ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3365/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj

Napoca, reclamanta SC M.G. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC S.M. SRL la

încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul

situat în Cluj Napoca, care în prezent constituie proprietatea pârâtei și

de asemenea să se dispună intabularea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilului descris mai sus, cu titlu de cumpărare.

În motivare, reclamanta a arătat că la data

de 27 septembrie 2007, s-a încheiat între părți promisiunea sinalagmatică

de vânzare - cumpărare, referitor la activul atelier de reparații,

prețul fiind stabilit la suma de 97.537,7 euro, preț care urma

să fie achitat în două tranșe: suma de 9.743,77 euro odată

cu semnarea contractului, iar restul de 87.783,93 euro la data încheierii

contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică. În

continuare, reclamanta a arătat că a fost achitată prima

tranșă de preț și a solicitat pârâtei să predea

posesia și folosința bunurilor care au făcut obiectul

contractului. Prin invitația la conciliere din partea pârâtei s-a

solicitat revocarea mutuală a promisiunii de vânzare - cumpărare,

pârâta refuzând să încheie contractul.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 969 C. civ., art. 242, art. 274 C. proc. civ., art. 5

din Legea nr. 247/2005 și art. 20 din Legea nr. 7/1996.

Judecătoria a constatat că pârâta

deținea la momentul încheierii promisiunii de vânzare capacitatea

specială de folosință, fiind reprezentată de

administratorul său, care deținea mandat să încheie acest act,

motiv pentru care dând eficiență art. 5 alin. (2) din titlul X din

Legea nr. 247/2005 și art. 22 din Legea nr. 7/1996, prin sentința

civilă nr. 9644 din 3 decembrie 2007 a admis acțiunea formulată

de reclamantă și a obligat pârâta să încheie act autentic de

vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, pentru

prețul de 9.743,77 euro, iar restul de 87.783,93 euro urmând a se achita

la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă

autentică, iar în caz contrar sentința urmând a ține loc de act

autentic apt de intabulare; de asemenea a dispus intabularea dreptului de

proprietate asupra imobilului sus menționat cu titlu de cumpărare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta, Tribunalul Comercial Cluj, calificând calea de atac ca fiind apel, iar

prin decizia comercială nr. 13/A din 14 aprilie 2008 a admis excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei de prima

instanță, excepție invocată de către pârâtă

și în consecință a admis apelul declarat de pârâtă, a

anulat sentința atacată și a reținut cauza pentru

judecată în primă instanță.

Analizând excepția invocată de pârâtă,

Tribunalul a constatat că raportul juridic de drept este stabilit între

două societăți comerciale, coroborat cu faptul că promisiunea

sinalagmatică vizează un activ al societății comerciale,

care avea capacitate specială de folosință și obiect de

activitate constând în vânzarea cumpărarea de bunuri imobiliare proprii,

astfel încât competența materială de soluționare în fond a cauzei

aparține Tribunalului Comercial Cluj.

Prin urmare, Tribunalul soluționând cauza în

primă instanță, pin sentința comercială nr. 6464 din

30 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă și în consecință, a obligat pârâta să

încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare - cumpărare cu privire

la imobilul din litigiu, iar în caz contrar sentința ținând loc de

act autentic de vânzare cumpărare și a respins cererea reclamantei

privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului sus

menționat.

În considerentele sentinței, prima

instanță a reținut că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr.

247/2005, actualizată, dacă o parte refuză încheierea

contractului cu privire la un teren, partea care și-a îndeplinit

obligațiile poate sesiza instanța competentă, pentru a pronunța

o hotărâre care să țină loc de contract. Posibilitatea

pronunțării unei astfel de hotărâri, vizează suplinirea

consimțământului părților la încheierea actului și

presupune ipoteza unui contract valabil încheiat. Tribunalul a constatat

că cererea privind intabularea dreptului său de proprietate nu este

întemeiată în raport de lipsa întocmirii documentației cadastrale,

prevăzută de Ordinele nr. 634/2006 și nr. 633/2006 ale președintelui

O.N.C.G.C., necesare pentru identificarea imobilului, impunându-se achitarea

taxelor pentru transferul dreptului de proprietate.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta SC S.M. SRL, iar Curtea de Apel a recalificat calea de atac fiind apel,

în considerarea obiectului și valorii litigiului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

verificând cu prioritate regularitatea sesizării instanței, a

reținut că apelanta a fost înștiințată la data de 4

martie 2010, să timbreze cererea de apel, obligație care nu a fost

însă adusă la îndeplinire până la termenul de judecată,

astfel că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 146/1997 și respectiv art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare ale acestui act normativ.

În consecință, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 57 din data de 5 mai 2010, a anulat ca netimbrat apelul

declarat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,

în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurată și trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei, în sensul

admiterii apelului formulat de pârâtă, modificarea sentinței de fond în

sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a dezvoltat critici atât cu privire la

soluția pronunțată de către instanța de apel, cât

și critici cu privire la fondul cauzei.

În ceea ce privește soluția de anulare a

cererii de apel ca netimbrată, recurenta a arătat că taxa judiciară

de timbru a fost achitată la data termenului de judecată din 5 mai

2010, dovada fiind depusă la dosarul cauzei prin adresa de înaintare,

cuprinzând viza registraturii Curții de Apel Cluj. În continuare,

recurenta a arătat că instanța a nesocotit dreptul la

apărare și liberul acces la justiție, în condițiile în care

s-a susținut că obligația referitoare la timbraj a fost

îndeplinită.

Curtea, examinând hotărârea atacată, numai

în contextul criticilor formulate, cu privire la soluția

pronunțată de instanța de apel, constată că recursul

este fondat pentru considerentele care urmează:

Potrivit chitanței din data de 5 mai 2010

emisă de D.I.T.L. Cluj Napoca, pârâta apelantă a achitat suma

datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, astfel cum a fost

încunoștințată prin citația emisă la data de 4 martie

2010, anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 5 mai 2010.

Chitanța în original a fost înaintată la dosarul cauzei, cu adresa

care poartă viza Serviciului Registratură al Curții de Apel

Cluj, fiind anexat și timbrul judiciar solicitat.

Instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală, în condițiile în care în ședința de

la termenul de judecată din data de 5 mai 2010, pârâta apelantă, prin

apărătorul său a învederat instanței că taxa

judiciară de timbru a fost achitată, însă nu este în posesia

chitanței doveditoare. În aceste condiții, Înalta Curte,

constată că instanța de apel, trebuia să dea posibilitatea

părții să depună la dosarul cauzei dovada satisfacerii

cerinței timbrajului cererii de apel.

Împrejurarea că, dovada plății taxei

de timbru și a timbrului judiciar au ajuns la dosarul cauzei după

terminarea ședinței de judecată, în condițiile în care

chitanța de plată și adresa de înaintare a acesteia la dosarul

cauzei, poartă data de 5 mai 2010, nu sunt de natură a justifica

măsura anulării cererii, constatându-se neîndeplinirea obligației

de plată a taxelor de timbru.

În consecință, cum partea a făcut

dovada plății taxelor datorate, nu se poate reține vreo

culpă în sarcina sa, de natură să ducă la anularea cererii,

în condițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată cu

trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea judecării apelului.

În raport de soluția pronunțată de

către instanța de apel, care nu a intrat în cercetarea fondului

cauzei, criticile recurentei formulate pe fondul cauzei nu vor fi analizate în

această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC M.G. SRL

Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 57 din 5 mai 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.