ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2238/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274/S din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul H.O.E. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de desfășurare, fără licență sau autorizație, a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, precum și al neachitării cu rea credință a despăgubirilor civile, respectiv revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 și art. 84 C. pen. În baza art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.C. SRL să plătească părții civile A.N.A.F., Administrația Finanțelor Publice Brașov, suma de 69.886 RON cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă majorări și penalități începând cu data 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din data de 29 august 2011, asupra autoturismului marca X1, an fabricație 2002 și asupra autoturismului marca X2, an fabricație 1984, culoare galbenă, bunuri aflate în proprietatea inculpatului H.O.E. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la registrul comerțului și efectuarea mențiunilor la cazierul fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul H.O.E., asociat al SC O.C. SRL, a formulat la data de 16 martie 2007 cerere de mențiuni privind autorizarea activității secundare jocuri de noroc și pariuri. Societatea a obținut licență pentru exploatarea jocurilor de noroc pentru categoria „tipul mașinii video-electronică, cu elemente mecanice în mișcare”. Licențele au fost obținute pentru 5 mașini, cu valabilitate 1 aprilie 2008-30 martie 2009. La controlul efectuat de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. S.I.F. Brașov din data de 20 august 2009, la punctul de lucru al SC A.D.

SRL Brașov, din Brașov str. H., au fost identificate toate cele cinci mașini de jocuri de noroc, patru dintre ele fiind în funcțiune. Cu ocazia aceluiași control a fost ridicat de la punctul de lucru al societății menționate un caiet de matematică ale cărui file sunt împărțite de o linie verticală în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de a doua, „ieșiri”, caietul fiind astfel completat pentru perioada 13 iulie 2009-20 august 2009. Din coroborarea probelor administrate, instanța a reținut că, deși inculpatul neagă, în urma unei convenții cu G.O., fără a exista o asociere în participațiune între cele două societăți comerciale, a instalat cele 5 mașini de jocuri de noroc în spațiul în care se afla SC A.D.

SRL Brașov din Brașov str. H. Statul Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 69.886 RON, sumă reprezentând impozitul pe profit datorat de societate, impozitul pe venituri din jocurile de noroc, taxele de autorizare jocuri de noroc, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere. Reținând vinovăția inculpatului, în baza actelor și probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat la pedepsele sus­menționate, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că acțiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată și dovedită de actele dosarului și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă A.N.A.F., Administrația Finanțelor Publice Brașov, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.C.

SRL a sumei de 69.886 RON cu titlu de despăgubiri și dobânda legală începând cu data 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din data de 29 august 2011 asupra autoturismului marca X1, an fabricație 2002 și asupra autoturismului marca X2, an fabricație 1984, culoare galbenă, bunuri aflate în proprietatea inculpatului H.O.E.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri: 1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, solicitând desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se înlăture circumstanțele atenuante, lipsa antecedentelor penale neputând constitui o motivație pentru reținerea dispozițiilor art 74 lit. a) C. pen., iar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., trebuie avută în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului, care deși inițial a recunoscut faptele comise, ulterior a negat comiterea lor, astfel că inculpatul este o persoană care nu dorește să conștientizeze efectele acțiunilor sale, iar ca modalitate de executare să se aplice dispozițiile art. 86 1 și urm. C. pen.

Față de motivele de apel formulate în scris, cu ocazia dezbaterilor cauzei, parchetul și-a suplimentat motivele de apel cu precizarea ca, în cadrul aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. să fie nominalizată interdicția dreptului inculpatului de a mai fi comerciant, pe perioada executării pedepsei principale și 2. Inculpatul care, a solicitat desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât din exploatarea cele patru aparate nu a fost încasată nici o sumă de bani. Aparatele neavând licență, nici nu puteau fi înregistrate sumele de bani în contabilitate, iar în cadrul procesului nu s-a dovedit că el avea cunoștință că aparatele au funcționat.

Totodată, potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2009, pentru a obține autorizație de funcționare era necesar ca inculpatul să dețină minim 50 de aparate, iar ordonanța prevede că se impozitează orice câștig individual care depășește suma de 600 RON, astfel că suma stabilită de partea civilă nu este corectă. Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., dar în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de parchet este întemeiat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.

În consecință, prin decizia penală nr. 14/AP din 5 februarie 2013 a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința sub aspectul nominalizării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului H.O.E. dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei, potrivit dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. Neconstatând alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, a menținut restul dispozițiilor acesteia. Prin aceeași decizie, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.O.E. împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul H.O.E. care, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a exploatat sau că a avut intenția de a exploata aparatele în discuție, activitate în urma căreia ar fi obținut venituri și înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile în cuantum de 69.886 RON la care se adaugă majorări și penalități, către Administrația Finanțelor Publice Brașov. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpatul H.O.E.

care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Instanța de fond și instanța de prim control judiciar, în urma analizării probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, au reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunilor și vinovăția recurentului inculpat. Apărarea recurentului inculpat în sensul că nu există probe din care să rezulte că a exploatat sau că a avut intenția să exploateze patru din cele cinci aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine și, în consecință, că nu a obținut venituri nu este fondată.

Din probele administrate în cauză rezultă contrariul celor susținute de recurent și anume, faptul că, în calitatea sa de administrator al SC O.C. SRL, în perioada 13 iulie 2009- 20 august 2009 a exploatat la punctul de lucru al SC A.D. SRL din municipiul Brașov, str. H., aparținând lui G.O., aparatele electronice cu câștiguri, tip slot-machine, an fabricație 2007, care îi aparțineau, fără ca, în prealabil să-și îndeplinească obligațiile fiscale, respectiv, fără a achita taxele pentru obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc, a omis cu știință să înregistreze în evidențele contabile ale societății încasările în sumă de 31.131 RON și plățile în cuantum de 16.900 RON, omisiune ce a avut drept consecință, denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv.

Mai rezultă din materialul probator administrat în cauză faptul că, urmare exploatării celor patru aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine, recurentul inculpat a acordat în datele de 18 iulie 2009, 29 iulie 2009, 3 august 2009, 4 august 2009, 5 august 2009, 6 august 2009, 7 august 2009, 10 august 2009, 12 august 2009, 17 august 2009 și 18 august 2009 premii, fără a reține prin stopaj la sursă și fără a vira la bugetul consolidat al statului, impozitul pe venit datorat potrivit art. 77 C. fisc. Relevante în sensul reținerii vinovăției recurentului inculpat în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sunt declarațiile martorei S.M., angajată fără forme legale la data efectuării controlului de către comisarii Gărzii Financiare Brașov (20 august 2009) la SC A.D.

SRL Brașov, din care rezultă că instructajul privind folosirea aparatelor a fost făcut de către recurent, situația intrărilor și ieșirilor sumelor de bani era ținută într-un caiet, că banii obținuți din exploatarea aparatelor erau ținuți separat de încasările din bar, că aparatele erau funcționale și erau folosire de clienții barului, ale martorului G.O. care a menționat că „în barul său au funcționat cinci mașini de jocuri electronice aparținând inculpatului H.O.E., pe o perioadă de o lună, de probă. După această perioadă, mașinile au fost sigilate și au rămas în bar”.

A mai precizat martorul că nu știa că pentru funcționarea aparatelor avea nevoie de licență, că nu a încheiat nici un contract cu inculpatul, că s-a ținut o evidență intrări-ieșiri în ceea ce privește funcționarea aparatelor respective de către B.E., că niciodată cele cinci mașini nu au funcționat împreună, întotdeauna funcționau trei, că este posibil ca S.M., care nu era angajată ca barman, să se fi ocupat de introducerea impulsurilor în aparate, acestea fiind sigilate de către reprezentanții Gărzii Financiare în urma constatării lipsei licențelor de funcționare. De asemenea, martorul B.E. a declarat că martora S.M. era cea care se ocupa de introducerea și scoaterea impulsurilor din aparatele care aparțineau recurentului inculpat și tot ea încasa banii, martorul A.M.

confirmă folosirea aparatelor de către clienții barului. În faza actelor premergătoare, recurentul inculpat a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a faptului că a exploatat aparatele electronice cu câștiguri, fără îndeplinirea formalităților legale, recunoaștere asupra căreia a revenit cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, precizând că, în fapt, cele 5 aparate au fost doar depozitate la punctul de lucru al SC A.D. SRL. În faza cercetării judecătorești la instanța de fond, recurentul inculpat a uzat de dreptul la tăcere. De asemenea, întrebat fiind de către instanța de recurs dacă dă declarație în cauză, recurentul inculpat a precizat că uzează de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 C. proc.

pen. Recurentul a acționat cu intenție directă, a prevăzut că prin desfășurarea activităților din domeniul jocurilor de noroc, în mod ocult, fără respectarea prevederilor legale se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv de la plata impozitului pe venit cu stopaj la bursă și a urmărit producerea urmării socialmente periculoasă. În sprijinul concluziei potrivit căreia faptele reținute în sarcina recurentului inculpat există în materialitatea lor și au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege este și faptul că reprezentanții Gărzii Financiare au identificat cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al SC A.D. SRL un caiet tip „matematică” ale cărui file sunt împărțite de o linie verticală, în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de-a doua „ieșiri” și în care se regăsește situația centralizată a sumelor introduse și scoase din aparate.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a menținut soluția dată de tribunal, de obligare a recurentului inculpat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă A.N.A.F., Administrația Finanțelor Publice Brașov, inclusiv a majorărilor și penalități începând cu data de 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului. Într-adevăr, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 77/2009, recurentul inculpat avea obligația să achite taxa aferentă licenței de organizare a jocurilor de noroc în cuantum de 25.000 RON, precum și taxa de exploatare pentru fiecare aparat individual, astfel cum este stabilită prin actul normativ sus­menționat.

De asemenea, art. 14 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2009 prevede că taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de către operatorii economici organizatori, după cum urmează: a) taxa aferentă licenței de organizare a jocurilor de noroc: i) pentru primul an, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată; ii) pentru anii următori, cu 10 zile înainte de expirarea anului precedent; b) taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc; i) pentru jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor și jocurile tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc și se plătește în 4 rate trimestriale egale astfel: A. pentru primul trimestru, până Ia data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată; B. pentru celelalte trimestre, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din trimestru (respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie) pentru trimestrul următor.

De asemenea, recurentul inculpat avea obligația legală de a ține un registru de evidență a încasărilor zilnice rezultate din exploatarea aparatelor, obligație pe care nu a respectat-o, situația intrărilor și ieșirilor fiind ținută de angajații SC A.D. SRL Brașov. Pentru argumentele mai sus expuse, Înalta Curte reținând că recursul declarat de inculpatul H.O.E. este nefondat, îl va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.O.E. împotriva deciziei penale nr. 14/AP din 05 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2013.