ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3050/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

nr. 172 din 11 aprilie 2013

, Tribunalul Iași condamnat pe

inculpatul R.P.V., deținut în Penitenciarul Iași, recidivist, la pedeapsa de:

a) 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.;

b) 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea și cele complementare aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai gravă de 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu 21 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest dispusă împotriva inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.

S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 4.800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care este inclusă și suma de 600 lei, onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași, ce va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, întocmit la data de 18 martie 2013, în Dosarul nr. 85/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol și omor calificat, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 alin. (1) și 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că în seara de 20 ianuarie 2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la Dispensarul Uman al com. Scobinți, jud. Iași, unde locuia, fără forme legale, victima C.M. și, pe terenul viran din imediata apropiere a dispensarului, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, împotriva voinței victimei, aplicând acesteia mai multe lovituri peste corp și în zona capului, după care a târât-o pe o distanță de 70 de metrii și a abandonat-o în acel loc, parțial dezbrăcată, în condiții de iarnă, cu temperaturi foarte scăzute, unde a fost descoperită a doua zi, dimineața, decedată.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul R.P.V. a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului cu privire la faptele de viol și omor calificat, pentru care este cercetat, este pe deplin dovedită.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, în sensul aplicării unei pedepse legale, avându-se în vedere că în tratamentul sancționator aplicat inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel că limita maximă este de 16 ani și 8 luni și 18 ani cum s-a dispus, iar gradul de pericol social sporit impune aplicarea unui spor de pedeapsă, cât și inculpatul R.P.V. care a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere unele circumstanțe atenuante personale, și anume, comportamentul bun avut înainte de săvârșirea faptei cât și atitudinea sa sinceră.

Prin

Decizia penală nr. 89 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a dispus reducerea pedepsei principale stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) și art. 320

1

C. proc. pen. de la 18 ani, la 16 ani închisoare.

Apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.P.V., solicitând reducerea pedepsei aplicată.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte reține că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce privește limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esențialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.

Anterior intrării în vigoare a legii enunțate, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate atât sub aspectul legalității acestora, cât și sub aspectul temeiniciei.

Actualmente, acest caz de casare privește doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanțe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.

În cauză, se constată, în raport de data pronunțării hotărârii atacate (9 octombrie 2013) și data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispozițiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.

Față de împrejurarea că, în speță, criticile formulate de către recurentul inculpat au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut cazul de casare invocat.

Pentru considerente expuse și având în vedere că nu există nici motive, care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P.V. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 9 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2013.