ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2012

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 10 februarie 2011 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul T.P., în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive începând cu data de 16 decembrie 2009 până la 12 ianuarie 2011.

În baza art. 139 alin. (1), art. 145

1

alin. (1) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, cu cea de a nu părăsi țara.

În baza art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., s-a impus inculpatului T.P. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția mun. Huedin, jud. Cluj, ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenția inculpatului T.P. că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus ca inculpatul T.P. să restituie suma de 5.000 euro sau echivalentul în lei stabilit la cursul BNR la data efectuării plății, către denunțătorul V.D.P.M.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 și urm. C. proc. pen., s-a dispus menținerea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. 111/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție, serviciul teritorial Cluj din data de 17 decembrie 2009, prin indisponibilizarea sumei de 1.945 lei aparținând inculpatului, consemnată în contul deschis la SC C.E.C.B. SA, Suc. Cluj pe numele acestuia și asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Huedin, P-ța Republicii jud. Cluj, înscris în CF Huedin (provenit din conversia de pe hârtie a CF Huedin), deținut în proprietate de inculpat împreună cu soția sa T.O.M., până la concurența sumei de 4.550 euro (f. 105-117 vol. I dup).

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 10.600 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 111/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, emis la data de 19 ianuarie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul T.P., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut, în esență faptul că, inculpatul T.P., în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, a pretins de la denunțătorii M.V.D. și M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influența pe care afirma că o are asupra funcționarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, îi va determina pe aceștia să emită acte favorabile bunei derulări a activității societății SC G. SRL Cluj.

La data de 9 mai 2008, între Primăria comunei Călățele, jud. Cluj, reprezentată la acea dată de primarul în funcție, V.A. și SC S. SRL Cluj (care ulterior s-a asociat în participațiune cu SC „G.” SRL Cluj), societăți reprezentate de denunțătorul V.D.P.M., cetățean spaniol și asociata acestuia, W.P. - cetățean german - a fost încheiat un contract de concesiune din  9 mai 2008, având ca obiect concesionarea suprafeței de 20 ha teren pășune în vederea deschiderii și exploatării unei cariere de piatră, durata contractului fiind de 49 de ani, stabilindu-se în sarcina concesionarului o redevență de 1 euro/ tonă piatră livrată, plătită lunar în contul concedentului, respectiv al Primăriei Călățele (filele 68-70, vol. II dup).

După obținerea avizului de exploatare a fost demarată activitatea de excavare în cariera de piatră (granit), printre beneficiari regăsindu-se și Primăria comunei Călățele (reprezentată de inculpat în calitate de primar), urmare a 2 contracte de vânzare încheiate consecutiv între Primărie și cele două societăți asociate în participațiune (unul încheiat în luna decembrie 2008, iar al doilea în luna aprilie 2009).

Activitățile în carieră au fost întrerupte la finele lunii august 2009, odată cu expirarea permisului de exploatare, împrejurare în care, reprezentanții societății au demarat procedurile de obținere a avizelor necesare reluării activității. Printre actele ce urmau a fi obținute se afla și avizul ce trebuia emis de către Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și Vânătoare Cluj (I.T.R.S.V.) pentru scoaterea din circuitul silvic a unei parcele împădurite de 4,6 ha din suprafața de teren aflată în concesionare.

Potrivit dispozițiilor legale (art. 36 și următoarele din Legea 46/2008 - C. silvic), pentru emiterea acelui aviz era necesar ca proprietarul terenului să obțină o documentație de la Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin sau o societate autorizată în acest scop, în care să se ateste gradul de consistență al vegetației forestiere, care trebuia să fie inferior coeficientului de 0,4% pentru a se putea aviza favorabil scoaterea din circuitul silvic. În baza acestei documentații și a avizului de mediu, I.T.R.S.V. emitea avizul favorabil și dispune asupra solicitării de scoatere din circuitul silvic a suprafeței respective de teren. Din aceleași dispoziții legale rezulta că, scoaterea din circuitul silvic putea fi solicitată numai de proprietarul terenului, în speță, de către Consiliul Local al comunei Călățele.

În acest context, la începutul lunii decembrie 2009, I.T.R.S.V. Cluj a transmis SC S. SRL Cluj o adresă prin care le comunica faptul că, pentru obținerea avizului este necesară întocmirea documentației privind scoaterea din circuitul silvic a unei parcele din suprafața concesionată pentru exploatarea carierei de piatră, documentație care putea fi ordonată numai la solicitarea proprietarului terenului, respectiv, Consiliul Local al comunei Călățele.

Această adresă, comunicată apoi de societate către Primărie, a constituit prilejul pe care noul primar al comunei Călățele, inculpatul T.P. l-a așteptat pentru a pretinde denunțătorilor sume de bani necuvenite. Astfel, imediat după primirea adresei, inculpatul a solicitat reprezentanților societății ce exploata cariera, o întâlnire la sediul Primăriei, pentru data de 14 decembrie 2009, ora 09:00, în vederea perfectării modului de derulare a contractului de concesiune, precum și a altor aspecte (adresa nr. 6648 din data de 7 decembrie 2009 - fila 177, vol. II dup). Totodată, inculpatul T.P. l-a căutat pe martorul M.I.L. (cu care a avut o întâlnire în data de 8 decembrie 2009), prin intermediul căruia a comunicat reprezentanților SC S. SRL și SC G. SRL, pretențiile sale materiale în schimbul înlesnirii soluționării favorabile a celor solicitate.

De precizat este faptul că, la data de 11 decembrie 2009, martorii M.I.L. și V.D.P.M. au formulat un denunț penal împotriva inculpatului T.P. - primar al comunei Călățele, județul Cluj - cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Din cuprinsul denunțului a rezultat că, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, inculpatul a pretins de la denunțătorii M.I.L. și V.D.P.M. (asociat și administrator al SC G. SRL Cluj, ce deține în concesiune o carieră de piatră aflată pe raza comunei Călățele) o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, promițând că, prin influența de care se bucură asupra funcționarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, le va înlesni denunțătorilor obținerea avizelor necesare privind scoaterea din circuitul silvic a unor terenuri cu vegetație forestieră, avize fără de care activitatea de exploatare a carierei nu mai putea continua. De asemenea, inculpatul a afirmat că își va folosi influența, pentru ca aceeași societate să obțină avizele de mediu, electricitate și apă, precum și orice alte documente necesare pentru buna desfășurare a activității, indiferent de instituția de la care vor trebui obținute. Pentru a proceda de această manieră, în cursul lunii decembrie 2009, inculpatul T.P. a pretins ca, în perioada imediat următoare să-i fie remisă suma de 5.000 de euro, iar din ianuarie 2010, să-i fie înmânată, lunar, suma de 2.000 de euro, pe întreaga perioadă de exploatare a carierei de granit.

La momentul formulării denunțului, cei doi martori au pus la dispoziția organelor de urmărire penală un reportofon marca M.P.M. ce conținea înregistrarea unei discuții purtate în cursul zilei de 8 decembrie 2009, între denunțătorul M.I.L. și inculpatul T.P., înregistrare ce venea în sprijinul celor denunțate. Astfel, potrivit procesului verbal de redare a discuțiilor ambientale rezultă că, în dialogul purtat cu denunțătorul M.I.L., inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5.000 de euro, însă precizează că, doar cu această sumă, societatea nu a rezolvat nimic, întrucât sunt multe documente și avize de obținut, iar el nu înțelege să „le țină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1.000-2.000 de euro. Din aceeași înregistrare a mai rezultat că, inculpatul a promis că va face toate demersurile pentru obținerea scoaterii din circuitul silvic a unei suprafețe de teren concesionată, anume că, va obține aprobarea Consiliului Local pentru realizarea documentației necesare; va interveni la Direcția Silvică Cluj (unde va vorbi cu B., referindu-se la martorul B.C., angajat al acestei direcții și fost director) sau la Ocolul Silvic Huedin (unde va vorbi cu G., referindu-se la martorul G.G., angajat al acestei instituții) pentru ca documentația oricăror din cele două instituții să conțină numai elemente care să asigure avizarea finală favorabilă. De asemenea, inculpatul a promis că va interveni pe lângă angajați ai I.T.R.S.V. Cluj, la „prietenii mei B. și G.”, referindu-se la martorii B.T. și G.D., pentru a obține societății aviz favorabil și că, pentru suma de 2.000 de euro pretinsă de la denunțători și pe care ar fi urmat să o primească lunar, este dispus să „le țină spatele, să ajute, să lucreze” la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societății comerciale (filele 135-149, vol. I dup).

Potrivit denunțului, în cursul aceleași zile de 11 decembrie 2009, inculpatul T.P. îl aștepta pe denunțătorul M.l.L. spre a-i fi remisă suma de 5.000 de euro, ca primă tranșă din suma pretinsă.

Având în vedere situația de urgență intervenită, precum și indiciile care susțineau comiterea de către inculpat a infracțiunii de trafic de influență, prin ordonanța procurorului din data de 11 decembrie 2009, s-a dispus în mod provizoriu, autorizarea înregistrărilor audio video în mediul ambiental a discuțiilor purtate de către T.P. cu denunțătorii M.I.L., V.D.P.M. sau cu orice alte persoane, în legătură cu obiectul cauzei penale (filele 23-24, vol. I dup).

Urmare a celor convenite, în data de 11 decembrie 2009, în jurul orei 15:00, inculpatul T.P. s-a întâlnit cu denunțătorul M.I.L. la sediul Primăriei comunei Călățele, prilej cu care inculpatul a precizat suma ce urma să-i fie remisă lunar, respectiv 2.000 de euro (inițial pretențiile sale se situau între 1.000-2.000 de euro/lunar), pe termen nedeterminat.

Cei doi au convenit să se contacteze telefonic și să se întâlnească mai târziu, în aceeași zi, pentru remiterea sumei de 5.000 de euro (întâlnire care nu a mai avut loc, cei doi nereușind să intre în contact în cursul după-amiezii, întrucât telefonul inculpatului a fost închis). Totodată, inculpatul T.P. a precizat că reprezentanții societății ce exploatează cariera, sunt așteptați de el la întâlnirea fixată pentru data de 14 decembrie 2009, la ora 09,00, la sediul Primăriei, cărora anterior le expediase o adresă de convocare (înregistrată la Primăria Călățele sub nr. 6648 din 07 decembrie 2009 - fila 177, vol. II dup), motivul acestei întâlniri fiind tocmai legat de scoaterea din circuitul silvic a terenurilor concesionate carierei.

Cu prilejul acestei noi revederi din 14 decembrie 2009, în biroul său din sediul Primăriei Călățele, inculpatul T.P. i-a asigurat pe denunțătorii M.I.L., V.D.P.M. și pe martora W.P., asociat în SC G. SRL de întreaga sa disponibilitate pentru a ajuta societatea în obținerea tuturor avizelor necesare, indiferent de instituția de la care ele vor trebui obținute, promițând că va determina prin influența de care se bucură și prin intervenții asupra angajaților de la acele instituții, emiterea documentelor și avizelor solicitate. Totodată, inculpatul T.P. a reafirmat pretinderea sumei de 5.000 de euro ce urma a fi primită chiar în acea zi, precum si a sumei de 2.000 de euro lunar, începând cu anul următor. Încercând să justifice pretențiile sale, inculpatul T.P. a afirmat către denunțători că, de acum încolo „le va ține spatele la toate intemperiile ce vor urma”. La finalul întâlnirii, inculpatul T.P. a convenit cu M.I.L. că îl va contacta telefonic și vor stabili locul de întâlnire pentru remiterea banilor.

Activitatea de primire a banilor, respectiv a primei tranșe în sumă de 5.000 de euro, a avut loc în data de 14 decembrie 2009, în jurul orei 23,20, la ieșirea din municipiul Huedin, pe Drumul European 60, în autoturismul de serviciu al inculpatului T.P. (marca D.L., cu nr. de înmatriculare X) și a fost înregistrată în baza autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală din 14 decembrie 2009 emisă de către Tribunalul Cluj în Dosar nr. 6374/117/2009. (filele 28-31, vol. I dup).

Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în seara de 14 decembrie 2009, inculpatul venind cu multă întârziere la restaurantul „M.”, locație stabilită telefonic cu denunțătorul M.L. Cu prilejul acelei noi discuții purtate de cei doi, inculpatul T.P. s-a arătat dispus ca, după ce va „încasa” timp de 6-8 luni suma de câte 2.000 de euro lunar, de la denunțători, dacă situația economică a societății nu va fi prea bună, să negocieze cuantumul acesteia. Pentru primirea sumei de 5.000 de euro, inculpatul i-a cerut denunțătorului să meargă la mașină. În interiorul autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat la întâlnire, acesta a primit de la denunțătorul M.I.L. suma de 5.000 euro, pretinsă anterior ca primă tranșă.

La momentul declanșării procedurii de prindere în flagrant, în timp ce echipa condusă de procurorul de caz a intervenit, inculpatul T.P., aflat la volanul autoturismului, a accelerat, a demarat în trombă, ignorând că în fața mașinii se aflau două persoane și, după ce a lovit violent vehiculul de serviciu al Direcției Naționale Anticorupție, a dispărut. Activitățile de căutare a inculpatului din acea noapte, în care au fost implicate forțe ale poliției municipiului Huedin, au rămas fără rezultat (filele 225-226.vol. I dup).

În cursul dimineții de 15 decembrie 2009, inculpatul a fost citat telefonic pentru a se prezenta în aceeași zi la ora 10,00 la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, comunicându-i-se că urmează a fi audiat în calitate de învinuit în cauza penală nr. 111/P/2009. (fila 1, vol. II). Acesta nu a dat curs citării, împrejurare în care au fost demarate procedurile de căutare la domiciliu, reședință, locul de muncă, precum și la rudele sale. Rezultatul acestor căutări, consemnate în procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de citare a condus la constatarea că inculpatul nu se prezentase la serviciu și niciuna din persoanele din familia sa, inclusiv soția acestuia, nu cunoșteau unde se află. La fel de negăsit era autoturismul D.L. al Primăriei Călățele cu care inculpatul se deplasase cu o zi înainte. (filele 2-10, vol. II dup).

După două zile de la momentul organizării prinderii în flagrant, în data de 16 decembrie 2009, la ora 10,00, inculpatul T.P. s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, unde, după punerea sa sub învinuire s-a dispus reținerea acestuia pentru 24 de ore, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, inculpatul T.P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, arătând că, singurele discuții pe care le-a avut cu reprezentanții societății care exploata cariera de piatră, respectiv cu numiții M.V.D., P.W. și M.I.L. au vizat determinarea acestora la intrarea în legalitate în ceea ce privește obținerea avizelor de exploatare. De asemenea, inculpatul nu a recunoscut pretinderea vreunei sume de bani și nici primirea, la data de 14 decembrie 2009 a sumei de 5.000 euro, arătând că, dimpotrivă, a respins repetat orice propunere venită în acest sens din partea denunțătorilor. În plus, inculpatul a afirmat că denunțătorii i-au adresat numeroase amenințări atât lui, cât și familiei sale, venite în contextul în care nu le permitea exploatarea carierei în afara avizelor legale și care au determinat inclusiv reacția sa violentă la momentul intervenției echipei DNA, precum și ascunderea timp de aproape două zile, consecutiv cu neprezentarea la organele de anchetă, potrivit citării telefonice.

Susținerile inculpatului au fost apreciate total nesincere, întrucât, din întreg materialul probator administrat în cauză, a reieșit contrariul.

Astfel, din declarațiile martorilor M.I.L., V.D.P.M., W.P., C.A.I. a reieșit fără dubii faptul că, inculpatul a pretins de la denunțători o sumă de bani de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, în luna decembrie 2009, pentru a determina funcționari din cadrul mai multor instituții la emiterea unor documente favorabile societății ce exploata cariera de piatră, urmând ca din luna ianuarie 2010, să primească suma de 2.000 euro/lunar, pe o durată ce urma a fi stabilită tot de inculpat, lăsând să se înțeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcționare a carierei, în caz contrar „ le va crea probleme în activitate”.

Mai mult, anterior formulării denunțului penal, respectiv în perioada octombrie-noiembrie 2009, în câteva rânduri, prin intermediul denunțătorului M.I.L., inculpatul le-a transmis reprezentanților SC G. SA că, în schimbul unor sume de bani le va înlesni obținerea avizelor necesare funcționarii carierei de piatră. Pentru a se convinge de faptul că pretențiile inculpatului sunt reale, au hotărât achiziționarea reportofonului urmată de înregistrarea sus-numitului.

În plus, martorul M.I.L. a precizat clar faptul că, pentru niciuna din întâlnirile stabilite cu inculpatul, nu a trebuit să-i ducă avize de la societățile spaniolilor; dealtfel, în cadrul discuțiilor purtate de cei doi, nici nu a fost vorba de așa ceva.

Declarațiile martorilor de mai sus s-a apreciat că se coroborează pe deplin cu procesele-verbale de certificare a înregistrărilor discuțiilor în mediu ambiental purtate de inculpat cu denunțătorul M.I.L. în cursul zilei de 11 decembrie 2009 (f.150-155 vol. I dup); cu a celor înregistrate în mediu ambiental în dimineața de 14 decembrie 2009, în cadrul întâlnirii solicitate de inculpat și care a avut loc în sediul Primăriei com. Călățele, la care au participat martorii V.D.P.M., W.P. și M.I.L., acesta din urmă fiind cel care a asigurat traducerea în și din limba spaniolă a celor discutate (f.163-190 vol. I dup).

Deși inculpatul a susținut că singura rațiune pentru care a solicitat această întrevedere oficială a fost pentru a determina reprezentanții societății concesionare să funcționeze legal, înregistrările audio video s-a apreciat că dovedesc faptul că acesta a dorit să-și asigure folosul material prin implicarea sa în obținerea documentelor necesare, prin afirmarea și traficarea influenței de care susținea că se bucură asupra unor funcționari. Cu această ocazie, în prezența celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire în vederea întocmirii unui amenajament silvic necesar societăților SC S. SRL și SC G. SRL, lăsând să se înțeleagă faptul că „datorită intervenției sale”, expertul va întocmi documentația în favoarea solicitanților.

Aceeași stare de fapt s-a considerat că reiese și din procesul-verbal verbal de certificare a înregistrării discuțiilor purtate în seara de 14 decembrie 2009 în incinta restaurantului M. din orașul Huedin, jud. Cluj, între inculpat și martorul M.I.L., întâlnire având ca obiect primirea sumei de 5.000 euro pretinsă de inculpat (f.1197-209, vol. I dup).

Deși inculpatul a negat constant primirea sumei de 5.000 euro, nesinceritatea acestuia a reieșit și din declarațiile date pe parcursul procesului penal, respectiv apărările invocate în cauză.

Astfel, în faza de urmărire penală, a declarat că, în seara de 14 decembrie 2009, s-a întâlnit cu martorul M. care, trebuia să-i aducă avizele de funcționare ale societăților mai sus menționate; pentru că nu le avea, M. i-a oferit o sumă de bani pe care a refuzat-o, motiv pentru care, în timp ce se aflau în autoturismul condus de el, martorul M. i-a spus că-l va denunța la D.N.A.; l-a amenințat că o să-l rezolve, atât pe el, cât și familia sa;

În faza de judecată, nu a mai reiterat faptul că, ar fi fost amenințat de către martor, starea de panică fiind cauzată de apariția în fața mașinii sale a unui bărbat viguros și crezând că i s-a întins o cursă, a plecat din locul în care îl lăsase pe martor, temându-se de un eventual atac fizic.

Este vorba de momentul intervenției echipei D.N.A., acesta fiind motivul pentru care, inculpatul a demarat în trombă, intrând în coliziune cu autoturismul organelor de urmărire penală; bărbatul viguros, în speță, ofițerul D.N.A. nu a fost lovit de inculpat, întrucât a reușit să se ferească din calea lui, după ce a încercat să-l oprească, punându-și mâinile pe capota mașinii inculpatului.

De asemenea, în cauză au fost audiații în calitate de martori, numiții B.T., G.D.I., B.C.C., G.G.D., angajați ai I.T.R.S.V. Cluj, Direcția Silvică Cluj, respectiv Ocolul Silvic Huedin. Sus-numiții au arătat că se cunosc cu inculpatul T.P., însă acesta nu le-a solicitat vreodată să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societăților SC G. SRL și SC S. SRL scoaterea din circuitul silvic a unor suprafețe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră.

În drept, fapta inculpatului T.P. care, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, a pretins de la denunțătorii V.D.P.M. și M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influența pe care afirma că o are asupra funcționarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, să-i determine pe aceștia să emită acte favorabile bunei derulări a activității SC G. SRL Cluj, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul și mijloacele de săvârșire, calitatea pe care o avea și de care s-a folosit la comiterea ei, respectiv aceea de primar, funcție de demnitate publică, ce impunea obligatoriu respect pentru lege și asigurarea aplicării corecte a acesteia, sens în care trebuia să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând în general și în comunitatea în care a fost ales, în special, de atitudinea nesinceră a inculpatului pe întreg parcursul procesului penal și de faptul că nu posedă antecedente penale.

Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel inculpatul T.P., solicitând în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta nu există.

În susținerea acestui punct de vedere, apărătorii aleși ai inculpatului au învederat că Tribunalul Cluj printr-o interpretare eronată a materialului probator, a ajuns la concluzia greșită a vinovăției apelantului, prin încălcarea prevederilor art. 63-65 C. proc. pen.

S-a precizat că între inculpat, ca reprezentant al Primăriei Călățele și societatea denunțătorilor SC G. SRL nu a intervenit începând cu luna iunie 2008, niciun fel de relație contractuală, condiții în care apelantul nu avea abilitatea de a solicita de la instituții publice niciun fel de avize sau autorizații pentru a ajuta buna funcționare și în condiții de legalitate a firmei de mai sus, astfel că pretinsele promisiuni ale inculpatului de a interveni la I.T.R.S.V. Cluj sau la F.R.E. Cluj erau fără obiect.

S-a contestat legalitatea obținerii anumitor mijloace de probă potrivit art. 64 C. proc. pen., cerându-se înlăturarea din procesul de interpretare a probațiunii, a conținutului discuției din 08 decembrie 2009 dintre denunțătorul M.L. și inculpat, conversație înregistrată în mod clandestin pe un reportofon de către reprezentanții societății SC G. SRL și pusă la dispoziția organelor de anchetă.

Apărătorii inculpaților au invocat împrejurarea că în prezenta speță sunt operante prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., care interzic în mod categoric provocarea la o infracțiune, ori determinarea continuării unei fapte penale în vederea obținerii de probe, ceea ce practic s-a și urmărit, în condițiile organizării flagrantului din noaptea de 14 decembrie 2009 la restaurantul M. din Huedin, când martorul denunțător a fost trimis să-i remită apelantului suma de 5000 euro sub supravegherea procurorilor D.N.A.

S-a învederat de către apărare că în momentul în care la 14 decembrie 2009, în interiorul autoturismului inculpatului, acesta i-a spus denunțătorului M.L., referindu-se la bani „lasă-i mă acolo”, expresia uzitată de apelant poate fi considerată fără echivoc ca un refuz explicit al valutei oferite, atâta timp cât nu există nicio dovadă la dosar că aceștia i-au fost remiși.

O altă critică adusă hotărârii Tribunalului Cluj se referă la nerespectarea prevederilor legale vizând procedura realizării înregistrării comunicărilor și a celor efectuate în mediu ambiental, în condițiile în care au fost montate mijloace tehnice pe corpul denunțătorului M.L. la datele de 11, 12 și 14 decembrie 2009, fără să fie depus la dosar vreun proces verbal din partea organelor de anchetă, în care să fie atestată această împrejurare.

S-a contestat, de asemenea, că acea convorbire din biroul inculpatului de la Primăria Călățele, purtată cu denunțătorul M.L. la 11 decembrie 2009, ar fi fost interceptată nelegal, câtă vreme la dosar exista ordonanța procurorului de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu a convorbirilor și comunicărilor audio-video și ambientale începând cu ora 12:00, dar potrivit susținerilor apelantului și ale denunțătorului M. din fața Tribunalului Cluj, întrevederea ar fi avut loc între cei doi la ora 11, perioadă care nu intra sub incidența autorizării procurorului.

Nu în ultimul rând, inculpatul s-a apărat prin aceea că nu a oprit în fața autoturismului DNA în momentul în care a fost interpelat pentru a fi controlat, deoarece a apreciat că ar putea fi victima unei agresiuni din partea denunțătorilor, câtă vreme autovehiculul de serviciu al procurorilor nu avea însemne oficiale. Referitor la suma de 5000 euro cu privire la care denunțătorul M.L. susține că i-a predat-o, inculpatul a învederat că afirmația este nereală, din contră martorul, cu ajutorul acestor bani rămași în posesia lui, și-a achiziționat un autoturism.

În subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va aprecia că infracțiunea subzistă în sarcina apelantului, s-a solicitat reținerea de largi circumstanțe atenuante, reglementate de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 203/ A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.P., împotriva sentinței penale nr. 62 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Cluj.

A stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe inculpatul T.P. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, susținerile inculpatului T.P. nefondate, vinovăția sa, în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fiind pe deplin dovedită.

De asemenea s-a considerat că au fost respectate prevederile legale vizând procedura efectuării înregistrării comunicărilor sau a celor realizate în mediul ambiental.

Au fost înlăturate motivat declarațiile fraților inculpatului, T.N. și T.S.

Instanța de apel a considerat lipsite de suport probator afirmațiile inculpatului, acestea fiind contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză (M.I.L., M.V.D.P., W.P., B.T., G.D.I., G.G.D., B.C.C., T.V., G.L., M.I.V.), de interceptările ambientale, astfel că acțiunile sale au fost considerate a întruni, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, instanța de prim control judiciar a apreciat că aceasta corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.P., solicitând casarea hotărârii și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de influență, iar în subsidiar schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.

9

pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, Înalta Curte constată că, pentru a fi operant acest caz de casare se impune întrunirea a două cerințe:

a) s-a produs o greșeală gravă în stabilirea faptelor;

b) eroarea gravă în stabilirea faptelor să fi influențat soluția adoptată.

Cu privire la prima cerință și anume aceea de a se fi produs o greșeală gravă în stabilirea faptelor, instanța de recurs constată a nu fi îndeplinită. Astfel, în cauză nu există o greșeală evidentă și esențială asupra existenței, naturii sau împrejurărilor faptei care să fie contrară actelor și probelor administrate în dosar.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată o concordanță între fapta stabilită a fi săvârșită de inculpat și soluția pronunțată prin hotărârea atacată.

Traficul de influență, potrivit art. 257 C. pen. constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din analiza conținutului materialului probator administrat în cauză rezultă pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen.

Astfel un prim element esențial pentru existența infracțiunii de trafic de influență, este acela că făptuitorul trebuie să aibă influență ori lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar.

A avea influență asupra unui funcționar înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în relații bune cu el. Făptuitorul va lăsa să se creadă că are influență asupra funcționarului atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcționar creează persoanei falsa impresie că se bucură de acea trecere, că este în relații bune cu funcționarul.

Or, în speță, inculpatul T.P., a promis martorilor denunțători M.I.L. și M.V.D.P. că, în schimbul sumei de peste 10.000 de euro (din care a primit efectiv suma de 5000 euro) va interveni pe lângă funcționarii din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu pentru emiterea unor acte favorabile bunei desfășurări a activității societății SC G. SRL Cluj.

Calitatea în care inculpatul acționa, cea de primar, conferea credibilitate promisiunilor sale, întrucât, prin natura funcției ce o deținea acesta avea posibilitatea să intervină pe lângă persoanele nominalizate.

O a doua condiție pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. este aceea că făptuitorul trebuie să promită că intervine pe lângă un funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile de serviciu.

Or, așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul T.P. a promis că va interveni pe lângă funcționarii de la I.T.R.S.V. Cluj, de la Agenția de Mediu, de la Ocolul Silvic etc.

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor denunțători M.I.L. și M.V.D.P., atât din faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească (filele 42 și 71) care au învederat că, începând cu luna noiembrie 2009 inculpatul le-a pretins suma de 5000 euro pentru a-i sprijini în obținerea avizelor necesare funcționării SC G. SRL și câte 2.000 euro lunar pentru a-i proteja în exploatarea carierei, promițând că în schimbul acestor sume de bani, va interveni la I.T.R.S.V. Cluj și la Agenția de Mediu pentru a facilita obținerea documentelor de care firma avea nevoie pentru desfășurarea legală a activității.

Martora W.P., atât în faza de urmărire penală (fila 119-123), cât și în fața instanței (fila 70) a precizat textual: M.L. s-a întâlnit cu primarul T.P. în luna noiembrie 2009 ocazie cu care am aflat că acesta a pretins suma de 5.000 euro pentru a ne sprijini în obținerea avizelor necesare funcționării și câte 2.000 euro lunar pentru a ne proteja în exploatarea carierei. M.L. ne-a comunicat acest lucru și mie și lui M. Inițial nu am putut să credem și am hotărât să achiziționăm un reportofon pe firmă, pe care să  i-1 dăm lui M.L. și care să înregistreze discuția ce urma să o aibă cu primarul”.

În același sens, declară atât în faza de urmărire penală (filele 17-20), cât și în faza de judecată (fila 44), martorul C.A.I. „am înțeles de la M.L. că a purtat o discuție cu primarul, din care a rezultat că acesta va ajuta firma pe viitor, dar că avea anumite pretenții..întâlnirea a avut loc în jurul datei de 2 decembrie, după care M. mi-a spus mie și lui M. că primarul pretinde suma de 5.000 euro, care trebuie să-i fie remisă înainte de sărbători. Am înțeles că, în schimbul acestei sume de bani, inculpatul va interveni la I.T.R.S.V. Cluj și la Agenția de Mediu pentru a facilita obținerea avizelor de care firma avea nevoie..În zilele următoare, am înțeles de la cei doi, că M.L. a avut o altă discuție cu inculpatul, ocazie cu care acesta a reiterat pretenția inițială de 5.000 euro și în plus, a pretins o sumă cuprinsă între 1000-2000 euro, dând asigurări că pe viitor, el va ține spatele firmei, în sensul că se va implica personal în obținerea avizelor pentru firmă și rezolvarea altor probleme care s-ar putea ivi pe parcurs”.

De asemenea, în cauză au fost ascultați ca martori B.T. (fila 72), G.D.I. (fila 73), G.G.D. (fila 74), B.C.C. (fila 75), angajați ai I.T.R.S.V. Cluj, Direcția Silvică Cluj și ai Ocolului Silvic Huedin, persoane ce au învederat că se cunosc cu inculpatul, însă niciodată acesta nu le-a solicitat să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societățile SC G. SRL și SC S. SRL și scoaterea din circuitul silvic a unor suprafețe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră. Acești martori au fost audiați și în faza de urmărire penală, ocazie cu care au relatat aceleași împrejurări.

Martora G.L.I. (fila 76) a învederat că-și menține integral declarația din fața procurorului, în fața organelor de anchetă afirmând că ea cunoaște împrejurarea achiziționării reportofonului, fără a ști însă scopul utilizării acestuia.

Din declarația martorei M.I.V. (fila 125), nu rezultă că aceasta ar cunoaște vreo împrejurare legată de comiterea infracțiunii imputate inculpatului, neparticipând la nicio ședință a Consiliului Local Călățele.

Martorul T.V., în declarația de la fila 126 instanță, cunoaște împrejurarea că inculpatul le-ar fi comunicat denunțătorilor „să-și pună la punct toată documentația necesară funcționării legale a activității lor, însă niciun aspect legat de comiterea infracțiunii imputate apelantului

”

.

De asemenea, conținutul convorbirilor interceptate dintre inculpat și denunțători, demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate prin actul de sesizare al instanței. Astfel, chiar dacă datorită caracterului clandestin, înregistrarea conversației dintre inculpat și denunțătorul M.L. cu ajutorul reportofonului are valoarea doar a unor indicii, acestea sunt relevante pentru poziția psihică a inculpatului în relațiile cu martorii M.V.D., M.L., W.P. și conturează oferirea ajutorului său acestor persoane „cu toate care trebuie rezolvate la I.T.R.S.V., la SC E. SRL, prin intervenția sa la conducătorii acestor instituții”, pentru a soluționa favorabil cererile SC S. SRL.

Punctual, în discuția avută cu M.L., inculpatul T.P. critică faptul că reprezentanții carierei „au dat bani în stânga și-n dreapta” pentru scoaterea terenului din fondul forestier și nu au venit să-i ceară lui ajutorul; totodată, inculpatul se oferă să se consulte cu „prietenii mei B. și G. să le cer ajutorul” legat de obținerea avizului de la I.T.R.S.V. Cluj (referindu-se la martorii B.T. și G.D. - angajați ai I.T.R.S.V. Cluj), promite că va interveni la I.T.R.S.V. Cluj și „la Călin, fostul șef” și-i va spune că este de acord cu solicitările SC S. SRL. De asemenea, cu prilejul aceleiași discuții inculpatul afirmă că, dacă nu se va lua legătura cu el, le va pune piedici în obținerea documentelor „că io-l pot încurca de să vorbească singur. Deci mă, io o să-l lucrez pă ăsta, să vadă dacă nu-l ajut îi pă spate”. În același context, inculpatul mai afirmă că le va îngreuna activitatea și pe linia transportului pietrei excavate, punându-le la podul de acces către carieră semnul „interzis”.

Tot cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul T.P. se oferă să vorbească la SC E. SRL cu „șeful de acolo” și-i garantează că „acela va veni și va aproba cele necesare”. Inculpatul subliniază că reprezentanții societății au solicitat degeaba întocmirea unui nou amenajament silvic pentru că, în final, documentul va trebui aprobat de către Consiliul local Călățele și astfel ajung tot la el, la primar.

În continuare, inculpatul T.P. pretinde explicit de la denunțător să-i fie remisă lunar suma de 1000-2000 de euro, ca să știe „pentru ce muncește că ține cariera în spate”, precizând că, pentru această „taxă lunară” el îi va ajuta „cu toate care trebuie rezolvate”. În același context inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5000 de euro, precizând că doar cu această sumă societatea nu a rezolvat nimic întrucât sunt multe documente și avize de obținut iar el nu înțelege să „le țină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1000-2000 de euro.

Deși inculpatul T.P. afirmă că el are situație materială bună „io am ce-mi trebe, nu trăiesc din Primărie”, totuși, nu vrea „să fie ținut de prost … bani la Primărie nu, bani la mine nu”.

Înalta Curte reține că din conținutul acelorași interceptări, rezultă că în cursul zilei de 11 decembrie 2009 la întrebarea denunțătorului „pe ce perioadă pretinde să-i fie plătită acea sumă”, inculpatul a răspuns „merem înainte … și eu pui osul și vă ajut…”, prin aceasta lăsând să se înțeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcționare a carierei.

Inculpatul îl asigură pe denunțător că, odată primiți banii, ei nu vor mai avea nicio problemă cu primăria și-i cere să aibă încredere în el că nu-i va păcăli.

La 14 decembrie 2009 la întâlnirea de la Primăria Călățele, inculpatul, în prezența denunțătorilor, a confirmat, din nou, pretinderea foloaselor materiale arătându-se dispus, atât să intervină la instituțiile publice I.T.R.S.V., Agenția de Mediu, cât și de a negocia noi clauze asupra contractului de concesiune, mai favorabile societății ce exploata cariera. Astfel, deși inculpatul, în fața Tribunalului Cluj, a susținut că singura rațiune pentru care a solicitat această întrevedere a fost aceea de a „determina reprezentanții societății concesionare la intrarea în legalitate”, înregistrările audio video dovedesc fără îndoială faptul că acesta a dorit să-și asigure folosul material prin implicarea sa în obținerea documentelor necesare, prin afirmarea și traficarea influenței de care susținea că se bucură asupra unor funcționari.

Înalta Curte reține că aceste aspecte rezultă din conținutul convorbirilor interceptate, din cadrul discuției din 14 decembrie 2009, reieșind fără echivoc pretinderea de către inculpat atât a sumei de 5.000 euro, cât și a celei de 2.000 euro lunar, pentru a favoriza societatea denunțătorilor în activitatea de exploatare a carierei:

Astfel, așa cum reiese din procesul verbal de certificare a înregistrărilor, fila 163 u.p., inculpatul își arată disponibilitatea de a-i ajuta pe denunțători în schimbul sumelor de mai sus, afirmând textual: „păi da, păi aicea îi rolu meu, că tre’ să vă ajut, tre’ să v-ajut cu chestia asta, tre’ să v-ajut cu podu’, tre’ să v-ajut cu drumu’, ăsta-i ajutor, păi altfel….? „

Relevant este că la întrebarea denunțătorului M.L. „și cu ăștia 5.000 să acoperă astea?, inculpatul afirmă cu tărie, categoric, textual „că nu va mai pretinde alte sume, da mă, da; să acoperă; sigur, da sigur”.

Înalta Curte reține că la întrebarea denunțătorului M.L. adresată inculpatului în sensul că de când îi datorează societatea suma de 2.000 euro lunar, inculpatul a afirmat „că din primăvară, după ce au autorizațiile”.

Pentru obținerea documentelor, în prezența celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire pentru aceeași săptămână (ziua urmând a fi fixată ulterior), privitor la întocmirea amenajamentului silvic necesar societăților SC S. SRL și SC G. SRL. După încheierea dialogului telefonic, inculpatul i-a asigurat că expertul lucrează și între sărbători și că, în maxim 2 săptămâni vor avea documentația întocmită și, dacă va fi nevoie, „… chiar și acolo unde vor da peste suprafețe împădurite vor face în așa fel încât să rezulte că nu au fost arbori niciodată…”.

Conform declarației denunțătorului M.L., confirmată de înregistrarea audio video ambientală, la finalul întâlnirii a convenit cu inculpatul T. că se vor contacta telefonic mai târziu - sens în care inculpatul și-a notat numărul de telefon al denunțătorului - pentru predarea sumei de 5000 de euro (la fila 6 dosar u.p. este depus în probațiune bilețelul cu numărul de telefon scris de inculpat).

Din conținutul acelorași interceptări din 14 decembrie 2009, de la restaurantul M. din Huedin, locul unde inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul M.I.L. pentru a primi suma de 5000 de euro, rezultă că inculpatul i-a spus denunțătorului că el a știut exact că societatea concesionară va avea nevoie de documentația pentru scoaterea din circuitul silvic al terenului concesionat și că, în acest sens era necesar, în prealabil, acordul Consiliului local al Primăriei Călățele, și că, pentru solicitarea acestui act „v-am așteptat la cotitură…că ei, în prostia lor au crezut că gata, vor rupe tot, vor face…dar eu am știut că I.T.R.S.V.-ul eu trebuie să-l fac … voi ați crezut că numai veniți cu toate avizele, mi le puneți să le semnez….”

A treia condiție care trebuie îndeplinită pentru existența traficului de influență este aceea că intervenția făptuitorului trebuie să aibă loc înainte ca acesta să îndeplinească actul ce constituie obiectul intervenției sau concomitent cu îndeplinirea acestuia.

În speță, este îndeplinită și această condiție, atât primirea, cât și pretinderea au avut loc înainte ca funcționarii să îndeplinească actul ce a constituit obiectul intervenției.

Infracțiunea de trafic de influență s-a realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective sub forma pretinderii și primirii de bani.

Apărările inculpatului T.P. privind nevinovăția sa au fost amplu analizate și infirmate cu argumente și probe administrate de către instanța de prim control judiciar, Înalta Curte fiind în deplin acord cu argumentația făcută de aceasta.

Pretinderea sumei de bani a fost dovedită cu declarațiile martorilor, cât și cu interceptările efectuate în cauză, iar primirea sumei de 5000 de euro rezultă din înregistrările efectuate în cauză.

Astfel, în momentul în care denunțătorul i-a oferit suma de 5000 de euro, înregistrările efectuate în cauză dovedesc fără îndoială faptul că apelantul a primit acei bani. Astfel, la acel moment, când denunțătorul i-a oferit banii, i-a spus inculpatului „5.000 de euro, ia acolo și numără-i”, la care T.P. a precizat în interiorul autoturismului său „lasă-i mă, acole!”. Denunțătorul, pentru a se asigura că a fost bine înțeles, a întărit cuantumul sumei oferite „5.000”, inculpatul acceptând-o, spunând „Bine mă”, banii fiind luați de acesta în mână și introduși în torpedou.

În aceste condiții, apărarea inculpatului, în sensul că nu și-a însușit cei 5.000 euro este neveridică, urmând a fi înlăturată.

În realitate, inculpatul sesizând că denunțătorii posedau importante sume de bani din derularea unor afaceri civile și comerciale, a proiectat activitatea infracțională prin contactarea acestora cu o ofertă de sprijin, prin traficarea influenței sale la unele instituții publice care aveau în competență eliberarea unor acte.

Afirmațiile inculpatului referitoare la obținerea rapidă a unor acte pentru corecta funcționare a firmei denunțătorilor, au avut ca scop creșterea încrederii acestora în posibilitățile sale de manipulare a bunei desfășurări a activității unor instituții, cu consecința imediată a achitării necondiționate a sumelor de bani pretinse.

Referitor la întâlnirea din restaurantul M., în scopul de a obține copiile avizelor deținute de societatea concesionară, înregistrările ambientale efectuate în cauză pun în evidență că apărările inculpatului sunt nereale. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de certificare a înregistrărilor depus la fila 163 u.p. rezultă că inculpatul venise la întâlnire pentru unicul scop de a i se remite suma de 5000 de euro de la M.I.L., sumă pe care a și primit-o în interiorul autoturismului. Discuțiile purtate de cei doi evidențiază, conform interceptărilor atașate dosarului, că inculpatul T.P. nu a solicitat niciun moment primirea acelor avize la acea dată. De altfel, după cum rezultă din înregistrările ambientale din dimineața de 14 decembrie 2009 din biroul inculpatului, acesta ceruse denunțătorilor ca respectivele documente să fie copiate și aduse abia la întâlnirea fixată pentru sfârșitul săptămânii, cu expertul silvic, ce urma să întocmească amenajamentul silvic.

Astfel, inculpatul T.P. afirmă: „încercați să veniți cu tăte hârtiile și tăte avizele ce le avem, ca să știm ce trebe făcut”.

Din examinarea întregului material probator administrat, precum și a poziției adoptate de inculpat, rezultă că între acesta și denunțătorul M.L. a fost creată o legătură ce excede obligațiilor inculpatului, decurgând din modul de conduită al unui funcționar ce aparține administrației publice.

Legea nu interzice vreunui membru al administrației publice, în speță inculpatului, să aibă relații sociale cu orice persoană, chiar dacă acestea nu pot fi justificate, însă îi cere să se abțină de la contacte cu persoanele ce au interese în domeniul sferei sale de activitate, pentru ca acest lucru conduce la știrbirea imaginii publice a funcționarului.

Pe de altă parte, calitatea inculpatului T. și atribuțiile de serviciu ale acestuia nu impuneau ca să se întâlnească cu denunțătorul într-un restaurant pentru a discuta probleme de serviciu, iar pe de altă parte, conținutul înregistrărilor convorbirilor cu denunțătorul de la acea dată au dovedit fără echivoc că acesta a fost implicat în săvârșirea faptei de corupție imputate.

Față de conținutul probelor reliefate mai sus, este evident că nu se poate susține că totul a fost o înscenare, iar martorii sunt interesați să-l acuze pe nedrept pe inculpat.

Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că această faptă se săvârșește numai cu intenție calificată prin scop, care constă în efectuarea sau neefectuarea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, neexistând, niciun dubiu, asupra atitudinii inculpatului de conștiință și voință. Astfel, voința sa constă în săvârșirea uneia sau mai multora din acțiunile specifice elementului material al infracțiunii - știind că foloasele reprezintă prețul influenței sale asupra funcționarului -, pe planul conștiinței reprezentându-și pericolul creat pentru activitatea primarului și implicit, crearea de suspiciuni cu privire la onestitatea funcționarilor. Acțiunea, care constituie elementul material al infracțiunii, se săvârșește numai cu intenție directă - dol special - fiind necesară voința inculpatului de a primi bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - deși, legal, nedatorate - respec