ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la data de 03 decembrie 2013, sub nr. 14249/320/2013, petenta SC C.T. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din data de 13 septembrie 2013, iar în subsidiar, modificarea acestuia, prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1.

Prin sentința civilă nr. 3075 din data de 24 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu-Mureș, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07 august 2014. Pentru a decide astfel, instanța a considerat că locul săvârșirii contravenției este localitatea Gilău, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca. 2.2. Prin sentința civilă nr. 10750 din 21 octombrie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 2. Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tărgu Mureș. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenție din data de 13 septembrie 2013, prin care i s-a aplicat societății reclamante o amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligația de a transmite ARR-ului modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

În speță, contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite A.R.R.-ului, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării,faptă prevăzută de dispozițiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 al aceluiași act normativ.

Întrucât elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției este, în cazul de față, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligațiilor, întrucât prin dispoziția legală arătată, respectiv dispozițiile art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, se instituie o obligație în sarcina proprietarului sau al deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, situație în care locul contravenției este chiar sediul societății.

Astfel cum a arătat și Judecătoria Cluj Napoca, locul săvârșirii contravenției, chiar dacă este vorba de o faptă omisivă, este sediul angajatorului, unde se întocmește și se ține evidența privind situația conducătorilor auto angajați și de unde se transmit către A.R.R, în format electronic, modificările intervenite, în termen de 15 zile de la apariția acestora. Aceasta deoarece elementul material al contravenției săvârșite prin inacțiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă, cu atât mai mult cu cât sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor se aplică numai operatorului de transport rutier, iar nu conducătorului auto. În consecință având în vedere că petenta are sediul în Sântana de Mureș, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu-Mureș, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.