ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5071 din 8 octombrie 2020, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 32 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat dispozițiile art. 110 lit. c) din Statutul Colegiului Medicilor din România, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2012, precum și în parte dispozițiile art. 120 alin. (5) lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România, adoptat prin Hotărârea nr. 3/2016, respectiv teza finală:

"sau dacă persoana care a formulat plângerea, deși anunțată, în mod nejustificat nu se prezintă la audierea fixată de comisia de disciplină sau nu își precizează în scris poziția față de solicitările comisiei de disciplină", menținând celelalte dispozițiile ale sentinței.

Prin decizia nr. 935 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă A., a completat dispozitivul deciziei civile nr. 5071 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în sensul că a dispus obligarea intimatului-pârât Colegiul Medicilor din România la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 150 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru fond și recurs.

Împotriva Deciziei nr. 5071 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. a formulat contestație în anulare.

Înainte de a analiza motivele invocate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 raportat la art. 506 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, și constatând că aceasta este întemeiată o va admite și, pe cale de consecință va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

Din actele și lucrările dosarului rezultă că decizia contestată a fost comunicată la data de 10 noiembrie 2021, iar prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 4 mai 2021, cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de textul de lege sus amintit.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză, contestatoarea nu a făcut dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa pentru a putea formula calea de atac.

Prin urmare, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocate din oficiu.

Respinge contestația în anulare declarată de A. împotriva Deciziei nr. 5071 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.