ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 662/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la 14.12.2020, reclamanții A., B., C., D. si E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 până la recunoașterea drepturilor de către pârâți sau apariția unei modificări legislative, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la momentul scadenței lunare până la data plății efective.

La 23.02.2021, reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Galați, în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1589/25.10.2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Galați.

Prin sentința nr. 339/02.02.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții sunt angajați în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci, județul Galați, context în care competența teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii și art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11.03.2022.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au învestit Tribunalul Galați, secția I civilă cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanții activează în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci, Județul Galați.

Din acest punct de vedere, competența nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acțiunea nu este în competența instanței unde reclamanții își desfășoară activitatea ori în competența unei instanțe inferioare acesteia.

De asemenea, se constată că aceasta nu poate fi determinată nici în raport cu art. 127 alin. (2) C. proc. civ., deoarece utilizarea sintagmei "poate", în cuprinsul textului legal, relevă împrejurarea că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă să soluționeze cauza.

Cum însă reclamanții au înțeles să nu uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în speță, competența teritorială trebuie stabilită conform prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ori ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, așa încât competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De aceea, în considerarea locului de muncă al reclamanților, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența Tribunalului Galați în soluționarea litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2022.