ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2022

HOTĂRÂRE

02.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de apel Iași și Tribunalul Vaslui, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016, plata către reclamante până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferențelor dintre drepturile salariale începând cu data de 01.08.2016 dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON și drepturile salariale efectiv plătite diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la care se aplică dobânda legală penalizatoare.

La primul termen de judecată din 02.11.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 1656/2021 din 2 noiembrie 2021, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Galați și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad, aflată în circumscripția Tribunalului Vaslui, respectiv a Curții de Apel Iași, iar, potrivit cererii de chemare în judecată drepturile salariale au fost solicitate și în contradictoriu cu pârâta Tribunalul Vaslui.

Tribunalul Galați a reținut că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) ale art. 127 C. proc. civ., ci dispozițiile de drept comun art. 269 Codul Muncii și art. 210 Legea nr. 62/2011 completate, într-adevăr cu alin. (2) raportat la alin. (2 indice 1) ale art. 127 C. proc. civ.

În acest sens, instanța a constatat că reclamanții sunt judecători, în cadrul Judecătoriei Bârlad, însă aceștia nu au serviciul acolo unde prevede alin. (1) art. 127 C. proc. civ. pentru a opera competența absolută.

Prin urmare, în pricina de față, competența aparține Tribunalul Vaslui, potrivit dreptului comun menționat anterior.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2021, iar la termenul de judecată din data de 23 decembrie 2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 1599/2021 din 23 decembrie 2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Galați, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale; totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, judecata cauzei fiind suspendată.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamantele au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Bârlad, precum și că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, având ca obiect plata unor diferențe salariale, este de competența materială a tribunalului, iar, în materie de competență materială și teritorială, Codul muncii prevede la art. 269 alin. (2) că aceasta aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul reclamantului.

S-a mai reținut că, prin alin. (2) indice 1 al art. 127 C. proc. civ., această posibilitate a fost extinsă și la ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată însăși instanța competentă jurisdicțional. Norma instituită are caracter de ordine privată ("reclamantul poate sesiza"), sens în care sunt incidente prevederile art. 116 C. proc. civ. referitoare la alegerea instanței de către reclamant dintre mai multe instanțe competente.

Instanța a concluzionat că, pentru situația în care pârâta este însăși instanța competentă jurisdicțional, prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2) indice 1 C. proc. civ. sunt cele care au caracter special, derogatoriu și, în consecință, trebuie aplicate ca atare, neprezentând relevanță calitatea reclamantelor de judecător.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamantele ce au declanșat prezentul litigiu, având ca obiect un conflict de muncă, au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad, iar în cauza de față pârâți sunt Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Se reține că regula în funcție de care se stabilește competența teritorială în soluționarea litigiilor de muncă este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, însă legiuitorul a instituit și o excepție de la această regulă, prin edictarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26 octombrie 2020, Înalta Curte constată că aceste prevederi reglementează un caz de competență facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că reclamantele puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vaslui.

Reclamantele au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Galați în acord cu prevederile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamantelor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

Prin urmare, în cauză, fiind chemat în judecată Tribunalul Vaslui, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. raportate la cele cuprinse la alin. (2), în sensul că instanța de judecată are calitatea de pârât, iar reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, respectiv Tribunalul Galați, conform alegerii reclamantelor.

De vreme ce Curtea de Apel Galați, în circumscripția căreia se află Tribunalul Galați, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Iași, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vaslui, rezultă că Tribunalul Galați este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, având ca obiect plata unor diferențe salariale, în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.