ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2021

HOTĂRÂRE

03.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu 1 august 2016, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariate pe care le-ar fi încasat începând cu data sus-menționată,până la recunoașterea drepturilor de către pârâți sau apariția unei modificări legislative, dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON și drepturile salariate efectiv plătite în această perioadă, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 790 din 7 iulie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și, notând că reclamanții sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Târgoviște, instanță aflată în subordinea Tribunalului Dâmbovița, care are calitatea de pârât în cauză, a reținut că devin incidente dispozițiile mai sus arătate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 12 august 2020.

Prin sentința nr. 3471 din 14 decembrie 2020, Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În speță, reclamanții au calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Târgoviște și, astfel cum au arătat expres prin cererea de chemare în judecată, au ales să sesizeze Tribunalului Dâmbovița, în baza acestui temei de drept.

Notând că, prin sentința de declinare a competenței, Tribunalul Dâmbovița a apreciat incidente în cauză dispozițiile art. 127 C. proc. civ., fără a arăta însă alineatul avut în vedere, a analizat ambele ipoteze instituite de acest text de lege.

Astfel, constatând că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Târgoviște, iar instanța competență să soluționeze pricina este tribunalul, a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care se aplică în ipoteza în care un grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Aceasta întrucât reclamanții își desfășoară activitatea la judecătorie, instanță care nu este nici competentă să soluționeze cauza și nici superioară tribunalului, căruia îi aparține competența.

De asemenea, notând că Tribunalului Dâmbovița a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, a subliniat că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar conform art. 122 C. proc. civ., reguli noi de competență s-ar putea stabili numai prin modificarea C. proc. civ.

A reținut Tribunalul Argeș că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă în ipoteza în care pârâtul are calitatea de instanță de judecată, alegerea aparținând reclamantului.

Cum cererea reclamanților este, în baza art. 210 din Legea nr. 62/2011, de competența tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă, iar aceștia au ales să sesizeze această instanță, a reținut că Tribunalul Dâmbovița este competent să judece cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte apreciază cu titlu preliminar că în cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe din circumscripțiile a două curți de apel diferite s-au declarat necompetente în soluționarea aceleași pricini și și-au declinat reciproc competența.

Asupra conflictului de competență, instanța supremă reține următoarele:

Reclamanții au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și grefierilor.

În speță, reclamanții sunt grefieri la Judecătoria Târgoviște, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță inferioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Cum Tribunalul Dâmbovița are calitatea de pârât, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița, în a cărui circumscripție își au domiciliul și locul de muncă.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceștia și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmbovița.