ÎCCJ, decizie (scj.ro #83719)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83719) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Desfășurarea

fără licență a unei activități din domeniul jocurilor de noroc. Elemente

constitutive

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni

prevăzute în O. U. G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor

de noroc

Indice alfabetic:

Drept penal

-

desfășurarea

fără licență a unei activități din domeniul jocurilor de noroc

O. U. G. nr. 77/2009,

art. 23 alin. (1)

Fapta

de a exploata fără licență aparate electronice cu câștiguri, tip slot-machine,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de desfășurare fără licență

a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută în

art. 23 alin. (1) din O. U. G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea

jocurilor de noroc.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2238 din 25 iunie 2013

Prin sentința penală nr. 274/S din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen., inculpatul H.O. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) din O. U. G. nr. 77/2009, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii continuate de desfășurare, fără licență sau

autorizație, a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată,

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, același inculpat a fost condamnat

la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de

evaziune fiscală la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa cea

mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a interzis

exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei

accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente societatea O. să plătească părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice

Brașov, suma de 69.886 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă majorări

și penalități începând cu data 18 ianuarie 2012 și până la data achitării

efective a prejudiciului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin

ordonanța procurorului din data de 29 august 2011, asupra autoturismului marca

M. și asupra autoturismului marca D., bunuri aflate în proprietatea

inculpatului H.O.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

că inculpatul H.O., asociat al societății O., a formulat la data de 16 martie

2007 cerere de mențiuni privind autorizarea activității secundare jocuri de

noroc și pariuri. Societatea a obținut licență pentru exploatarea jocurilor de

noroc pentru categoria „tipul mașinii video-electronică/cu elemente mecanice în

mișcare.” Licențele au fost obținute pentru cinci mașini, cu valabilitate 1

aprilie 2008 - 30 martie 2009.

La controlul efectuat de organele de cercetare penală din data

de 20 august 2009, la punctul de lucru al societății A., au fost identificate

toate cele cinci mașini de jocuri de noroc, patru dintre ele fiind în

funcțiune. Cu ocazia aceluiași control a fost ridicat de la punctul de lucru al

societății menționate un caiet de matematică ale cărui file sunt împărțite de o

linie verticală în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de-a

doua „ieșiri”, caietul fiind astfel completat pentru perioada 13 iulie 2009 -

20 august 2009.

Din coroborarea probelor administrate, instanța a reținut că,

deși inculpatul neagă, în urma unei convenții cu G.O., fără a exista o asociere

în participațiune între cele două societăți comerciale, a instalat cele cinci

mașini de jocuri de noroc în spațiul în care se afla societatea A.

Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală,

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 69.886 lei, sumă

reprezentând impozitul pe profit datorat de societate, impozitul pe venituri

din jocurile de noroc, taxele de autorizare jocuri de noroc, la care se adaugă

majorări și penalități de întârziere.

Reținând vinovăția inculpatului, în baza actelor și probelor

administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat la pedepsele ­menționate,

reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale, iar ca

modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

rezultante.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că

acțiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată și dovedită de

actele dosarului și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice

Brașov, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea O., a sumei de

69.886 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală începând cu data 18

ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului.

Prin decizia nr. 14/AP din 5 februarie 2013, Curtea de Apel

Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de

procuror, a desființat sentința sub aspectul nominalizării pedepsei accesorii prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și, rejudecând cauza în aceste

limite, în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului H.O. dreptul

de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale pe durata

executării pedepsei.

Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul H.O. care, prin

apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a

exploatat sau că a avut intenția de a exploata aparatele în discuție,

activitate în urma căreia ar fi obținut venituri și înlăturarea obligării sale

la plata despăgubirilor civile în cuantum de 69.886 lei la care se adaugă

majorări și penalități, către Administrația Finanțelor Publice Brașov.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate

de inculpatul H.O. care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul nu este fondat.

Instanța de fond și instanța de prim control judiciar, în urma

analizării probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în

faza cercetării judecătorești, au reținut în mod corect situația de fapt,

încadrarea juridică și vinovăția recurentului inculpat.

Apărarea recurentului inculpat în sensul că nu există probe din

care să rezulte că a exploatat sau că a avut intenția să exploateze patru din

cele cinci aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine și, în consecință,

că nu a obținut venituri nu este fondată.

Din probele administrate în cauză rezultă contrariul celor

susținute de recurent, și anume faptul că, în calitatea sa de administrator al

societății O., în perioada 13 iulie 2009 - 20 august 2009, a exploatat la punctul de lucru al societății A., aparținând lui G.O., patru aparate

electronice cu câștiguri, tip slot-machine, care îi aparțineau, fără ca, în

prealabil, să-și îndeplinească obligațiile fiscale, respectiv, fără a achita

taxele pentru obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc, a omis cu

știință să înregistreze în evidențele contabile ale societății încasările în

sumă de 31.131 lei și plățile în cuantum de 16.900 lei, omisiune ce a avut

drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor

financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv. Mai rezultă din

materialul probator administrat în cauză faptul că, urmare a exploatării celor

patru aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine, recurentul inculpat a

acordat în datele de 18 iulie 2009, 29 iulie 2009, 3 august 2009, 4 august

2009, 5 august 2009, 6 august 2009, 7 august 2009, 10 august 2009, 12 august

2009, 17 august 2009 și 18 august 2009 premii, fără a reține prin stopaj la

sursă și fără a vira la bugetul consolidat al statului impozitul pe venit

datorat potrivit art. 77 din Codul fiscal.

Relevante în sensul reținerii vinovăției recurentului inculpat

în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sunt

declarațiile martorei S.M., angajată fără forme legale la data efectuării

controlului de către comisarii Gărzii Financiare (20 august 2009) la societatea

A., din care rezultă că instructajul privind folosirea aparatelor a fost făcut

de către recurent, că situația intrărilor și ieșirilor sumelor de bani era ținută

într-un caiet, că banii obținuți din exploatarea aparatelor erau ținuți separat

de încasările din bar, că aparatele erau funcționale și erau folosire de

clienții barului, ale martorului G.O. care a menționat că „în barul său au

funcționat cinci mașini de jocuri electronice aparținând inculpatului H.O., pe

o perioadă de o lună, de probă. După această perioadă, mașinile au fost

sigilate și au rămas în bar.” A mai precizat martorul că nu știa că pentru

funcționarea aparatelor avea nevoie de licență, că nu a încheiat niciun

contract cu inculpatul, că s-a ținut o evidență intrări-ieșiri în ceea ce

privește funcționarea aparatelor respective de către B.E., că niciodată cele

cinci mașini nu au funcționat împreună, întotdeauna funcționau trei, că este

posibil ca S.M., care nu era angajată ca barman, să se fi ocupat de

introducerea impulsurilor în aparate, acestea fiind sigilate de către

reprezentanții Gărzii Financiare în urma constatării lipsei licențelor de

funcționare. De asemenea, martorul B.E. a declarat că martora S.M. era cea care

se ocupa de introducerea și scoaterea impulsurilor din aparatele care

aparțineau recurentului inculpat și tot ea încasa banii, iar martorul A.M.

confirmă folosirea aparatelor de către clienții barului.

În faza actelor premergătoare, recurentul inculpat a adoptat o

poziție procesuală de recunoaștere a faptului că a exploatat aparatele

electronice cu câștiguri, fără îndeplinirea formalităților legale, recunoaștere

asupra căreia a revenit cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii,

precizând că, în fapt, cele cinci aparate au fost doar depozitate la punctul de

lucru al societății A. În faza cercetării judecătorești la instanța de fond,

recurentul inculpat a uzat de dreptul la tăcere. De asemenea, întrebat fiind de

către instanța de recurs dacă dă declarație în cauză, recurentul inculpat a

precizat că uzează de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 C. proc. pen.

Recurentul a acționat cu intenție directă, a prevăzut că prin

desfășurarea activităților din domeniul jocurilor de noroc, în mod ocult, fără

respectarea prevederilor legale, se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale, respectiv de la plata impozitului pe venit cu stopaj la sursă și a

urmărit producerea urmării socialmente periculoasă.

În sprijinul concluziei potrivit căreia faptele reținute în

sarcina recurentului inculpat există în materialitatea lor și au fost comise de

acesta cu forma de vinovăție cerută de lege este și faptul că reprezentanții

Gărzii Financiare au identificat cu ocazia controlului efectuat la punctul de

lucru al societății A. un caiet tip matematică ale cărui file sunt împărțite de

o linie verticală, în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea

de-a doua „ieșiri” și în care se regăsește situația centralizată a sumelor

introduse și scoase din aparate.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că în mod corect instanța de apel a menținut soluția dată

de tribunal, de obligare a recurentului inculpat la plata despăgubirilor

solicitate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Administrația Finanțelor Publice Brașov, inclusiv a majorărilor și penalităților

începând cu data de 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a

prejudiciului.

Într-adevăr, potrivit art. 14 din O. U. G. nr. 77/2009,

recurentul inculpat avea obligația să achite taxa aferentă licenței de

organizare a jocurilor de noroc în cuantum de 25.000 lei, precum și taxa de

exploatare pentru fiecare aparat individual, astfel cum este stabilită prin

actul normativ sus-­menționat.

De asemenea, art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 77/2009 prevede

că taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de

către operatorii economici organizatori, după cum urmează:

a) taxa aferentă licenței de organizare a jocurilor de noroc:

(i) pentru primul an, până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare celei în care documentația a fost aprobată;

(ii) pentru anii următori, cu 10 zile înainte de expirarea

anului precedent;

b) taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor

de noroc:

(i) pentru jocurile de noroc caracteristice activității

cazinourilor și jocurile tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare

mijloc de joc și se plătește în 4 rate trimestriale egale, astfel:

A. pentru primul trimestru - până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare celei în care documentația a fost aprobată;

B. pentru celelalte trimestre - până la data de 25 inclusiv a

ultimei luni din trimestru (respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25

decembrie) pentru trimestrul următor.

De asemenea, recurentul inculpat avea obligația legală de a ține

un registru de evidență a încasărilor zilnice rezultate din exploatarea

aparatelor, obligație pe care nu a respectat-o, situația intrărilor și

ieșirilor fiind ținută de angajații societății A.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.O. împotriva

deciziei nr. 14/AP din 5 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

Secția penală și pentru cauze cu minori.

Notă:

Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă.