ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1276/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. x/2020, reclamantele A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Iași au solicitat: recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 Ici începând cu 01.08.2016; plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 01.08.2016 și până la recunoașterea drepturilor de către pârâți sau apariția unei modificări legislative, dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON și drepturile salariale efectiv plătite în această perioadă, diferențe ce vor fi actualizate eu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până Ia data plății efective.

În fapt, s-a reținut că reclamantele au avut calitatea de judecător a Tribunalului Iași, respectiv A. până la data de 05.02.2009, B. până la data de 06.02.2020, C. până la data de 01.01.2020, D. până la data de 01.01.2020 și E. până la data de 03.09.2018, date la care raporturile de muncă au încetat prin pensionare.

Se constată în același timp, faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.02.2020, deci ulterior eliberării din funcție a reclamantelor, astfel că la data sesizării instanței de judecată nu mai îndeplineau calitatea de judecător.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată prin intâmpinare de paratul Tribunalul Iasi, instanța a constatat că aceasta este întemeiată raportat la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și la decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională.

Raportat la cele statuate de Curtea Constituțională, instanța a reținut că, în stabilirea competentei teritoriale facultative, ca urmare a aplicării art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., trebuie avută în vedere și instanța de judecată reclamantă sau pârâtă, după caz, nu numai salariatul judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, după caz.

Față de aceste considerente, având în vedere faptul că pârât în prezenta cauză este Tribunalul Iași, acesta fiind și instanța de judecata la care s-a înregistrat acțiunea introductivă, coroborat cu dispozițiile art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și, în consecință, a declinat competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Galati, astfel cum au solicitat, în subsidiar, reclamantele.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Iași, secția I Civilă, prin sentina civilă nr. 1314/2020 din 30 septembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați pe data de 02.02.2021 sub același număr.

La termenul de judecată din data de 02.03.2021, Tribunalul Galați a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Analizând cu prioritate în raport de natura normelor pretins încălcate și de efectele acestora excepția necompetenței teritoriale, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., instanța a reținut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată reclamantele aveau domiciliul în Iași și nu mai aveau calitatea de judecător, fiind incidente din punct de vedere al stabilirii competenței teritoriale dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Instanța a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținute de către Tribunalul Iași, întrucât la data promovării acțiunii, reclamantele nu mai dețineau calitatea de judecător, acestea având posibilitatea de a alege instanța competentă.

În consecință, Tribunalul Galați, secția I Civilă prin sentința civilă nr. 455/2021 din 16 martie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și constatând existența unui conflict negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Tribunalul Iași și Tribunalul Galați, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamantele aveau calitatea de judecător pensionar la data introducerii acțiunii.

Pentru stabilirea instanței competente teritorial în soluționarea acțiunii de față este relevant acest aspect, precum și faptul că pârâtul chemat în judecată este și instanță, respectiv Tribunalul Iași.

Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unei cereri introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Litigiul de față este un conflict de muncă, de competența materială a tribunalului în primă instanță, iar Tribunalul Iași este chemat în judecată în calitate de pârât.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii reclamantele au introdus acțiunea la Tribunalul Iași, unde acestea își au domiciliul.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad.

Acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată la Tribunalul Iași la data de 02.02.2021, ca atare sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în ceea ce privește alegerea instanței competente, dreptul de opțiune aparținând reclamantelor, dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. fiind de ordine privată.

În cazul în care cererea este introdusă împotriva unui judecător sau a unei instanțe de judecată, reclamantul are posibilitatea alegerii instanței competente, inclusiv instanța în raza căreia se află una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, fiind la latitudinea acestuia.

În consecință, raportat la cadrul procesual stabilit de reclamante, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 din Codul muncii referitoare la stabilirea competenței teritoriale de drept comun în materia conflictelor de muncă, prevederi invocate de Tribunalul Galați prin sentința de declinare a competenței.

Cum dispozițiile de ordine publică cuprinse în art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, nu este îndeplinită condiția premisă, respectiv calitatea de judecător a reclmantelor la data sesizării instanței, Înalta Curte constată ca în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții, nefiind relevant nici faptul că pârâtul chemat în judecată este și instanță, respectiv Tribunalul Iași.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Iași, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2021.