ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3607 din 28 aprilie

2014, Judecătoria Baia Mare, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de petenta SC G.R. SRL, în contradictoriu cu

intimatul I.S.C.T.R. - I.T., având ca obiect plângere contravențională, în

favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că

potrivit mențiunilor din

procesul-verbal, fapta reținută în sarcina petentei, prevăzută în art. 5 pct. 18

din

H.G. nr. 69/2012,

a fost săvârșită pe DN 64, în

localitatea Găneasa, județul Olt și a fost sancționată în temeiul prevederilor art.

8 alin. (1) și (2) lit. a) din același act normativ.

Judecătoria

Baia Mare a reținut că, întrucât

H.G.

nr. 69/2012 nu conține nicio normă expresă prind competența teritorială de

soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale prin care au

fost constatate și sancționate contravenții dintre cele prevăzute în acest act normativ,

iar potrivit dispozițiilor art. 59

al aceleiași hotărâri, rămase nemodificate

de la data intrării sale în vigoare, contravențiilor prevăzute în aceasta le

sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

în cauză sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu

modificările și completările ulterioare, conform cărora plângerea

contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Având în

vedere că, în speță, com. Găneasa din județul Olt se află în circumscripția

Judecătoriei Slatina, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale

de a soluționa prezenta cauza și și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Slatina.

Prin sentința civilă nr.

11725 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a dispus declinarea cauzei având

ca obiect plângere contravențională formulată de petenta SC G.R. SRL, în

contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I.T., în favoarea Judecătoriei Baia

Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Slatina a reținut că din procesul-verbal contestat rezultă

faptul că sancțiunea contravențională a amenzii s-a aplicat SC G.R. SRL pentru

nerespectarea obligației de

a transmite către

A.R.R., în format electronic, formularul privind modificările situației

conducătorilor auto angajați, în termen de 15 zile de la data apariției

modificării

.

Instanța a mai reținut că, deși locul

efectuării controlului în cauză este situat pe raza localității Găneasa, Jud.

Olt, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție,

presupusa faptă contravențională, aceea de necomunicare de informații către

A.R.

R

.

a fost imputată

societății, care are sediul și deci organele de conducere și decizie în

localitatea Baia Mare, jud. Maramureș.

S-a mai reținut că potrivit

art.

32

alin. (

1

)

din O.G.

nr.

2/2001, competentă

exclusiv este judecătoria în a cărei rază a fost săvârșită contravenția, iar nu

judecătoria unde fapta a fost constatată, iar de natura faptelor

contravenționale comise prin omisiune de entități juridice este săvârșirea

faptei la locul în care se află organele de conducere care nu au luat măsurile

necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor legale, iar nu locul

unde, prin verificări, s-a constatat săvârșirea presupusei fapte

contravenționale.

Verificând astfel

competența teritorială a Judecătoriei Slatina, instanța a constatat că locul

săvârșirii faptei se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei

Baia Mare

, astfel că a admis excepția necompetentei

teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., Judecătoriei Slatina a sesizat

î

nalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Înalta Curte constată

că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului

verbal de contravenție în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a

respectat obligația de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular în

format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind

situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la

apariția modificării, faptă prevăzută de dispozițiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr.

69/2012 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al

aceluiași act normativ.

Așadar, în speță a

fost constatată o contravenție constând într-o faptă omisivă intrând în

responsabilitatea SC G.R. SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind

stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene și naționale în materia

transportului rutier.

Acest act normativ nu

conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor

contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59,

potrivit căruia: „Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”

Astfel, în speță,

sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția.

A stabili locul

săvârșirii contravenției, ca element de determinare a competenței teritoriale,

înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării

locului săvârșirii ei.

Conform art. 5 pct. 18

din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta, „Următoarele

fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (C.E.) nr. 1.071/2009,

ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.073/2009

și ale O.G. nr. 27/2011:

către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite A.R.R., prin

completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul

acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen

de cel mult 15 zile de la apariția modificării”.

În raport cu

dispozițiile legale precitate, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție

care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a

transmite A.R.R. modificările privind situația conducătorilor auto angajați -,

aceasta nu putea fi săvârșită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier.

De asemenea, potrivit

art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012:

„(1) Contravențiile

prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

(2) Sancțiunile

contravenționale se aplică:

a) operatorului de

transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu

român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct.

1 - 5, 7 - 18 și 24 - 26”.

În speță,

contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu

transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil

pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto

angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

Întrucât elementul

material al contravenției reținute în sarcina petentei constă în necompletarea,

respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției este, în cazul de față, situat la locul unde

contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia

obligațiilor, întrucât prin dispoziția legală arătată, respectiv dispozițiile art.

5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, se instituie o obligație în sarcina

proprietarului sau a deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R.,

prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul

acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen

de cel mult 15 zile de la apariția modificării, situație în care locul

contravenției este chiar sediul societății.

În consecință, locul

săvârșirii faptei omisive este sediul petentei, care nu și-a respectat obligațiile

legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier, care avea

obligația de a transmite către A.R.R., în format electronic, informațiile

prevăzute de lege, iar, în speță, sediul petentei se află în localitatea Baia

Mare, jud. Maramureș, aflată în raza de competență a Judecătoriei Baia Mare.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC G.R. SRL și pe intimatul

I.S.C.T.R. - I.T. în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.