ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5658/2013

HOTĂRÂRE
07.06.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5658/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 8 august 2012 pe rolul Judecătoriei Făget, reclamanta SC

încheiat la data de 25 iulie 2012, solicitând să se constate nelegalitatea

actului întocmit, iar pe cale de consecință să se dispună anularea acestuia.

În motivarea

plângerii, reclamanta a arătat că la data de 21 martie 2012, autovehiculul

compus din autoutilitară și semiremorcă, condus de către angajatul societății

(conducătorul auto) L.H.R.V., a fost controlat și verificat pe DN12, de către

un inspector din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul

Rutier, Inspectoratul Teritorial T.M., care a constatat că societatea ar fi

încălcat obligația prevăzută de H.G. nr. 69/2012 referitoare la transmiterea

către Autoritatea Rutieră Română, în format electronic, a modificărilor privind

situația conducătorilor auto angajați, mai exact, nu a transmis Autorității

Rutiere Române situația șoferului L.H.R.V., surprins în trafic cu autovehiculul

susmenționat, fapta ce constituie contravenție, potrivit art. 5 pct. 18 din

H.G. nr. 69/2012, pentru care i s-a aplicat o amendă contravențională în

cuantum de 3.000 RON.

Cu privire la competența

teritorială a Judecătoriei Făget, reclamanta a arătat că în materie contravențională,

competența teritorială se determină strict în raport cu locul săvârșirii faptei

și nu în raport cu alte criterii, cum ar fi, de pildă, locul constatării faptei

și cu atât mai puțin locul întocmirii procesului verbal, din acest punct de vedere,

prevederea înscrisă la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 este clară și concisă,

nelăsând loc de interpretare.

Având în vedere că fapta

reținută în sarcina petentei a fost săvârșită (mai exact s-a consumat) la o dată

cert anterioară efectuării controlului, adică la expirarea datei când situația trebuia

transmisă organului competent, înseamnă că autorul contravenției este societatea

în cauză (operatorul de transport), iar „locul săvârșirii” îl constituie locul unde

s-a realizat latura obiectivă, respectiv omisiunea transmiterii situației în format

electronic. Or, din acest punct de vedere, locul săvârșirii este orașul Făget, unde

SC C. SRL are sediul social și de unde trebuia să facă în mod normal transmiterea

în format electronic.

Fapta prevăzută de

art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 are caracter continuu din perspectiva art. 13

alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, epuizarea contravenției realizându-se

în momentul îndeplinirii obligației prevăzută de lege.

Prin întâmpinare, intimatul

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat

pentru Controlul în Transportul Rutier, T.M., a invocat pe cale de excepție necompetență

teritorială a instanței sesizate, raportat la prevederile art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, având în vedere că fapta a fost constatată pe DN12 pe raza localității

V.C. județul Covasna, pe fondul cauzei solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare,

petenta SC C. SRL Făget a arătat că art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 se referă

la locul săvârșirii faptei, iar nu la locul constatării ei.

Argumentele invocate au

în vedere că fapta contravențională, dacă ar fi existat, a fost săvârșită în orașul

Făget, întrucât transmiterea în format electronic a situației către Autoritatea

Rutieră Română trebuia făcută în principiu de la sediul social, ceea ce înseamnă

că și omisiunea îndeplinirii obligației legale s-a realizat tot în același loc.

Faptele săvârșite prin omisiune se consumă în momentul în care obligația trebuia

executată și nu a fost îndeplinită. Tot astfel, latura obiectivă a contravenției

reținută în sarcina societății petente constă într-o omisiune, respectiv inacțiune,

iar nu într-un act comisiv, într-o acțiune.

generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin sentința

nr. 664 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Făget a admis excepția de necompetență

teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale

în favoarea Judecătoriei Târgu-Secuiesc.

Pentru a hotărî în acest

sens, Judecătoria Făget a constatat că art. 5 alin. (18) din H.G. nr. 69/2012 sancționează

„nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite

Autorității Rutiere Romane, prin completarea unui formular, în formatul electronic

disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto

angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării”, însă legiuitorul

nu a prevăzut, atunci când s-a preocupat de competența de soluționare a plângerilor

contravenționale, situația contravențiilor a căror latura obiectivă se realizează

printr-o inacțiune.

Totodată, a reținut că,

potrivit practicii judiciare, competența de soluționare a plângerilor contravenționale

revine instanței în a cărei circumscripție a fost constatată contravenția.

În opinia judecătoriei,

completarea unui formular în format electronic putea fi făcută din orice localitate

din țară sau chiar din străinătate, ceea ce nu înseamnă că necompletarea formularului

poate fi interpretată în sensul săvârșirii faptei pe întreg teritoriul țării sau

în afara acestuia, iar o asemenea interpretare ar da posibilitatea petentului de

a-și alege instanța competentă după bunul plac, fapt neurmărit de legiuitor.

Prin urmare, reținând

că instanța în circumscripția căreia a fost depistat șoferul petentei conducând

autoutilitara și în legătură cu care societatea este acuzată că nu și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de lege, este Judecătoria Târgu-Secuiesc, Judecătoria Făget

și-a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

2.2. Judecătoria Târgu-Secuiesc,

prin sentința nr. 253 din 8 martie 2013, a admis la rândul său excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului.

Judecătoria Târgu-Secuiesc

a reținut că reclamanta, în mod judicios, a punctat diferența esențială dintre sintagma

„locul săvârșirii faptei” și „locul depistării faptei”, relevanță juridică, sub

aspectul stabilirii competenței, având numai locul unde s-a săvârșit fapta, în speță,

la sediul angajatorului/operatorului de transport, anume orașul Făget, angajatorul

fiind subiectul activ al contravenției prevăzute de art. 5 pct. 18 din H.G. nr.

69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009

al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, de stabilire

a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea

ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE al

Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și

al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața

transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009

al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele

comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul

și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale O.G.

nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor

aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.

Instanța a reținut că

aceeași distincție esențială a fost realizată și în practica judiciară, cu titlu

de exemplu fiind decizia nr. 1078 din 14 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, unde situația

este similară cu cea dedusă judecății.

În aceste condiții, neîndeplinirea

obligației de a transmite Autorității Rutiere Române, prin completarea unui formular,

în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația

conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării,

nu putea fi săvârșită decât la sediul operatorului de transport rutier, astfel cum

arată în mod expres art. 5 pct. 18 din lege, întrucât inacțiunea se săvârșește,

ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească

acțiunea, conduita activă la care legea obligă.

Astfel învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2, 21 și 22 alin. (3)

dreptul comun în materie contravențională, prevede că plângerea se judecă la judecătoria

în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

În speță, a fost constatată

o contravenție constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC C.

SRL Făget, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări

ale reglementărilor europene și naționale în materia transportului rutier.

Acest act normativ nu

conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale,

ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59.

Prin urmare, având în

vedere că locul săvârșirii faptei omisive este sediul operatorului rutier care avea

obligația de a transmite către Autoritatea Rutieră Română, în format electronic,

informațiile prevăzute de lege, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența Judecătoriei Făget, în a cărei rază teritorială se află

sediul petentei.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul Teritorial,

în favoarea Judecătoriei Făget.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7387/2013
ționarea conflictului negativ de competență, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că nu este competentă să soluționeze plângerea, deoarece potrivit art. 32 alin. (2
ÎCCJ 2013-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5799/2013
. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata
ÎCCJ 2013-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5878/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 21 au
ÎCCJ 2015-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2015
C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Înalta Curte constată că obiectul cererii
ÎCCJ 2014-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2013
suspendându-se soluționarea cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată și completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecători
Sursă