ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4132/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC S.F. SA Deva a chemat-o în judecată

pe pârâta SC H.G. SRL Deva pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va

pronunța să constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 27

aprilie 2005 de către B.N.P. H.E. din Deva, arătând că între părțile în litigiu

a intervenit contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, având ca obiect

vânzarea-cumpărarea unui imobil situat în localitatea Dobra comuna Dobra

județul Hunedoara, imobil înscris în C.F. contractul având prevăzut un pact

comisoriu de grad IV privind rezoluțiunea contractului în situația în care

cumpărătorul nu plătește prețul vânzării timp de trei luni consecutiv. A mai

arătat că a fost încheiat un act adițional la data de 7 august 2007 prin care a

fost amânat termenul de plată, în patru rate, astfel 10.000 euro până la 30

septembrie 2007, 10.000 euro până la 30 octombrie 2007, 10.000 euro până la 30

noiembrie 2007 și 14.430 euro până la 30 decembrie 2007, pentru care pârâta a

emis patru bilete la ordin cu mențiunea fără protest și cu scadența precizată

în actul adițional. Cu toate acestea la scadență, plata prevăzută în biletele

la ordin a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil în cont.

Reclamanta și-a

precizat acțiunea în sensul că solicită să se dispună rezoluțiunea contractul

de vânzare-cumpărare, în baza art. 1021 C. civ. motivat de împrejurarea că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prețul imobilului, obligație

care face parte din cadrul obligațiilor de „a da”, apreciind că în sarcina

pârâtei operează o prezumție legală de culpă dedusă din faptul neobținerii

rezultatului la care s-a obligat având în vedere dispozițiile art. 1082 - 1083 C.

civ.

Pârâta formulat

întâmpinare și cererea reconvențională solicitând respingerea acțiunii iar prin

cererea reconvențională cerând să se dispună introducerea în cauză în calitate

de pârâtă alături de pârâta reclamantă reconvențională SC S.F. SA Deva, A.C.A.S.G.

Dobra și în principal să se dispună admiterea cererii reconvenționale și

obligarea celor două pârâte la transmiterea și intabularea în C.F., în favoarea

pârâtei, a dreptului de concesiune asupra terenului înscris în C.F. Dobra prin

preluarea de către pârâta reclamantă a tuturor drepturilor și obligațiilor

reclamantei pârâte precum și a tuturor clauzelor contractuale privind obiectul,

durata concesiunii, redevența, încetarea contractului, răspunderea contractuală

și litigii așa cum sunt prevăzute în contractul de concesiune încheiat între

cele două pârâte, din 26 septembrie 2003 de B.N.P. Ș.O.I. în conformitate cu

actul adițional la contractul de concesiune încheiat între A.C.A.S.G. Dobra și

SC S.F. SA Deva.

În subsidiar a cerut

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, obligarea reclamantei pârâte SC

S.F. SA Deva la restituirea către pârâta reclamantă sumei de 55.570 euro reprezentând

plata pe care aceasta a efectuat-o până în prezent către reclamanta pârâtă din

prețul total al imobilului, așa cum a fost prevăzut în contractul de

vânzare-cumpărare cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Hunedoara,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC S.F. SA Deva, a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2005 de către B.N.P. H.E. din

Deva și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC H.G.

SRL Deva.

Împotriva acestei

sentințe pârâta reclamantă

SC H.G. SRL Deva

a declarat apel iar reclamanta pârâtă a

formulat cerere de aderare la apel pentru cheltuieli de judecată pe care a

depus-o în ședința publică de la 30 iunie 2010, reprezentantul acesteia

învederând instanței că față de obiectul cererii principale nu sunt incidente

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, acestea fiind incidente doar cu

privire la cererea reconvențională, împrejurare față de care a solicitat disjungerea

acesteia arătând că are ca obiect recuperarea părții din prețul plătit de către

cumpărătorul

SC

H.G. SRL Deva, precizând că acesta este motivul pentru care a solicitat

disjungerea cererii principale de cererea reconvenționale și suspendarea acesteia

până la soluționarea prezentei cauze

.

Prin încheierea din ședința publică de

la 30 iunie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a suspendat

apelul declarat de către reclamanta reconvențională conform art. 36 din Legea nr.

85/2006 și a suspendat cererea de aderare la apel conform art. 244 pct. 1 C.

proc. civ. reținând că disjungerea nu este posibilă în apel în modalitatea

invocată de către reprezentantul intimatei, apreciind că sunt îndeplinite

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu referire la apelul declarat de

reclamanta reconvențională și respectiv dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. pentru cererea de aderare la apel, aceasta depinzând de soluționarea

apelului.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs reclamanta pârâtă

SC

S.F. SA Deva, în insolvență, solicitând admiterea recursului, casarea parțială

a încheierii atacate în sensul dispunerii continuării judecării apelului în

ceea ce privește acțiunea principală, precum și a cererii de aderare la apel ce

vizează tot acțiunea principală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., încheierea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a art. 36 din

Legea nr. 85/2006 și art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând în

același timp să se pună în vedere instanței de apel să disjungă cererea

reconvențională în baza art. 120 alin. (2) C. proc. civ., aceasta rămânând

suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

A arătat că instanța de apel a făcut o

greșită aplicare a textului legal cu privire la acțiunea principală, deoarece

împotriva pârâtei apelante nu a fost deschisă procedura insolvenței, această

procedură fiind deschisă doar împotriva societății recurente, care este

reclamantă în acțiunea principală, scopul acțiunii principale fiind readucerea

imobilului în litigiul, în patrimoniul societății aflat în insolvență, știut

fiind că rezoluțiunea unui contract are ca efect repunerea în situația

anterioară încheierii lui, chiar dacă nu s-a formulat capăt de cerere privind

repunerea în situația anterioară.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

modificarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Prin recursul său recurenta a precizat

că textele de lege care au fost greșit aplicate sunt art. 36 din Legea nr. 85/2006

și art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006

„de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toarte acțiunile

judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. prevede că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii

atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face

obiectul unei alte judecăți.

Aceste texte de lege au fost analizate

și aplicate corect de instanța de apel în contextul soluționării apelului declarat

împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare și s-a respins cererea reconvențională și

față de împrejurarea că reclamanta pârâtă, intimata din apel, a formulat cerere

privind disjungerea cererii principale de cererea reconvențională și

suspendarea acesteia din urmă.

Este de reținut că art. 165 C. proc.

civ. prevede că „în orice stare a judecății se pot despărți pricinile

întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de

judecată” și că măsura disjungerii cauzelor este dispusă de instanța de

judecată în interesul unei bune judecăți a cauzelor și a unei bune administrări

a justiției, neînlăturând posibilitatea părților de a beneficia de drepturile

și garanțiile procesuale instituite prin lege.

În acest context instanța de apel

corect a suspendat judecata apelului în condițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006

întrucât atât cererea principală cât și cererea reconvențională (chiar dacă

cererea s-a făcut în subsidiar) privesc rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare, astfel încât instanța nu poate să considere doar una dintre

ele în stare de judecată, ambele cereri urmând a fi soluționare în același timp

de către aceeași instanță în interesul unei bune judecăți a cauzelor și a unei

bune administrări a justiției precum și în interesul ambelor părți.

În ceea ce privește aplicarea art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. corect instanța de apel a procedat atunci când a

suspendat judecarea cererii de aderare la apel, întrucât dezlegarea acestei

cereri atârnă de soluționarea apelului.

Pentru aceste considerente în temeiul art.

312 C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

reclamanta

SC S.F. SA

Deva

împotriva

încheierii din 30

iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.