ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin Cererea înregistrată la data de 24
octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petenta SC B. SRL, în
contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial nr. 6, a
formulat plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de contravenție
din data de 6 octombrie 2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea
plângerii, se arată că, la data de 6 octombrie 2014, reprezentanții pârâtului
au oprit autovehiculul cu număr de înmatriculare *** aparținând societății și
au constatat faptul că autoutilitara nu deține plăcuțe care să indice masele și
dimensiunile maxime admise/autorizate, reținând în sarcina societății
săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința
civilă nr. 1.604 din 26 februarie 2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis
excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând, în esență, în raport cu
prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 4 pct. 61 din
H.G. nr. 69/2012, că locul săvârșirii contravenției este localitatea Drăgoieni
unde a fost oprit și verificat autovehiculul, aflat în raza teritorială a
Judecătoriei Târgu Jiu.
2.2. Prin Sentința
civilă nr. 2.363 din 6 aprilie 2015, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția
necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de
competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând,
în esență, în raport cu prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și
ale art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, că locul săvârșirii contravenției este
sediul operatorului de transport.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135
alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență
în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Din expunerea
rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanța cu o
plângere împotriva procesului-verbal de contravenție prin care s-a reținut
săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012,
conform cărora:
"Art. 4 -
Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului
(CE) nr. 1.073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă
acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii
penale, să constituie infracțiuni:
nerespectarea de
către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de
transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe
din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale
acestora".
Conform art. 59 din
H.G. nr. 96/2012: "Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile
dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare." În virtutea
acestei norme de trimitere, sunt aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) și
(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu
modificările și completările ulterioare, conform cărora: "(1) Plângerea se
depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
(2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale
și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin.
(1)".
Astfel, pentru
determinarea instanței competente, prezintă relevanță stabilirea locului
săvârșirii contravenției.
Din analiza
prevederilor art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, se reține că locul săvârșirii
contravenției este sediul operatorului de transport rutier, căruia îi revine
obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte
masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Astfel fiind, în
temeiul art. 32 alin. (1) și (2) din O.G nr. 2/2001 raportat la art. 4 pct. 61
din H.G. nr. 69/2012, competența teritorială de soluționare a cauzei revine
Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în a cărei rază teritorială își are sediul petenta.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu
pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial nr. 6, în favoarea Judecătoriei
Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2015.
Procesat de GGC - N