ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, constatăși reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 18 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.,U., V., W., X., Y., Z. AA. și BB. i-au chemat în judecată pe pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună recunoașterea și plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază; plata diferențelor rezultate dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat și cele primite efectiv, de la 30 iulie 2020, data intrării în vigoare a art. 15
1
din Legea nr. 157/2020 și până la data recunoașterii drepturilor de către pârâți sau apariția unei modificări legislative, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamantele G. și AA., cauză care a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2021.
Prin sentința civilă nr. 1395 din 11 mai 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și a art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și faptul că reclamantele își au domiciliul în Târgu Mureș, astfel că Tribunalului Mureș îi revine competența de soluționare a cauzei, pe rolul acestei instanțe cauza fiind înregistrată la 10 iunie 2021 sub același număr unic.
Prin sentința civilă nr. 1242 din 20 septembrie 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Dâmbovița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantele au calitatea de judecători în cadrul Inspecției Judiciare - Consiliul Superior al Magistraturii și că au învestit instanța de judecată cu un litigiu de muncă.
În continuare, a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii, a art. 210 din Legea nr. 62/2011 și a art. 59 C. proc. civ. și, arătând că acțiunea a fost formulată de mai mulți reclamanți, printre care și reclamantele din prezentul dosar, față de care a fost disjunsă cauza, a apreciat că Tribunalul Dâmbovița a fost în mod corect și legal sesizat, context în care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, pentru a se justifica măsura declinării competenței de soluționare la instanța pretinsă a fi cea de la domiciliul reclamantelor.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 14 octombrie 2021.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte apreciază cu titlu preliminar că în cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe din circumscripțiile a două curți de apel diferite s-au declarat necompetente în soluționarea aceleași pricini și și-au declinat reciproc competența.
Asupra conflictului de competență, instanța supremă reține următoarele:
Reclamantele, care dețin calitatea de judecători la Inspecția Judiciară, au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (2) al aceluiași text legal "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Totodată, potrivit art. 127 alin. (2
1
) C. proc. civ. "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
În speță, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamantele își desfășurau activitatea în mod efectiv la Consiliului Superior al Magistraturii și nu la instanțele de judecată, iar ipoteza instituită de art. 127 alin. (2
1
) C. proc. civ., în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, nu este incidentă, în contextul în care Inspecția Judiciară, respectiv Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au calitatea de pârâți.
Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Prin urmare, întrucât domiciliul reclamantelor se află în localitatea Târgu Mureș, raportat la textele de lege mai sus citate, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Mureș.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2021.