ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2013

Deliberând asupra revizuirii din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2190 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, având ca obiect obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale în sumă totală de 613.200 RON. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 87 din 21 mai 2008, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul V.G. împotriva sentinței anterior menționate, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin Decizia nr. 159 din 14 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Împotriva sentinței anterior menționate, reclamantul V.G. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motivând că Sentința nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 este potrivnică Deciziei nr. 25 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă, care a admis apelul declarat de V.G. împotriva Sentinței nr. 870 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, a trimis cauza spre judecare aceleiași instanțe pentru judecarea cererilor având ca obiect plata daunelor materiale și recunoașterea vechimii în muncă, păstrând restul dispozițiilor sentinței.

În argumentarea cererii de revizuire, reclamantul a arătat că se impune admiterea revizuirii Sentinței nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Iași în baza Deciziei nr. 25 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, unde se constată întemeiat apelul formulat de reclamant sub aspectul nesoluționării de către instanța de fond a capătului de cerere având ca obiect plata daunelor materiale, precum și recunoașterea vechimii în muncă. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de revizuire de către reclamantul V.G., reține următoarele: Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, de la comunicarea hotărârii definitive.

Totodată, conform art. 103 și 104 din același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speța dedusă judecății, se observă că Sentința nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași a rămas definitivă prin Decizia nr. 87 din 21 mai 2008, care a fost comunicată revizuentului la data de 20 iunie 2008, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 19 august 2009, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut sub sancțiunea decăderii de articolele anterior menționate.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza cererea de revizuire formulată de V.G., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul V.G. împotriva Sentinței nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, având în vedere că termenul prevăzut de art. 324 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul V.G. împotriva Sentinței nr. 2190 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS