ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3365/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamanta SC M.G. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC S.M. SRL la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, care în prezent constituie proprietatea pârâtei și de asemenea să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului descris mai sus, cu titlu de cumpărare. În motivare, reclamanta a arătat că la data de 27 septembrie 2007, s-a încheiat între părți promisiunea sinalagmatică de vânzare - cumpărare, referitor la activul atelier de reparații, prețul fiind stabilit la suma de 97.537,7 euro, preț care urma să fie achitat în două tranșe: suma de 9.743,77 euro odată cu semnarea contractului, iar restul de 87.783,93 euro la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică.

În continuare, reclamanta a arătat că a fost achitată prima tranșă de preț și a solicitat pârâtei să predea posesia și folosința bunurilor care au făcut obiectul contractului. Prin invitația la conciliere din partea pârâtei s-a solicitat revocarea mutuală a promisiunii de vânzare - cumpărare, pârâta refuzând să încheie contractul. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ., art. 242, art. 274 C. proc. civ., art. 5 din Legea nr. 247/2005 și art. 20 din Legea nr. 7/1996.

Judecătoria a constatat că pârâta deținea la momentul încheierii promisiunii de vânzare capacitatea specială de folosință, fiind reprezentată de administratorul său, care deținea mandat să încheie acest act, motiv pentru care dând eficiență art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005 și art. 22 din Legea nr. 7/1996, prin sentința civilă nr. 9644 din 3 decembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să încheie act autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, pentru prețul de 9.743,77 euro, iar restul de 87.783,93 euro urmând a se achita la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, iar în caz contrar sentința urmând a ține loc de act autentic apt de intabulare; de asemenea a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului sus menționat cu titlu de cumpărare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, Tribunalul Comercial Cluj, calificând calea de atac ca fiind apel, iar prin decizia comercială nr. 13/A din 14 aprilie 2008 a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de prima instanță, excepție invocată de către pârâtă și în consecință a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința atacată și a reținut cauza pentru judecată în primă instanță. Analizând excepția invocată de pârâtă, Tribunalul a constatat că raportul juridic de drept este stabilit între două societăți comerciale, coroborat cu faptul că promisiunea sinalagmatică vizează un activ al societății comerciale, care avea capacitate specială de folosință și obiect de activitate constând în vânzarea cumpărarea de bunuri imobiliare proprii, astfel încât competența materială de soluționare în fond a cauzei aparține Tribunalului Comercial Cluj.

Prin urmare, Tribunalul soluționând cauza în primă instanță, pin sentința comercială nr. 6464 din 30 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul din litigiu, iar în caz contrar sentința ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare și a respins cererea reclamantei privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului sus menționat. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, actualizată, dacă o parte refuză încheierea contractului cu privire la un teren, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.

Posibilitatea pronunțării unei astfel de hotărâri, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului și presupune ipoteza unui contract valabil încheiat. Tribunalul a constatat că cererea privind intabularea dreptului său de proprietate nu este întemeiată în raport de lipsa întocmirii documentației cadastrale, prevăzută de Ordinele nr. 634/2006 și nr. 633/2006 ale președintelui O.N.C.G.C., necesare pentru identificarea imobilului, impunându-se achitarea taxelor pentru transferul dreptului de proprietate. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta SC S.M. SRL, iar Curtea de Apel a recalificat calea de atac fiind apel, în considerarea obiectului și valorii litigiului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, verificând cu prioritate regularitatea sesizării instanței, a reținut că apelanta a fost înștiințată la data de 4 martie 2010, să timbreze cererea de apel, obligație care nu a fost însă adusă la îndeplinire până la termenul de judecată, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și respectiv art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare ale acestui act normativ. În consecință, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 57 din data de 5 mai 2010, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a dezvoltat critici atât cu privire la soluția pronunțată de către instanța de apel, cât și critici cu privire la fondul cauzei. În ceea ce privește soluția de anulare a cererii de apel ca netimbrată, recurenta a arătat că taxa judiciară de timbru a fost achitată la data termenului de judecată din 5 mai 2010, dovada fiind depusă la dosarul cauzei prin adresa de înaintare, cuprinzând viza registraturii Curții de Apel Cluj. În continuare, recurenta a arătat că instanța a nesocotit dreptul la apărare și liberul acces la justiție, în condițiile în care s-a susținut că obligația referitoare la timbraj a fost îndeplinită.

Curtea, examinând hotărârea atacată, numai în contextul criticilor formulate, cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, constată că recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Potrivit chitanței din data de 5 mai 2010 emisă de D.I.T.L. Cluj Napoca, pârâta apelantă a achitat suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, astfel cum a fost încunoștințată prin citația emisă la data de 4 martie 2010, anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 5 mai 2010. Chitanța în original a fost înaintată la dosarul cauzei, cu adresa care poartă viza Serviciului Registratură al Curții de Apel Cluj, fiind anexat și timbrul judiciar solicitat. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, în condițiile în care în ședința de la termenul de judecată din data de 5 mai 2010, pârâta apelantă, prin apărătorul său a învederat instanței că taxa judiciară de timbru a fost achitată, însă nu este în posesia chitanței doveditoare.

În aceste condiții, Înalta Curte, constată că instanța de apel, trebuia să dea posibilitatea părții să depună la dosarul cauzei dovada satisfacerii cerinței timbrajului cererii de apel. Împrejurarea că, dovada plății taxei de timbru și a timbrului judiciar au ajuns la dosarul cauzei după terminarea ședinței de judecată, în condițiile în care chitanța de plată și adresa de înaintare a acesteia la dosarul cauzei, poartă data de 5 mai 2010, nu sunt de natură a justifica măsura anulării cererii, constatându-se neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru. În consecință, cum partea a făcut dovada plății taxelor datorate, nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, de natură să ducă la anularea cererii, în condițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea judecării apelului. În raport de soluția pronunțată de către instanța de apel, care nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, criticile recurentei formulate pe fondul cauzei nu vor fi analizate în această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.G. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 57 din 5 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.