ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 134/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iași, a solicitat instanței să oblige pârâtul la emiterea, în termen de 30 de zile, a unei adeverințe pentru recalcularea pensiei de serviciu a judecătorilor și procurorilor conform Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 242/2018, care să includă în venitul brut creșterile salariale dobândite în temeiul hotărârilor judecătorești menționate în acțiune, respectiv diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. ctr. 6-13 de la lit. A) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în funcția pe care a deținut-o și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu ultima lună de activitate, înainte de data pensionării (septembrie 2019) și care să cuprindă și valoarea de referință sectorială de 484,18 RON, și la plata daunelor cominatorii de câte 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prevederile art. 7 alin. (1), (2) și 3 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pârâtul Tribunalul Iași a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale în soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., ale Decizie Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018 și la calitatea acestuia de pârât în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 1188/2020 din 15 septembrie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Galați.

În esență, Tribunalul Iași, secția I civilă a reținut că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iași, acesta din urmă având calitatea de pârât în cauză. În temeiul prevederilor art. 127 alin. (1) și alin. (2)

1

C. proc. civ., în conformitate cu care, în situația în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau dacă instanța de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, se va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța respectivă, s-a apreciat că este competent în soluționarea cauzei Tribunalul Galați.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Galați.

La termenul de judecată de la 2 decembrie 2020, Tribunalul Galați, secția I civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1154 din 16 decembrie 2020, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Galați, secția I civilă a reținut că în cuprinsul art. 127 alin. (1) și alin. (2)

1

C. proc. civ. legiuitorul folosește sintagma "poate sesiza" și definește astfel un caz de competență teritorială alternativă sau facultativă, iar reclamantul are alegerea între două instanțe deopotrivă competente. Întrucât reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Iași, s-a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Iași, secția I civilă și Tribunalul Galați, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi de asigurări sociale, solicitate de reclamantă, fost judecător la Tribunalul Iași, care este instanța inițial sesizată cu soluționarea cauzei și deține și calitatea de pârât.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)

1

al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Iași, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Galați, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Iași, aflată în circumscripția Curții de Apel Galați, învecinată Curții de Apel Iași.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.