ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2013

Deliberând asupra

revizuirii din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2190 din 26

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea formulată de

reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași, având ca obiect obligarea acestuia la plata

daunelor materiale și morale în sumă totală de 613.200 RON. Curtea de Apel

Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 87 din 21 mai 2008, a respins ca nefondat

apelul formulat de reclamantul V.G. împotriva sentinței anterior menționate,

iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin

Decizia nr. 159 din 14 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Împotriva sentinței

anterior menționate, reclamantul V.G. a formulat cerere de revizuire în temeiul

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motivând că Sentința nr. 2190 din 26 noiembrie

2007 este potrivnică Deciziei nr. 25 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel

Iași, secția civilă, care a admis apelul declarat de V.G. împotriva Sentinței

nr. 870 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, a trimis cauza spre

judecare aceleiași instanțe pentru judecarea cererilor având ca obiect plata

daunelor materiale și recunoașterea vechimii în muncă, păstrând restul

dispozițiilor sentinței.

În argumentarea

cererii de revizuire, reclamantul a arătat că se impune admiterea revizuirii

Sentinței nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Iași în baza

Deciziei nr. 25 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, unde se constată

întemeiat apelul formulat de reclamant sub aspectul nesoluționării de către

instanța de fond a capătului de cerere având ca obiect plata daunelor

materiale, precum și recunoașterea vechimii în muncă.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de

revizuire de către reclamantul V.G., reține următoarele:

Potrivit art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, de la comunicarea hotărârii

definitive. Totodată, conform art. 103 și 104 din același act normativ,

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

În speța dedusă

judecății, se observă că Sentința nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului

Iași a rămas definitivă prin Decizia nr. 87 din 21 mai 2008, care a fost

comunicată revizuentului la data de 20 iunie 2008, iar cererea de revizuire a

fost depusă la data de 19 august 2009, cu depășirea termenului legal de 30 de

zile prevăzut sub sancțiunea decăderii de articolele anterior menționate.

Față de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai

analiza cererea de revizuire formulată de V.G., Înalta Curte va respinge ca

tardivă

cererea de revizuire

formulată de revizuentul V.G. împotriva Sentinței nr. 2190 din 26 noiembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, având în vedere că

termenul prevăzut de art. 324 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui

nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale

de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă

cererea de revizuire formulată de revizuentul V.G. împotriva Sentinței nr. 2190

din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS