ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la data de 03 decembrie 2013,

sub nr. 14249/320/2013, petenta SC C.T. SRL a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției din data de 13 septembrie 2013, iar în

subsidiar, modificarea acestuia, prin înlocuirea sancțiunii amenzii

contravenționale în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin sentința civilă

nr. 3075 din data de 24 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu-Mureș, instanța a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca,

dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07 august 2014.

Pentru a decide astfel, instanța a considerat că locul săvârșirii contravenției

este localitatea Gilău, care se află în circumscripția teritorială a

Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Prin sentința

civilă nr. 10750 din 21 octombrie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu

Mureș.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata

cauzei până la soluționarea conflictului.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

2.

Argumente de fapt și de drept relevante.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tărgu

Mureș.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenție din

data de 13 septembrie 2013, prin care i s-a aplicat societății reclamante o

amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a

respectat obligația de a transmite ARR-ului modificările privind situația

conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

În speță,

contravenția constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu

transmite A.R.R.-ului, prin completarea unui formular în format electronic,

disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor

auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării,faptă

prevăzută de dispozițiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată în

conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 al aceluiași act normativ.

Întrucât elementul

material al contravenției reținute în sarcina petentei constă în necompletarea,

respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției este, în cazul de față, situat la locul unde

contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia

obligațiilor, întrucât prin dispoziția legală arătată, respectiv dispozițiile art.

5 pct. 18 din HG 69/2012, se instituie o obligație în sarcina proprietarului

sau al deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin

completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia,

modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel

mult 15 zile de la apariția modificării, situație în care locul contravenției

este chiar sediul societății.

Astfel cum a arătat

și Judecătoria Cluj Napoca, locul săvârșirii contravenției, chiar dacă

este vorba de o faptă omisivă, este sediul angajatorului, unde se întocmește și

se ține evidența privind situația conducătorilor auto angajați și de unde se

transmit către A.R.R, în format electronic, modificările intervenite, în termen

de 15 zile de la apariția acestora. Aceasta deoarece elementul material al contravenției

săvârșite prin inacțiune se raportează la locul în care ar fi trebuit

îndeplinită conduita activă la care legea obligă, cu atât mai mult cu cât

sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor se aplică numai operatorului de

transport rutier, iar nu conducătorului auto.

În consecință având

în vedere că petenta are sediul în Sântana de Mureș, localitate ce se află în

circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu-Mureș, în conformitate cu

dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.T.

SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. în favoarea Judecătoriei Târgu

Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2015.