ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3607 din 28 aprilie 2014, Judecătoria Baia Mare, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta SC G.R. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I.T., având ca obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Slatina. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit mențiunilor din procesul-verbal, fapta reținută în sarcina petentei, prevăzută în art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, a fost săvârșită pe DN 64, în localitatea Găneasa, județul Olt și a fost sancționată în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) lit. a) din același act normativ.

Judecătoria Baia Mare a reținut că, întrucât H.G. nr. 69/2012 nu conține nicio normă expresă prind competența teritorială de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale prin care au fost constatate și sancționate contravenții dintre cele prevăzute în acest act normativ, iar potrivit dispozițiilor art. 59 al aceleiași hotărâri, rămase nemodificate de la data intrării sale în vigoare, contravențiilor prevăzute în aceasta le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cauză sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Având în vedere că, în speță, com. Găneasa din județul Olt se află în circumscripția Judecătoriei Slatina, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale de a soluționa prezenta cauza și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Slatina. Prin sentința civilă nr. 11725 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a dispus declinarea cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta SC G.R. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I.T., în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a reținut că din procesul-verbal contestat rezultă faptul că sancțiunea contravențională a amenzii s-a aplicat SC G.R. SRL pentru nerespectarea obligației de a transmite către A.R.R., în format electronic, formularul privind modificările situației conducătorilor auto angajați, în termen de 15 zile de la data apariției modificării . Instanța a mai reținut că, deși locul efectuării controlului în cauză este situat pe raza localității Găneasa, Jud. Olt, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, presupusa faptă contravențională, aceea de necomunicare de informații către A.R. R . a fost imputată societății, care are sediul și deci organele de conducere și decizie în localitatea Baia Mare, jud. Maramureș.

S-a mai reținut că potrivit art. 32 alin. ( 1 ) din O.G. nr. 2/2001, competentă exclusiv este judecătoria în a cărei rază a fost săvârșită contravenția, iar nu judecătoria unde fapta a fost constatată, iar de natura faptelor contravenționale comise prin omisiune de entități juridice este săvârșirea faptei la locul în care se află organele de conducere care nu au luat măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor legale, iar nu locul unde, prin verificări, s-a constatat săvârșirea presupusei fapte contravenționale. Verificând astfel competența teritorială a Judecătoriei Slatina, instanța a constatat că locul săvârșirii faptei se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Baia Mare , astfel că a admis excepția necompetentei teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoriei Slatina a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenție în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligația de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, faptă prevăzută de dispozițiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al aceluiași act normativ. Așadar, în speță a fost constatată o contravenție constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC G.R.

SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene și naționale în materia transportului rutier. Acest act normativ nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.” Astfel, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

A stabili locul săvârșirii contravenției, ca element de determinare a competenței teritoriale, înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Conform art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta, „Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (C.E.) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011: 18. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării”.

În raport cu dispozițiile legale precitate, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a transmite A.R.R. modificările privind situația conducătorilor auto angajați -, aceasta nu putea fi săvârșită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. (2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1 - 5, 7 - 18 și 24 - 26”.

În speță, contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării. Întrucât elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției este, în cazul de față, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligațiilor, întrucât prin dispoziția legală arătată, respectiv dispozițiile art. 5 pct. 18 din H.G.

nr. 69/2012, se instituie o obligație în sarcina proprietarului sau a deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, situație în care locul contravenției este chiar sediul societății. În consecință, locul săvârșirii faptei omisive este sediul petentei, care nu și-a respectat obligațiile legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier, care avea obligația de a transmite către A.R.R., în format electronic, informațiile prevăzute de lege, iar, în speță, sediul petentei se află în localitatea Baia Mare, jud. Maramureș, aflată în raza de competență a Judecătoriei Baia Mare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC G.R. SRL și pe intimatul I.S.C.T.R. - I.T. în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.