ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1449/2021

HOTĂRÂRE

09.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1449/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.02.2020 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la recalcularea și la plata diferențelor dintre drepturile salariale achitate și drepturile cuvenite, stabilite la nivel maxim pentru fiecare funcție, vechime în funcție, treaptă sau gradație, începând cu data de 09.04.2015 până la momentul pensionării, cu includerea majorărilor prevăzute de O.G. nr. 3/2006, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la momentul scadenței lunare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1599/09.11.2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și a reținut că potrivit acestor prevederi, în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât sau de reclamant, după caz, cel care învestește instanța este obligat să aleagă între instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Cum, în speță, Curtea de Apel Iași are calitatea de pârât, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 15.03.2021.

Prin sentința nr. 759/07.05.2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data sesizării Tribunalului Iași reclamantele nu mai dețineau calitatea de judecător la Curtea de Apel Iași, fiind eliberate din funcție prin pensionare anterior depunerii cererii de chemare în judecată.

De asemenea, a mai reținut tribunalul că domiciliul reclamantelor este în Municipiul Iași, iar în materia litigiilor de muncă, în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În continuare, evocând dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și, notând că alin. (1) al acestuia se referă la "un judecător care are calitatea de reclamant" și că la data promovării acțiunii reclamantele nu mai aveau această calitate, a apreciat că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză.

Totodată, a subliniat că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. vizează ipoteza în care o cerere de chemare în judecată este introdusă în contradictoriu cu un judecător sau o instanță de judecată și că în prezenta cauză, calitatea de pârât o are Curtea de Apel Iași.

În acest context, a reținut că doar dispozițiile alin. (1) art. 127 C. proc. civ. sunt de ordine publică, pe când cele ale alin. (2) a aceluiași text de lege sunt de ordine privată, așa încât a apreciat că necompetența teritorială întemeiată pe cea de-a doua ipoteză nu putea fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

Cum reclamantele au înțeles să învestească Tribunalul Iași cu soluționarea cererii lor, iar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată aveau domiciliul în Municipiul Iași, instanța a reținut că instanța competentă teritorial este Tribunalul Iași, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competentă ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantele au învestit Tribunalul Iași cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Cum reclamantele nu mai aveau calitatea de judecător, dispozițiile legale enunțate nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Iar în conformitate cu art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

În condițiile în care Curtea de Apel Iași are calitatea de pârât, este atrasă incidența art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamantele nu au înțeles însă să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, ci au învestit cu soluționarea litigiului lor Tribunalul Iași.

Astfel, instanța supremă constată că acestea și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Iași.