fapt.

Referitor la fondul cauzei, în temeiul cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 18 C. proc. pen., inculpații au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau, în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., solicitând a se constata nulitatea probei constând în înregistrările audio video, despre care apărarea a arătat că au fost obținute ilegal (procurorul român neavând competență de a efectua acte de urmărire penală pe teritoriul maghiar), ceea ce atrage aplicarea sancțiunii prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, s-a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 26/1 din Legea nr. 78/2000 întrucât în cauză nu au fost autorizați în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă, investigatori sub acoperire sau investigatori cu identitate reală, ci martorul cu identitate reală S.I.C.. De asemenea, apărarea inculpatului S.A.R. a invocat că, referitor la pretinsele foloase date, era normal să fie organizat un flagrant, ori înregistrarea sau înserierea banilor.

De asemenea, s-a solicitat a se constata că, în cauză, lipsește gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită, în raport de cuantumul derizoriu al sumelor ce fac obiectul material al acestei infracțiuni și personalitatea conturată a inculpaților, astfel cum este reliefată și prin referatele de evaluare, inculpații fiind infractori primari.

Înalta Curte reține că apărarea inculpatului S.A.R. a mai susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită întrucât lipsește acțiunea de pretindere, totodată nu este îndeplinită condiția ca banii, ce ar fi fost pretinși și primiți, să fi avut un caracter de retribuție în vederea efectuării unui act determinat din moment ce denunțătorul trecuse deja frontiera României și nu există nici o dovadă că microbuzul cu cele 10 persoane a fost întors din drum pentru lipsa cazierului unei persoane însoțitoare a unui copil, lipsind și folosul infracțiunii. S-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Instanța de recurs precizează că va examina această ultimă critică prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., care va fi luat în considerare, deși nu a fost invocat expres, în scris sau prin concluziile orale, fiind printre acele cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În baza cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpaț