ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4411/2010

HOTĂRÂRE
15.12.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4411/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată că:

Prin acțiunea precizată, înregistrată

la Tribunalul Hunedoara sub nr. 3219/97/2008, reclamanta SC K. SRL Constanța a

solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL

Deva, să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta să predea și să permită

reclamantei să ridice bunurile nominalizate în anexa din contractul încheiat

între părți nr. 25/7 aprilie 2008, arătând că bunurile respective au fost

cumpărate în baza contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între părți.

SC L.P. SA Constanța prin administrator

judiciar R. IPURL a introdus cerere de intervenție principală, solicitând ca,

în contradictoriu cu cele două părți, să se constate nulitatea absolută a

contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între acestea pentru cauză

ilicită și fraudarea intereselor intervenientei SC L.P. SA, pe de o parte, și,

pe de altă parte, ca o consecință a constatării nulității contractului,

obligarea celor două să predea intervenientei toate bunurile rezultate din

dezmembrarea patrimoniului SC B.I.P. SA cumpărate de SC C.S. SRL, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința nr. 2786/CA/2008,

Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC K. SRL

Constanța, împotriva pârâtei SC C.S. SRL Deva, pe care a obligat-o să predea

reclamantei bunurile dobândite de la SC B.I.P. SA, nominalizate în anexa nr. l

a contractului 25/2008 și a respins cererea de intervenție principală introdusă

de SC L.P. SA, prin administrator judiciar R.I. IPURL Constanța, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 480 C. civ., potrivit cărora proprietatea

reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura și a dispune de un lucru în mod

exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege și că intervenienta SC L.P.

SA a renunțat, în mod irevocabil, la toate drepturile deduse judecății rezultate

din contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 și din contractul complex de

finanțare din 27 aprilie 2007.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel intervenienta SC L.P. SA prin administrator judiciar R. IPURL Constanța

cât și pârâta SC C.S. SRL Deva.

Intervenienta SC L.P. SA, prin

administrator judiciar R. IPURL - Filiala Constanța a solicitat admiterea

apelului cu consecința schimbării, în totalitate, a hotărârii atacate, în

sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererii de intervenție

principală conform petitului acesteia, iar apelanta SC C.S. SRL a renunțat,

ulterior, la apelul formulat, cu motivarea că bunurile au fost predate în

prezența executorului judecătoresc, sens în care a fost încheiat proces -

verbal.

Prin decizia comercială nr. 41/A/2009,

Curtea de Apel Alba lulia a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Hunedoara, a anulat sentința Tribunalului Hunedoara nr. 2786/A/2008

și a trimis cauza spre competentă soluționare judecătorului sindic.

Secția Comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 2975 din 18 noiembrie 2009, a admis

recursul formulat împotriva deciziei Curții de Apel Alba lulia nr. 41/A/2009,

pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținând că intimata SC L.P. SA, care are o poziție procesuală

de-sine-stătătoare, opune celorlalte părți un drept de proprietate asupra

acelorași bunuri, valorificarea acestui drept având loc tot pe calea dreptului

comun încât, și competența materială, în această situație, revine instanței de

drept comun, respectiv Tribunalului Hunedoara, care a fost legal învestit și,

nicidecum, judecătorului sindic și, de asemenea că situația juridică a

intervenientei, de societate aflată sub incidența Legii nr. 85/2006, este

lipsită de relevanță juridică, din perspectiva instanței competente, cererea de

chemare în judecată și cererea de intervenție nefiind de natura acțiunilor

specifice la care face trimitere instanța, acestea neavându-și izvorul în

procedura insolvenței.

În rejudecarea

cauzei, prin decizia nr. 60 din 12 mai 2010, Curtea de

Apel Alba lulia a respins apelul

declarat de intervenienta SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R. IPURL,

împotriva sentinței Tribunalului Hunedoara nr. 2786/CA/2008 și, în baza art. 246

apelului pe care l-a declarat împotriva aceleiași sentințe, reținând că,

ulterior pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2975 din

18 noiembrie 2009, prin sentința comercială pronunțată de Secția a Vll-a

comercială a Tribunalului București, s-a deschis procedura generală a

insolvenței pârâtei SC C.S. SRL, fiind numit administrator judiciar Cabinetul

Individual de Insolvență U.I.A.; că, în primul ciclu procesual, instanța de

apel nu a luat act, prin încheierea din data de 4 martie 2009, de renunțarea

apelantei - pârâte la

judecata apelului său,

justificată cu procesul - verbal din 2 februarie 2009

prin care se atestă identificarea și predarea

bunurilor din anexa 1 a

contractului

25/2008, bunuri care au fost predate SC K. SRL

Constanța în prezența

executorului judecătoresc P.A., a creditoarei SC K. SRL prin administrator și a

debitorului care a predat bunurile prin delegat, a reprezentanților SC B.P.I. SA,

a P. și a J. Brazi.

În ce privește

apelul intervenientei, instanța de apel a reținut că în

cauză nu s-a

făcut dovada că ar exista identitate între bunurile care au

făcut obiectul

contractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC C.

nr. 25 din 7 aprilie 2008 și cele pe care această

apelantă le-a

cumpărat anterior prin contractul nr. 19 din 18 aprilie 2006,

plățile arătate ca fiind efectuate

privind alte raporturi juridice,

nereprezentând

plăți efectuate în baza menționatului contract și nici

referitor la contractul complex de achiziție și

finanțare din 27 aprilie 2008,

cu

atât mai mult cu cât nu există nicio anexă la contractul nr. 19 din 18 aprilie

2006 prin care să fie identificate bunurile

părților, acestea neîntâlnindu-se

pentru

a o încheia, administratorul judiciar al apelantei - interveniente

renunțând,

de altfel, la toate drepturile deduse judecății rezultate din

contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 și

din contractul complex

de achiziție și finanțare din 27 aprilie 2008.

Împotriva

deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010

au formulat recurs atât pârâta SC C.S.

SRL Deva prin

administrator judiciar C.U.I.A.

cât și intervenienta

SC L.P. SA Constanța prin administrator judiciar R.

- Filiala Constanța.

Recurenta - pârâtă

a invocat în susținerea recursului său motivele

prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.,

renunțând

ulterior, prin cerere scrisă, la

susținerea motivului prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea

motivului invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta -

pârâtă a arătat, în principal, că în mod greșit, instanța de apel a luat act de

renunțarea la judecata apelului pe care l-a formulat, în cauză, în temeiul art.

246 C. proc. civ., cu toate că

renunțarea

s-a făcut în temeiul art. 267 C. proc. civ.; că instanța

nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare pe

care a formulat-o în

temeiul art. 36

din Legea nr. 85/2006, manifestând, astfel, lipsă de rol activ.

Recursul formulat de pârâta SC C.S. SRL

Deva prin administrator judiciar C.U.I.A. este nefondat pentru următoarele

considerente:

Cu privire la motivul de nelegalitate

circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că, în rejudecare, având

în vedere că în acest ciclu procesual nu s-au formulat noi cereri, nu au fost

invocate noi chestiuni prealabile și nu s-au depus acte noi în raport cu cele

existente în primul ciclu procesual, în mod corect, instanța de apel a luat act

de renunțarea apelantei - pârâte la judecata apelului, în temeiul art. 246 C.

proc. civ., având în vedere că însăși apelanta - pârâtă, prin reprezentantul

său legal la acel moment, a învederat instanței de apel, prin cererea scrisă

depusă în dosar la data de 3 martie 2009, că renunță la apelul pe care l-a

formulat, aspect necombătut, ulterior, în cel de al doilea ciclu procesual, de

către administratorul judiciar al societății apelante - pârâte, instanța

nefiind ținută de temeiul de drept invocat de această parte ca temei al

renunțării sale la judecata apelului, respectiv art. 267 C. proc. civ.

Întrucât, în considerentele deciziei

atacate, s-a reținut că „potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu se suspendă

cererile formulate în căile de atac ale societății aflate în insolvență”,

critica cu privire la omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire

la suspendarea judecății pricinii, ce se circumscrie motivului prevăzut de 304 pct.

7 C. proc. civ., apare ca nefondată, iar critica recurentei - pârâte

referitoare la lipsa rolului activ al instanței de apel prin neluarea în

discuție a cererii de suspendare nu se justifică.

Pentru cele sus-arătate, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă recursul

formulat de pârâtă, ca nefondat.

Deși recurenta - intervenientă a

invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., aceasta

nu le-a dezvoltat conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Cum esența recursului constă în faptul

că, acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către

instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin.

(l) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere criticile generic formulate,

ce vizează fondul cauzei, urmează să aplice acestei cereri de recurs sancțiunea

nulității în absența motivelor de ordine publică care să poată fi invocate

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind,

Respinge recursul

formulat de pârâta SC C.S. SRL

Deva prin administrator judiciar C.U.I.A., împotriva

deciziei Curții

de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010, ca nefondat.

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta SC

L.P. SA Constanța prin administrator

judiciar R. IPURL Filiala Constanța, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.

Sursă