ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4411/2010

Asupra recursurilor de față; Din actele și lucrările dosarului, constată că: Prin acțiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 3219/97/2008, reclamanta SC K. SRL Constanța a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL Deva, să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta să predea și să permită reclamantei să ridice bunurile nominalizate în anexa din contractul încheiat între părți nr. 25/7 aprilie 2008, arătând că bunurile respective au fost cumpărate în baza contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între părți. SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R. IPURL a introdus cerere de intervenție principală, solicitând ca, în contradictoriu cu cele două părți, să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între acestea pentru cauză ilicită și fraudarea intereselor intervenientei SC L.P.

SA, pe de o parte, și, pe de altă parte, ca o consecință a constatării nulității contractului, obligarea celor două să predea intervenientei toate bunurile rezultate din dezmembrarea patrimoniului SC B.I.P. SA cumpărate de SC C.S. SRL, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 2786/CA/2008, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC K. SRL Constanța, împotriva pârâtei SC C.S. SRL Deva, pe care a obligat-o să predea reclamantei bunurile dobândite de la SC B.I.P. SA, nominalizate în anexa nr. l a contractului 25/2008 și a respins cererea de intervenție principală introdusă de SC L.P. SA, prin administrator judiciar R.I. IPURL Constanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 C. civ., potrivit cărora proprietatea reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege și că intervenienta SC L.P.

SA a renunțat, în mod irevocabil, la toate drepturile deduse judecății rezultate din contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 și din contractul complex de finanțare din 27 aprilie 2007. Împotriva acestei sentințe a formulat apel intervenienta SC L.P. SA prin administrator judiciar R. IPURL Constanța cât și pârâta SC C.S. SRL Deva. Intervenienta SC L.P. SA, prin administrator judiciar R. IPURL - Filiala Constanța a solicitat admiterea apelului cu consecința schimbării, în totalitate, a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererii de intervenție principală conform petitului acesteia, iar apelanta SC C.S. SRL a renunțat, ulterior, la apelul formulat, cu motivarea că bunurile au fost predate în prezența executorului judecătoresc, sens în care a fost încheiat proces - verbal.

Prin decizia comercială nr. 41/A/2009, Curtea de Apel Alba lulia a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara, a anulat sentința Tribunalului Hunedoara nr. 2786/A/2008 și a trimis cauza spre competentă soluționare judecătorului sindic. Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2975 din 18 noiembrie 2009, a admis recursul formulat împotriva deciziei Curții de Apel Alba lulia nr. 41/A/2009, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că intimata SC L.P.

SA, care are o poziție procesuală de-sine-stătătoare, opune celorlalte părți un drept de proprietate asupra acelorași bunuri, valorificarea acestui drept având loc tot pe calea dreptului comun încât, și competența materială, în această situație, revine instanței de drept comun, respectiv Tribunalului Hunedoara, care a fost legal învestit și, nicidecum, judecătorului sindic și, de asemenea că situația juridică a intervenientei, de societate aflată sub incidența Legii nr. 85/2006, este lipsită de relevanță juridică, din perspectiva instanței competente, cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție nefiind de natura acțiunilor specifice la care face trimitere instanța, acestea neavându-și izvorul în procedura insolvenței.

În rejudecarea cauzei, prin decizia nr. 60 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Alba lulia a respins apelul declarat de intervenienta SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R. IPURL, împotriva sentinței Tribunalului Hunedoara nr. 2786/CA/2008 și, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea pârâtei SC C.S. SRL Deva la judecata apelului pe care l-a declarat împotriva aceleiași sentințe, reținând că, ulterior pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2975 din 18 noiembrie 2009, prin sentința comercială pronunțată de Secția a Vll-a comercială a Tribunalului București, s-a deschis procedura generală a insolvenței pârâtei SC C.S.

SRL, fiind numit administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență U.I.A.; că, în primul ciclu procesual, instanța de apel nu a luat act, prin încheierea din data de 4 martie 2009, de renunțarea apelantei - pârâte la judecata apelului său, justificată cu procesul - verbal din 2 februarie 2009 prin care se atestă identificarea și predarea bunurilor din anexa 1 a contractului 25/2008, bunuri care au fost predate SC K. SRL Constanța în prezența executorului judecătoresc P.A., a creditoarei SC K. SRL prin administrator și a debitorului care a predat bunurile prin delegat, a reprezentanților SC B.P.I. SA, a P. și a J. Brazi.

În ce privește apelul intervenientei, instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista identitate între bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC C. S. SRL și SC K. SRL nr. 25 din 7 aprilie 2008 și cele pe care această apelantă le-a cumpărat anterior prin contractul nr. 19 din 18 aprilie 2006, plățile arătate ca fiind efectuate privind alte raporturi juridice, nereprezentând plăți efectuate în baza menționatului contract și nici referitor la contractul complex de achiziție și finanțare din 27 aprilie 2008, cu atât mai mult cu cât nu există nicio anexă la contractul nr. 19 din 18 aprilie 2006 prin care să fie identificate bunurile părților, acestea neîntâlnindu-se pentru a o încheia, administratorul judiciar al apelantei - interveniente renunțând, de altfel, la toate drepturile deduse judecății rezultate din contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 și din contractul complex de achiziție și finanțare din 27 aprilie 2008. Împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010 au formulat recurs atât pârâta SC C.S.

SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A. cât și intervenienta SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R. - Filiala Constanța. Recurenta - pârâtă a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., renunțând ulterior, prin cerere scrisă, la susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În susținerea motivului invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a arătat, în principal, că în mod greșit, instanța de apel a luat act de renunțarea la judecata apelului pe care l-a formulat, în cauză, în temeiul art. 246 C. proc. civ., cu toate că renunțarea s-a făcut în temeiul art. 267 C. proc. civ.; că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare pe care a formulat-o în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, manifestând, astfel, lipsă de rol activ.

Recursul formulat de pârâta SC C.S. SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A. este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de nelegalitate circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că, în rejudecare, având în vedere că în acest ciclu procesual nu s-au formulat noi cereri, nu au fost invocate noi chestiuni prealabile și nu s-au depus acte noi în raport cu cele existente în primul ciclu procesual, în mod corect, instanța de apel a luat act de renunțarea apelantei - pârâte la judecata apelului, în temeiul art. 246 C. proc.

civ., având în vedere că însăși apelanta - pârâtă, prin reprezentantul său legal la acel moment, a învederat instanței de apel, prin cererea scrisă depusă în dosar la data de 3 martie 2009, că renunță la apelul pe care l-a formulat, aspect necombătut, ulterior, în cel de al doilea ciclu procesual, de către administratorul judiciar al societății apelante - pârâte, instanța nefiind ținută de temeiul de drept invocat de această parte ca temei al renunțării sale la judecata apelului, respectiv art. 267 C. proc. civ. Întrucât, în considerentele deciziei atacate, s-a reținut că „potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu se suspendă cererile formulate în căile de atac ale societății aflate în insolvență”, critica cu privire la omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la suspendarea judecății pricinii, ce se circumscrie motivului prevăzut de 304 pct. 7 C. proc.

civ., apare ca nefondată, iar critica recurentei - pârâte referitoare la lipsa rolului activ al instanței de apel prin neluarea în discuție a cererii de suspendare nu se justifică. Pentru cele sus-arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat de pârâtă, ca nefondat. Deși recurenta - intervenientă a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu le-a dezvoltat conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Cum esența recursului constă în faptul că, acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (l) C. proc.

civ., Înalta Curte, având în vedere criticile generic formulate, ce vizează fondul cauzei, urmează să aplice acestei cereri de recurs sancțiunea nulității în absența motivelor de ordine publică care să poată fi invocate conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâta SC C.S. SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A., împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010, ca nefondat. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R. IPURL Filiala Constanța, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.