ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1116/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 346 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul S.C., zis D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 78 C. pen., cu incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și la pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum și a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 78 C. pen., cu incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen. (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d și e C. pen., pentru o perioadă de 2 ani;

- violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen. (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficul liberării condiționate față de restul de 721 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rest care a fost contopit cu pedeapsa principală a închisorii aplicată prin prezenta sentință, inculpatul S.C. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an și 6 (șase) luni, pedeapsa principală de executat fiind de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen., i s-au aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii și pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum și cea a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzută de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 09 mai 2012 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C., în condițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

A fost condamnat inculpatul D.P., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzută de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru o durată de 5 (cinci) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare prevăzută de art. 86

2

C. pen.

În conformitate cu disp. art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul:

- să se supună măsurilor decurgând din procesul de reabilitare comportamentală stabilite de organul de supraveghere;

- să participe la programele specializate de terapie cognitiv comportamentală pentru renunțarea la comportamentul adictiv și la grupul de prieteni cu antecedențe infracționale.

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 14, 17 C. proc. pen., art. 346, 348 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.C. să plătească părții civile minore S.L. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că partea vătămată S.L., în vârstă de 13 ani  locuiește împreună cu mama sa - partea vătămată S.E. (zisă Jana, în vârstă de 52 de ani) și doi frați - S.M. și S.A.M. (în vârstă de 25 ani, respectiv 24 de ani) în satul G.B., comuna G., județul I.. Imobilul nu este racordat la rețeaua de energie electrică și oferă condiții extrem de modeste de locuit, iar familia S. trăiește la limita pragului de subzistență.

În data de 7 mai 2012, în casa familiei S. au rămas peste noapte și martorii B.V., în vârstă de 30 de ani și D.F. (concubinul doamnei S.E., în vârstă de 50 de ani).

Inculpatul S.C. zis D. locuiește, de asemenea, în satul G. B. ii este cunoscut în localitate ca o persoană violentă, acesta fiind trimis în judecată și condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracțiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, din cazierul judiciar reiese că inculpatul S.C. este autorul a nu mai puțin de 16 infracțiuni de violare de domiciliu, 4 amenințări, un furt calificat, două violuri și două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, acesta fiind eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011.

În aceeași seară din data de 7 mai 2012, inculpatul S.C. a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Scoposeni, comuna Gorban, județul Iași, împreună cu alți tineri, printre care și inculpatul D.P., în jurul orei 01.00, după închiderea localului, inculpații au plecat către locuința celui dintâi, însă pe drum s-au hotărât să meargă la domiciliul părții vătămate S.E., cu intenția de a întreține raporturi sexuale cu una dintre fiicele acesteia, respectiv numita S.A.M. Cei doi au ajuns la locuința familiei S. în jurul orelor 02.00 și, fără a cere permisiunea sau a-și anunța prezența, au pătruns în curtea imobilului, după care inculpatul S.C. a început să strige și, concomitent, a tras cu putere de ușa de la intrare. în această împrejurare, un geam de la ușă s-a spart, iar sistemul de închidere a cedat, astfel că inculpatul S., urmat îndeaproape de către inculpatul D.P., au pătruns în casă unde dormeau părțile vătămate S.E. și S.L. împreună cu martorii S.M., S.A.M., D.F. și B.V. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul S.C. a provocat scandal, manifestându-se cu agresivitate față de cei prezenți, iar apoi i-a scos afară din locuință și din curte pe martorii de sex masculin - S.M., D.F. și B.V. (fostă victimă a unei infracțiuni de viol comise de către inculpat). Firea violentă a inculpatului și statutul acestuia de recidivist notoriu, au paralizat capacitatea de apărare a celor din casă, care nu au avut curaj măcar să protesteze față de comportamentul agresiv al lui S.C. Singura care a cerut celor doi intruși să iasă din casă a fost partea vătămată S.E., susținută și de martora S.A.M., dar nici unul dintre inculpați nu a părăsit locuința. Rămase fără nicio apărare, cele trei persoane de sex feminin au încercat să îl îmbuneze și să îl tempereze pe inculpatul S., iar după refuzul martorei S.A.M. de a ceda avansurilor sexuale, S.C. și-a mutat atenția către partea vătămată minoră S.L. Sub pretextul că dorește să le dea băutură, inculpatul S.C. a cerut minorei S.L. să îl însoțească până la el acasă. Deși cele trei persoane de sex feminin erau copleșite de spaimă, acestea s-au opus plecării minorei. Cu toate acestea, inculpatul a prins-o de mână pe partea vătămată S.L. și a tras-o după el, scoțând-o din casă. Inculpatul a ținut-o de mână pe minoră pe parcursul traseului de la locuința acesteia și până la domiciliul lui, iar inculpatul D.P. i-a urmat.

În locuința sa, inculpatul S.C. a întins un fotoliu și i-a arătat inculpatului D.P. unde să se culce. Inculpatul S.C. a ieșit din locuință sub pretextul că merge la fratele său să aducă țuica, dar s-a întors imediat, a asigurat ușa de la intrare, încuind-o cu yala și cu un lanț. în scurtul răgaz cât a lipsit inculpatul S.C. din casă, partea vătămată i-a cerut inculpatului D.P. să o apere în cazul în care inculpatul ar încerca să o violeze.

Partea vătămată a încercat să plece, dar inculpatul a tras-o de mână către patul din cameră. Minora a țipat, fiind auzită de inculpatul D.P., care i-a cerut lui S. să o lase să plece. Acesta din urmă l-a ignorat și, pe întuneric, a trecut la punerea în executare a rezoluției infracționale de a întreține relații sexuale cu minora S.L.

Relațiile de autoritate dintre inculpatul S. (recidivist, cu constituție robustă) și inculpatul Dodu (un simplu văcar de etnie rromă, cu statut de persoană găzduita și tolerată în casa inculpatului), l-au împiedicat în mod obiectiv pe acesta din urmă să exprime o opoziție reală și eficientă față de acțiunile ilicite ale celui dintâi.

Inculpatul D.P. s-a culcat pe acel fotoliu și a adormit în scurt timp, iar inculpatul S.C., sub amenințare cu acte de violență, a încercat să întrețină raport sexual cu minora S.L., împotriva voinței sale. Partea vătămată a spus inculpatului S.C. că este „ fată mare" și i-a cerut să o lase în pace. Inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni până la genunchi, s-a întins pe pat și a tras-o lângă el pe partea vătămată, a început să o mângâie pe sâni și în zona organelor genitale, a încercat să-i introducă degetul în vagin și în anus, a pus-o să-1 masturbeze, dar nu a ejaculat, după care i-a cerut să-i ia penisul în gură, însă minora a refuzat. Partea vătămată a susținut că inculpatul S.C. s-a masturbat singur după ce a încercat să întrețină relații sexuale cu ea, dar nu poate preciza dacă a ejaculat sau nu, apoi a așezat-o cu fața în jos și a încercat să-i introducă penisul în fund, dar nu a reușit. Ulterior, a întors-o din nou pe spate pe partea vătămată, a încercat să întrețină un raport sexual normal, dar nu a reușit să o penetreze. într-un târziu, extenuat și de consumul excesiv de alcool, inculpatul a adormit, iar partea vătămată minoră a rămas în locuința acestuia până dimineață. Inculpatul a încuiat ușa de la intrare, cu scopul de a împiedica plecarea minorei. Fiind întrebată cu privire la motivele care au determinat-o să rămână la locuința inculpatului și după momentul în care acesta nu mai reprezenta un pericol la adresa sa, partea vătămata a formulat o serie de răspunsuri din care se desprinde concluzia că minora, raportat la nivelul său de înțelegere și de cunoaștere, pur și simplu nu a știut cum să iasă din casă.

În această situație, eliberarea minorei s-a produs în dimineața zilei de 8 mai 2012, în jurul orei 6,30, odată cu apariția martorului S.A. la locuința fratelui său. Membrii familiei S. au încercat în cursul nopții și spre dimineață să anunțe poliția, însă acest lucru nu a fost posibil, din varii motive - fie că martorii la care au apelat nu au dorit să se implice la acele ore nepotrivite, fie au lipsit resursele tehnice (telefoane mobile rămase fără baterie, sau fără credit pe cartelă).

La scurt timp de la eliberarea minorei S.L., partea vătămată S.E., a sesizat organele de poliție de pe raza comunei Gorban, iar după efectuarea unor acte premergătoare la nivel local, cauza a fost preluată de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.T. Iași - Serviciul de Investigații Criminale.

În legătură cu toate aceste fapte ale inculpatului, s-au reținut următoarele:

- din declarațiile victimei, date în faza de urmărire penală, coroborate cu cele de recunoaștere integrală ale inculpatului S., a rezultat că acesta a folosit în desfășurarea activității infracționale atât violența fizică, cât și constrângerea psihică; astfel, inculpatul

Inculpatului S. a scos-o pe minoră din locuință cu forța, trăgând-o de mână, ținând-o de mână până la domiciliul său, după care și-a materializat pornirile sexuale folosindu-se de ascendentul dat de vârstă, de renumele pe care îl avea, fiind cunoscut ca o persoană foarte violentă atunci când consumă alcool, cu experiență în fapte ilicite grave, de frica imprimată minorei prin scandalul produs în miez de noapte; declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală s-au coroborat cu declarațiile inculpatului S., care a recunoscut comiterea actelor ilicite și a contribuit semnificativ la aflarea adevărului și la lămurirea cauzei sub toate aspectele;

- declarațiile victimei au conturat modul violent în care s-a comportat inculpatul S.;

- pe parcursul întregului proces penal, minora S.L. a avut constanță în toate declarațiile date, indiferent de faza procesuală; instanța a avut în vedere inclusiv declarațiile date de victimă cu ocazia evaluării sale psihologice de către specialiștii din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul pentru Situații de Urgență și care sunt conturate în fișele de examinare psihologică aflate la dosar;

- declarațiile părții vătămate minore au conturat climatul familial nociv din familia S., faptul că era folosită doar la muncă, marna neconsiderând necesar să o ducă la școală; minora, imediat ce a ajuns acasă de la domiciliul inculpatului S.C., a fost întrebată de mamă, mai întâi, dacă i-a adus rachiul; pe de altă parte, minora a precizat că nu i-a putut spune nimic de rușine și teamă și a preferat să vorbească mai întâi cu polițistul, ceea ce conturează lipsa de comunicare dintre mamă și fiică, lipsa de înțelegere din partea mamei resimțită de minoră; împrejurarea că minora este tratată cu violență verbală și fizică în familie, inclusiv datorită deficitului intelectual pe care îl înregistrează, a rezultat și din fișele de evaluare psihologică, acestea făcând trimitere la o traumă de tip cumulativ, la faptul că minora a trăit într-un mediu ostil, cu frecvente dispute atât în interiorul familiei, cât și între familie și vecini; S.L. a fost martora abuzurilor fizice intrafamiliale și este un copil exploatat prin muncă (fila 36 dos. fond); lipsa de îngrijire din partea mamei, de educație este conturată și prin lipsa de interes pentru absolvirea claselor primare, din analiza foii matricole pentru clasele I - IV (fila 27 dos. urm. pen.) rezultând o repetenție în clasa I și o repetenție în clasa a III-a;

- reprezenta legală a minorei S.L., respectiv S.E., a precizat că aceasta era folosită la treburile casei în detrimentul educației; astfel, minora participa la toate muncile pentru a aduce un ban în plus acasă; minora era tratată ca o persoană adultă și sub alte aspecte; astfel, i se dădea să bea alcool, în special vin; legat de faptele celor doi inculpați, S.E. a precizat că S.C. a tras de ușă și a început să înjure și să amenințe cu moartea dacă nu i se deschide; după ce ușa a cedat și un geam s-a spart, inculpatul S. a continuat să facă scandal în locuința familiei S., a luat o bărdiță pentru a-l lovi pe fratele minorei, respectiv S.M., dar a fost oprit de către inculpatul Dodu și, deși li s-a cerut în mod expres să părăsească domiciliul familiei S., aceștia nu au dat curs solicitării, aspecte recunoscute și de către cei doi inculpați în declarațiile date în fața instanței; mama victimei a vorbit de intenția inculpaților de a întreține relații sexuale cu numita S.A.M., aceștia fiind refuzați; de asemenea, s-a conturat împrejurarea că inculpatul S. a luat-o de mână pe victima minoră și a tras-o afară din casă, spunând că merge la locuința lui pentru a aduce rachiu; mama victimei a precizat ulterior cum a perceput-o pe minoră după ce a ieșit din casa inculpatului S., și anume ca fiind speriată, tremurând; a aflat ce s-a întâmplat abia la poliție, pentru că fiica ei nu au vrut să-i spună la început ce s-a întâmplat;

- martorii S.A.M. și S.M., sora și, respectiv, fratele victimei minore, au confirmat aspectele precizate de mama ei și de sora L., recunoscute, de altfel, și de fiecare dintre cei doi inculpați; a mai precizat martora că inculpatul S. a fost agresiv cu ea, în sensul că i-a tras două palme peste față atunci când i-a cerut să-i lase sora în pace, dar nu dorește să depună plângere;

- martorul D.F., concubinul lui S.E., a relatat despre agresivitatea verbală și fizică manifestată în acea noapte de către inculpatul S.; astfel, martorul vorbește de loviturile asupra martorei S.A.M., asupra martorului B.V.; acesta din urmă a precizat că a fost lovit de inculpatul S., că tuturor bărbaților din locuința familiei S. le era frică de acesta și au fugit; mai mult, martorul B. a precizat că a fost victima abuzului sexual al inculpatului S., pentru această infracțiune fiind și condamnat și executând o pedeapsă cu închisoarea;

- procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de partea vătămată, împreună cu planșele fotografice anexe, prezintă locurile în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, respectiv imobilul pe care au refuzat să-l părăsească, interiorul camerei în care s-a desfășurat agresiunea sexuală de către inculpatul S.;

- procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de inculpații S. și D.P. împreună cu planșele fotografice anexă conțin indicații ale inculpaților, care fac corp comun cu declarațiile părții vătămate minore; este prezentat inclusiv lanțul cu care era asigurată ușa locuinței inculpatului S., pe care victima minoră nu l-a putut îndepărta pentru a părăsi casa;

- martorii Z.B., M.I. au precizat că, în noaptea de 7 mai, au venit la poarta lor numitele S.E. și M. și le-au cerut să sune la poliție pentru că inculpatul S. a luat-o pe minora L. la el acasă și le este teamă să nu o violeze; de asemenea, martorul S.J. a confirmat împrejurarea că S.M. a venit în noaptea de 7/ 8 mai 2012, că era speriat și tremura și i-a povestit cum inculpații au intrat în domiciliul lor și au provocat scandal; la același martor, în dimineața zilei de 8 mai 2012, s-a prezentat și mama victimei minore și i-a relatat că S.C. a luat-o pe fiica sa acasă la el; martorul a mai precizat că nu a putut suna la poliție, telefonul fiindu-i descărcat; solicitarea de a fi încunoștințate organele de poliție a fost adresată și martorului B.N.;

- martorul S.A., fratele inculpatului S., a fost cel care a văzut-o pe minoră în dimineața zilei de 8 mai la domiciliul inculpatului S.C. și, potrivit declarației acestuia, fata nu prezenta urme de violență, nu plângea, nu părea a fi afectată în vreun fel;

- procesele-verbale de recunoaștere din grup a inculpaților de către S.E. împreună cu planșele fotografice anexe îi înfățișează pe cei doi inculpați ca fiind cei ce au

violat domiciliul familiei S.;

- constatările preliminare nr. 727/ JF din 08 mai 2012 ale I.M.L. Iași (fila 25 dos. urm. peri.) prevăd că minora prezintă infiltrat hemoragie la nivelul cadranului inferior himeneal și infiltrat hemoragie și soluție de continuitate la nivelul vestibulului vaginal ce au putut fi produse printr-o acțiune mecanică, posibil în cadrul unei tentative de raport sexual la data de 07 mai  2012; este virgină din punct de vedere anatomo - funcțional, conformația himeneală nepermițând consumarea unui raport sexual complet cu intromisiune, fără deflorare; nu prezintă semne de violență corporale;

Prin raportul de constatare medico-legală din 08 mai 2012 al I.M.L. Iași (fila 26 dos. urm. pen.) se concluzionează în sensul mai sus arătat;

- în încheierea din data de 14 august 2012 au fost consemnate și precizările doamnei psiholog Luiza Brânză din cadrul D.G.A.S.P.C. Iași, care a precizat că, în urma analizei situației minorei S.L., s-a constatat că aceasta este exploatată prin muncă, nu merge la școală, are un deficit de intelect, manifestându-se ca un copil de 8 ani și nu de 13 ani, are o dislalie polimorfă; s-au făcut demersuri pentru luarea unei măsuri de protecție socială față de copil și reintegrarea acesteia în mediul școlar, la școala cu nevoi speciale C.P. din Iași, fiind în așteptarea hotărârii judecătorești;

- ancheta socială aflată în dosarul de urmărire penală, fila 28, a conturat faptul că inculpatul are spre creștere și educare un copil minor, respectiv pe S.A.I.,  aspect care rezultă inclusiv din actele în circumstanțiere depuse la dosar, ca și din referatul de evaluare al inculpatului S.

Inculpatul D.P. a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, asumându-și integral responsabilitatea faptelor și solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a reținut că faza urmăririi penale, sub aspectul recunoașterii integrale a violării de domiciliu, reținute în sarcina sa, nu se deosebește de faza judecății, inculpatul participând inclusiv la cercetarea în teren și indicând locurile în care s-a desfășurat acțiunea.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași au rezultat următoarele: familia D. trăiește pe baza principiilor tradiționale rome, unde tatăl este cel care ia deciziile importante. în urma căsătoriei cu Dodu Ancuța, au rezultat cinci copii, toți în prezent fiind minori, cel mai mare având 10 ani, iar cel mai mic 2 ani. Familia este caracterizată ca fiind o I familie muncitoare. Pe de altă parte, inculpatul Dodu frecventează un anturaj cu preocupări infracționale, acesta chiar recunoscând că persoanele din anturaj îl influențează negativ. Inculpatul se bucură de susținerea membrilor familiei lărgite, se implică în activități lucrative și manifestă atașament față de copii, în special, de educația cărora se ocupă, trei dintre ei frecventând cursurile școlare.

În fața consilierului de probațiune, inculpatul a precizat că a comis fapta pe fondul consumului de alcool, regretând-o prin prisma consecințelor juridice și sociale care au avut loc.

S-a concluzionat prin referat că se impune, în vederea sporirii șanselor de reintegrare socială, o supraveghere specializată din partea unui serviciu, prin care să se urmărească prevenirea repetării comportamentului delincvent, înțelegerea perspectivei victimei și dezvoltarea capacității de analiză, renunțarea la comportamentul adictiv (alcool) și la grupul de prieteni cu antecedente infracționale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.C., acesta, în cursul cercetării judecătorești, a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, asumându-și integral responsabilitatea faptelor și solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a reținut că faza urmăririi penale se deosebește de faza judecății, inculpatul încercând să transfere responsabilitatea în sarcina inculpatului Dodu, susținând că acesta a avut inițiativa vizitei nocturne la domiciliul părților vătămate. împrejurarea că instanța i-a admis cererea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. a făcut de prisos analiza poziției sale procesuale din faza de urmărire penală sub aspectul dovedirii faptelor imputate.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași au rezultat următoarele: inculpatul locuiește cu fiul acestuia de 12 ani, pe nume Antonio Iulian, într-o casă compusă din șase camere, ce oferă condiții favorabile. Prezintă atașament crescut față de fiul său, desfășoară activități lucrative, dar manifestă un comportament agresiv pe fondul consumului exagerat și sistematic de băuturi alcoolice. în relația de cuplu cu mama copilului, prezenta un stil de viață duplicitar, impulsiv și nu obișnuia să-și asume responsabilitatea pentru comportamentul său. Inculpatul, în timp, a dezvoltat un comportament agresiv și a comis mai multe infracțiuni similare cu cele ce fac obiectul prezentului dosar. Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracțiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, din cazierul judiciar a rezultat că inculpatul S.C. este autorul a nu mai puțin de 16 infracțiuni de violare de domiciliu, 4 amenințări, un furt calificat, două violuri și două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, acesta fiind eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011.

În fața consilierului de probațiune, inculpatul a precizat că a comis fapta pe fondul consumului de alcool, profitând în egală măsură și de lipsa de protecție generală a victimei; a declarat că o regretă prin prisma consecințelor juridice și sociale care au avut loc.

S-a concluzionat prin referat faptul că inculpatul gândește impulsiv, are o capacitate empatică scăzută și o imagine negativă asupra propriei persoane, nu obișnuiește să-și asume responsabilitatea propriilor acțiuni, ci plasează răspunderea pe factori externi, pe aceste segmente fiind necesară intervenția instituțională.

În drept, s-a reținut că fapta inculpaților S.C. și D.P., care, în noaptea de 7/ 8 mai 2012, în jurul orelor 02.00, au pătruns împreună, fără drept, în curtea și în locuința părții vătămate S.E., refuzând să o părăsească la cerere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că faptele inculpatului S.C. care, în aceeași noapte, de 7/ 8 mai 2012, a luat-o cu forța, din propria locuință, pe partea vătămată S.L., minoră în vârstă de 13 ani și a condus-o la domiciliul său unde, împotriva voinței acesteia, a menținut-o la dispoziția sa, începând cu ora 02.30 și până în jurul orelor 06.30 și, în toată această perioadă, prin folosirea forței fizice și a constrângerilor morale, precum și prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra, a încercat în mod repetat să întrețină un raport sexual, act sexual care nu s-a consumat în mod complet datorită conformației infantile a organelor genitale ale minorei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. și viol asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. (în acest sens instanța dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de viol în formă agravată în infracțiunea de viol în formă agravată, în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen.).

În speță, instanța a reținut forma consumată a infracțiunii de viol, chiar dacă prin rechizitoriu s-a susținut că este vorba de o tentativă de viol.

S-a reținut că pentru această concluzie pledează toate probele administrate și analizate detaliat mai sus, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut obținerea satisfacției sexuale masculine ca o condiție esențială pentru existența violului în formă consumată. Din analiza materialului probator administrat, instanța a reținut că, în speță, a avut loc indubitabil acea conjuncție a sexelor specifică violului consumat.

De altfel, în sensul celor conchise mai sus, elocventă a fost și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, în interesul legii, nr. 111 din 23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obținerea satisfacției sexuale de către făptuitor, fiind suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm (ceea ce în cauză, s-a probat) ori să fi avut loc penetrația sexuală. Mai mult, potrivit aceleiași decizii, în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C. pen. se include „orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului". în plus, în speță, s-a reținut că actul sexual săvârșit, prin constrângere, de către inculpat, era apt de a-i produce satisfacție sexuală și, mai mult, nu S.T. putea fi conceput fără o atingere a organelor genitale ale minorei.

A fost avut în vedere că s-a susținut, prin rechizitoriu, că actul sexual nu s-a consumat în mod complet, datorită conformației infantile a organelor genitale ale minorei, aspect real, apreciindu-se însă că această imposibilitate fiziologică nu poate fi tradusă juridic într-o tentativă, în realitate, probele administrate conturând intenția clară a inculpatului S. de a fi satisfăcut sexual.

Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, 21 C. pen. rap. la art. 197 alin. alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea de „viol" consumat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen.

Activitatea infracțională a inculpatului S. a fost caracterizată printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, prin eficientizarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru fiecare dintre ei, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoanele infractorilor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpatul S.C. este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv încălcarea dreptului la intimitate și la spațiu privat, încălcarea libertății de mișcare a unei persoane minore, încălcarea libertății sexuale și a integrității corporale, intelectuale și chiar morale a victimei minore.

Comiterea de către inculpatul S.C. a faptelor deduse judecății pe fondul consumului ridicat de alcool, asupra unei fetițe de 13 ani, care și în prezent este afectată emoțional de cele percepute în mod direct, trezită din somn de țipetele celor din familie și preluată de inculpat în dorința lui de satisfacere a instinctelor sexuale, fiind nevoită să îndure teamă, durere, spaimă, rușine o perioadă de cel puțin o oră și, nu în ultimul rând, lipsa de empatie față de victimă, astfel cum este conturată de referatul de evaluare psiho-socială, au fost, de asemenea, reținute de tribunal la momentul individualizării judiciare a pedepselor.

Dat fiind faptul că, alături de cele menționate mai sus, inculpatul S. cunoștea împrejurarea că minora S.L. prezintă un deficit de intelect, împrejurare recunoscută în fața instanței, cu atât mai mult conștientizând faptul că victima nu i se va putea opune, că aceasta va avea o atitudine obedientă, instanța a reținut aceste aspecte ca îmbrăcând forma unei circumstanțe agravante, înscrisă în art. 75 alin. (2) C. pen., a comiterii infracțiunilor de viol și lipsire de libertate.

S-a constatat că faptele inculpatului S. asupra minorei de 13 ani au avut urmări grave, aceasta prezentând anterior programului de consiliere o atitudine anxioasă cu privire temătoare; partea vătămată a perceput mediul familial ca fiind ostil, cu frecvente dispute și abuzuri fizice, atât în interiorul familiei, cât și între familie și vecini; de asemenea, partea vătămată, la data primei evaluări, prezenta simptomatologie clară de stres posttraumatic, pe fond de deficit intelectual și al exploatării prin muncă, manifestată prin lacune amnezice, tulburări de somn, coșmaruri, anxietate peste medie, stare de agitație interioară, teamă de bărbați, de întuneric, de a sta singură, de a nu fi ucisă; s-a recomandat luarea unei măsuri de protecție socială, precum și reintegrarea școlară, includerea într-un program de consiliere psihologică pentru identificarea situațiilor de pericol și îmbunătățirea atitudinii personale față de acestea, deoarece este posibil de a redeveni victimă în situații de constrângere; prin sentința civilă nr. 2288 din 21 septembrie 2012, Tribunalul Iași a dispus instituirea plasamentului față de minora S.L. la Centrul de Primiri în Regim de Urgență și Copiii Străzii Iași, pentru o perioadă de 3 luni.

Toate cele mai sus menționate au constituit circumstanțe care au îndreptățit instanța să se orienteze către pedepse dincolo de limita medie prevăzută de lege, stabilite potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A fost avut în vedere că inculpatul S. prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunile și de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, încercând să paseze responsabilitatea în sarcina inculpatului D., prezentând o răceală afectivă, o imaturitate emoțională, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, s-a constatat că inculpatul S. a fost condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracțiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze și a fost eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011, din executarea pedepsei de 6 (șase) ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rămânându-i un rest de 721 zile închisoare, faptele deduse judecății fiind comise în această perioadă.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului S., instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă principală cu închisoarea orientată dincolo de limita medie legală.

Alăturat de pedeapsa principală, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere tocmai perseverența comportamentului aberant și violent psihic al inculpatului, atitudinea lui în societate și familie, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. S-a reținut că activitatea infracțională, fiind îndreptată asupra unei minore, denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu această calitate. De asemenea, inculpatului S. i s-a aplicat și pedeapsa complementară a degradării militare în conformitate cu disp. art. 67 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficul liberării condiționate față de restul de 721 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului S. prin sentința penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rest care a fost contopit cu pedeapsa principală a închisorii aplicată, după eficientizarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, prin prezenta sentință, inculpatul S.C. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, ce a fost sporită dată fiind perseverența infracțională în același gen de infracțiuni deosebit de periculoase și lipsa de corijare a inculpatului care, la scurt timp după liberare, a comis mai multe infracțiuni foarte grave.

În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului S., alături de pedeapsa închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum și cea a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzută de art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen., existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că, motivele care au determinat și au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleași cu cele care au reclamat incidența art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și, ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatului S. nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut această măsură preventivă, care s-a impus și în scopul asigurării unui mediu securizat atât părților vătămate din prezenta cauză, cât și celorlalți membri ai comunității locale, inculpatul S. fiind recunoscut pentru violența sa.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, la termenul din data de 14 august 2012, instanța, din oficiu, a exercitat acțiunea civilă în ceea ce o privește pe partea vătămată minoră S.L.

În ceea ce privește prejudiciul moral, s-a reținut că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ. și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

S-a reținut că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei, esențială fiind stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în pi as și nici o diferență în minus.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertatea fizică a persoanei, la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, în cazul lezării relațiilor care implică grijă față de dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a unui minor, s-a avut în vedere că, pentru cuantificarea prejudiciului moral, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, s-a reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă minoră în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, s-a reținut că în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile continue exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Au fost evidente consecințele negative suferite de partea civilă minoră în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și de familie, important fiind că agresiunea inculpatului s-a produs peste un deficit de intelect generat de dislalia polimorfă de care victima suferă, inculpatul având cunoștință despre faptul că ea este un copil care nu înțelege foarte multe lucruri. Această împrejurare a conturat lipsa totală de empatie din partea inculpatului față de un copil care deja prezintă semne vizibile și manifeste de boală.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului S.C. pentru faptele abominabile comise (viol și lipsire de libertate), suma de 40.000 lei este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecință, în baza art. art. 14, 17 C. proc. pen., art. 346, 348 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.C. să plătească părții civile minore S.L. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, plată la care a achiesat.

În termen legal, inculpatul S.C. a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie.

În cererea de apel și prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a arătat că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat și că a primit pedeapsa doar pentru ca este recidivist, că a fost nevoit să recunoască faptele pentru a beneficia de reducerea pedepselor conform art. 320

1

C. proc. pen. și că pedeapsa este prea mare în raport cu recunoașterea din fata primei instanțe, precum și că era corectă încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de viol în forma tentativei.

Apărătorul inculpatului, cu ocazia dezbaterii apelului, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de viol consumat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, 21 C. pen. rap. la art. 197 alin. alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., așa cum a fost dată prin rechizitoriu, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, dând o eficientă mai mare dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a invocat o alta critică, ce se referă la faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, deși aceasta a fost pusă în discuția părților și instanța a amintit în motivare. Critica s-a referit la faptul că, în dispozitivul sentinței, prima instanță nu s-a pronunțat în sensul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, deși a procedat la asemenea schimbare. Pentru acest motiv, procurorul a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, solicitare la care apărătorul inculpatului a achiesat.

Prin decizia penală nr. 180 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 346 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Iași, care a fost menținută.

A fost obligat inculpatul - apelant să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus perioada preventivă de după data de 10 septembrie 2012, la zi.

Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelul inculpatului este nefondat.

Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la viol, solicitată de apărătorul inculpatului, s-a reținut că, potrivit art. 62 C. proc. pen., instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, de asemenea, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar art. 65 alin. (1) stipulează că sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Astfel, s-a constatat că instanța de fond a interpretat just probatoriul cauzei în lumina dispozițiilor art. 63 C. proc. pen. și pe baza acestuia a făcut încadrarea în drept și a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele dovedite.

De altfel, s-a reținut că inculpatul a și recunoscut în declarațiile sale comiterea faptelor, așa cum au fost descrise în rechizitoriu și reținute de instanța de fond și a solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea de apel și-a însușit argumentarea primei instanțe conform căreia din actele dosarului rezultă intenția clară a inculpatului S. de a fi satisfăcut sexual, prin realizarea frecării penisului lui în erecție de organul sexual al minorei, constatând că sentința apelată este temeinic motivată cu privire la schimbarea de încadrare juridică.

În baza acestor considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice a apărut ca neîntemeiată, critica respectivă fiind înlăturată.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate de prima instanță, s-a reținut că solicitarea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de reducere a cuantumului pedepselor aplicate, nu poate fi primită întrucât instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., precum și de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen. și, prin urmare, pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, este bine individualizată și corespunde scopului pedepselor, privind prevenția generală și specială și este de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Nici critica procurorului referitoare le împrejurarea că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, reținându-se că art. 334 C. proc. pen. stipulează că, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea și, ca atare, singura obligație a instanței este să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

În acest sens, s-a constatat că prima instanță, prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2012, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică privind pe inculpatul S.C., în sensul aplicării în cauză atât a dispozițiilor art. 37 lit. a), cât și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., precum și schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de viol în formă consumată, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., astfel că obligația impusă de dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a fost respectată întocmai de prima instanță.

De altfel, s-a constatat că în dispozitivul hotărârii se stipulează cu privire la fiecare condamnare a inculpatului S.: „prin schimbarea încadrării juridice”, cu privire la prima pedeapsă și „prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice”, cu privire al următoarele două pedepse aplicate, ceea ce demonstrează că instanța fondului s-a pronunțat și a motivat în cuprinsul hotărârii despre această schimbare de încadrare juridică.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor șl trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, criticile fiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul S.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanțele au reținut în mod corect sit