ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4286/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 174 din 24 februarie 2011, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M.E.; a respins ca fiind premisă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.E. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 29 noiembrie 2002 între pârâtul M.E., în calitate de promitent vânzător și SC C.G. SRL, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare, în temeiul căreia cel dintâi s-a obligat față de promitentul cumpărător să vândă în mod irevocabil, atunci când legea va permite, întregul drept de proprietate pe care îl va avea asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, Piața Muzeului, compus din 13 apartamente, înscris în C.F.

ind. 11151 Cluj-Napoca, cu părțile comune indivize comune înscrise în C.F. col. nr. 1846 Cluj-Napoca și terenul aferent acestor apartamente. La data semnării acestui act, 11 apartamente nu erau proprietatea paratului, făcând obiectul unei cereri de restituire formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Conform art. 10 din convenție, paratul s-a obligat ca atunci când legea va permite să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și să consimtă la îndeplinirea formelor de intabulare. La data de 28 mai 2003 a fost încheiat Actul adițional nr. 1 la convenția de vânzare-cumpărare din 29 noiembrie 2002, prin care SC C.G. SRL (devenită între timp SC A.R. SRL) a transferat către SC E. SRL, reclamanta din prezenta cauză, toate drepturile și obligațiile ce îi reveneau celei dintâi în baza promisiunii de vânzare.

Prin Decizia civilă nr. 77/ A din 15 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4457/117/2005, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea introdusă de M.E. și a dispus restituirea în natură a 12 apartamente din imobilul anterior menționat. În temeiul acestei decizii Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziția de restituire și respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007, iar ulterior, paratul M.E. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor apartamente la data de 21 august 2007. Prin notificarea înregistrată sub nr. 574/2007 la B.E.J. M.R.C., reclamanta SC E. SRL a comunicat paratului M.E.

că prin Dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007 emisă de către Primarului municipiului Cluj-Napoca, au fost restituite în natură cele 12 apartamente situate în imobilul din Cluj-Napoca, Piața Muzeului, solicitând totodată paratului să își respecte obligațiile asumate prin convenția din data de 29 noiembrie 2002, respectiv de perfectare a actului de vânzare-cumpărare în formă autentică și de predare a posesie și folosinței apartamentelor către reclamantă. În acest sens, s-a solicitat paratului ca în termen de 10 zile de la primirea notificării, să comunice reclamantei data, ora, și biroul notarului public la care dorește perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.

Această notificare a fost comunicată pârâtului, la data de 13 iulie 2007, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de predare a notificării. Ca răspuns la această notificare, pârâtul a solicitat reclamantei, prin intermediul B.E.J. S.M., să îi comunice care este suma pe care aceasta consideră că trebuie să o achite ca preț al apartamentelor. La data de 07 decembrie 2007 paratul a încheiat cu SC M.D. SRL contractul de schimb autentificat sub nr. 5715 din 7 decembrie 2007 de S.C.N. N.L., în temeiul căreia această societate a devenit proprietara apartamentelor ce au fost restituite paratului prin Dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007a Primarului municipiului Cluj-Napoca, M.E.

primind în schimb alte imobile. În urma divizării SC M.D. SRL, apartamentele au devenit proprietatea SC S. SRL Prin notificarea nr. 569 din 16 iulie 2010, SC E. SRL a convocat pe pârât la o întâlnire având ca scop realizarea concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., care ar fi urmat să aibă loc la data de 3 august 2010, reclamanta pretinzând paratului suma de 600.000 euro cu titlu de daune, interese pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea convenției de vânzare-cumpărare din data de 29 noiembrie 2002. Contractul a cărui reziliere parțială se solicită în prezenta cauză, intitulat convenție de vânzare-cumpărare, a fost încheiat sub semnătură privată, îndeplinind condițiile de valabilitate ale unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare.

În mod evident, acest antecontract a dat naștere unui raport juridic ce se caracterizează prin reciprocitatea obligațiilor ce revin părților și prin interdependența obligațiilor reciproce. La data încheierii convenției, imobilul făcea obiectul unui proces de revendicare, stipulându-se în mod expres la art. II.1 din antecontract că paratul promite să îl vândă reclamantei irevocabil atunci când legea îi va permite,iar la art. II.10, că acesta se obligă, de asemenea când legea îi va permite, să încheie actul în formă autentică. Așadar, obligația născută în sarcina părților, de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, a fost afectată de un termen suspensiv, convenit de părți, respectiv dobândirea în mod definitiv a dreptului de proprietate al paratului asupra apartamentelor obiect al antecontractului.

În ce privește efectele termenului suspensiv asupra obligațiilor părților, se reține că un astfel de termen amână exigibilitatea obligației, iar împlinirea lui valorează scadență și creditorul poate cere executarea obligației. Dacă părțile au stabilit un termen pentru perfectarea vânzării, prescripția urmează a se calcula de la expirarea acestui termen. În acest sens, conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege”.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 „ Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit al.3 al aceluiași articol „Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.” Astfel, în cazul de față, obligația de perfectare în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare a imobilului a devenit scadentă la momentul în care paratul M.E. a dobândit definitiv dreptul de proprietate asupra apartamentelor obiect al convenției, mai precis la momentul rămânerii irevocabile a Deciziei nr. 77/ A din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Presupunând că reclamanta nu a avut cunoștință despre această hotărâre la momentul pronunțării ei, ceea ce este puțin probabil, dată fiind obligația pe care și-a asumat-o contractual, de a suporta integral cheltuielile legate de procedura de restituire a imobilului și de intabulare a acestuia (art. 16 din convenție), în mod incontestabil, la data de 11 iulie 2007 când a expediat paratului notificarea nr. 374/2007, a cunoscut faptul că paratul a redobândit irevocabil dreptul de proprietate asupra apartamentelor în temeiul Legii nr. 10/2001. Drept urmare, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 11 iulie 2010, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la data de 21 iulie 2010,ulterior împlinirii acestui termen.

Nu au nicio susținere legală afirmațiile reclamantei referitoare la faptul că termenul de prescripție ar curge din momentul efectuării de către parat a faptei culpabile constând în neexecutarea obligațiilor, respectiv din data când acesta a încheiat contractul de schimb imobiliar autentic cu SC M.D. SRL Desigur, creditorul are dreptul de a opta între a solicita executarea contractului și rezoluțiuna acestuia, însă momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru exercitarea acestei opțiuni este același,în speță, conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, de la data realizării termenului sau condiției suspensive. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 249 din 08 iunie 2011, a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SRL Cluj – Napoca, împotriva sentinței civile nr. 174 din 24 februarie 2011 a Tribunalului Cluj și pe cale de consecință: a anulat sentința atacată și a trimis cauza sore rejudecare la același tribunal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin art. II.1 din „convenția de vânzare-cumpărare” încheiată între promitentul-vânzător M.E. pe de o parte și beneficiara-cumpărătoare SC C.G. SRL Turda pe de altă parte, primul a promis că îi va „vinde în mod irevocabil atunci când legea va permite către SC C.G. SRL întreg dreptul de proprietate pe care îl va avea asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, Piața Muzeului, imobil compus din 13 apartamente, înscris în C.F. individuală 11151 Cluj-Napoca, cu părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 1846 Cluj precum și terenul aferent acestor apartamente”. La art. II.10 din aceeași convenție, s-a stipulat că „subsemnatul M.E.

mă oblig ca atunci când legea va permite să închei contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și să consimt la îndeplinirea formelor de intabulare”. În C.F. individuală nr. 11151 Cluj au fost înscrise apartamentele 1-14 situate în Cluj-Napoca, str. Dimitrov, sub parcelele topografice 271/1 până la 271/XIV. În C.F. colectivă nr. 1846 Cluj, a fost înscris imobilul „casă construită din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din subsol, parter și pod, cu părțile indivize comune: terenul de 1000 m.p., fundațiile, curtea, coridoarele, pivnițele, podul, intrarea la scări, instalația electrică, apa și canalul”. Prin dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, i s-au restituit pârâtului M.E.

apartamentele: 2A, 2B, 2C, 4, 6, 7A, 7B, 9, 10, 11A, 12A, 12B; la data de 19 iunie 2007, între pârâtul M.E. și numita SC M.D. SRL Cluj-Napoca, s-a încheiat „antecontractul de schimb imobiliar” cu privire la apartamentele nr. 2, 4, 6, 7, 10, 11, 12, 13. Prin decizia civilă nr. 77/ A din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul M.E. împotriva sentinței civile nr. 943 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată și s-a dispus restituirea apartamentului nr. 2/A, 2/B, 2/C, 4, 6, 7/A, 7/B, 9, 10, 11/A, 12/A, 12/B. În C.F. colectivă nr. 1846 Cluj-Napoca, s-au efectuat următoarele înscrieri: cu încheierea nr. 53341 din 27 iulie 2007 s-a notat decizia civilă nr. 77/A/2007 a Curții de Apel Cluj sub B1; sub B2 tot cu încheierea nr. 53341 din 27 iulie 2007 s-a notat antecontractul de schimb imobiliar încheiat între M.E.

și SC M.D. SRL; sub B24 cu încheierea nr. 60210 din 21 august 2007 în baza sentinței civile nr. 943/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept lege în favoarea lui M.E. Cu aceleași încheieri de carte funciară și din aceleași date de 27 iulie 2007 și respectiv 21 august 2007, în C.F. individuală nr. 11151 Cluj-Napoca, sub B10, B11 și B12, s-au efectuat operațiunile corespunzătoare de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M.E. Conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, „dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”.

Art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justiției, prevede că în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situația proprietății bunului, cu excepția arătată la art. 716 C. proc. civ. În acest scop notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului, și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de evidență fiscală cu valoarea de impozitare.

Așadar, pârâtul putea să vândă legal prin încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu reclamanta, abia după intabularea lui în cartea funciară asupra imobilelor dobândite prin decizia civilă nr. 77/ A din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, adică începând cu data de 27 iulie 2007. Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 21 iulie 2010. Potrivit art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție pentru acțiunile având un obiect patrimonial, este de 3 ani. Așa fiind, a rezultat că acțiunea introductivă de instanță a fost intentată de reclamantă împotriva pârâtului, înăuntrul termenului de prescripție extinctivă de 3 ani.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs pârâtul M.E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,deoarece: - Instanța de apel a apreciat în mod greșit că acțiunea formulată de către E. nu este prescrisă. - Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 70 alin. (1) din O.M.F. nr. 710/C/1995. - Instanța de apel nu a observat faptul că, atât potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cât și dispozițiilor Legii nr. 7/1996 intabularea dreptului de proprietate în C.F. nu mai are efect constitutiv de drepturi. - În speță, este cert că E. a cunoscut despre hotărârea judecătorească pronunțată și despre dispoziția de restituire este data de 11 iulie 2007, dată de la care a expediat către M. notificarea nr. 374/2007.

- Termenul de prescripție s-a împlinit la data de 11 iulie 2010, or acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, la data de 21 iulie 2010. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: La data de 29 noiembri 2002 între pârâtul M.E., în calitate de promitent-vânzător și SC C.G. SRL. în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat Convenția de vânzare-cumpărare în temeiul căreia cel dintâi s-a obligat față de promitentul cumpărător să vândă în mod ireversibil, atunci când legea va permite, întregul drept de proprietate pe care îl va avea asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, Piața Muzeului, compus din 13 apartamente înscris în C.F. 11151, cu părțile comune indivize înscrise în C.F.

cu nr. 1846 Cluj-Napoca și terenul aferent acestor apartamente. La data semnării acestui act, 11 apartamente nu erau proprietatea pârâtului, făcând obiectul unei cereri de restituire formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Conform art. 10 din Convenție, pârâtul s-a obligat ca atunci când legea va permite să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și să consimtă la îndeplinirea formelor de intabulare. La data semnării convenției, 11 apartamente nu constituiau proprietatea pârâtului, ci formau obiectul cererii de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin art. II.1 din „Convenția de vânzare-cumpărare” încheiată între promitentul-vânzător M.E., pe de o parte, și beneficiara-cumpărătoare SC C.G.

SRL Turda, pe de altă parte, primul a promis că îi va „vinde în mod irevocabil atunci când legea va permite, către SC C.G. SRL întreg dreptul de proprietate pe care îl va avea asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, Piața Muzeului, imobil compus din 13 apartamente, înscris în C.F. individuală 111 Cluj-Napoca, cu părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 1846 Cluj, precum și terenul aferent acestor apartamente”. La art. II10 din aceeași convenție, s-a stipulat că „subsemnatul M.E. mă oblig ca atunci când legea va permite să închei contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și că consimt la îndeplinirea formelor de intabulare”. În C.F. individuală nr. 11151 Cluj au fost înscrise apartamentele 1-14 situate în Cluj Napoca, str. Dimitrov, sub parcelele topografice 271/1 până la 271/XIV.

În C.F. colectivă nr. 1846 Cluj, a fost înscris imobilul „Casă construită din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din subsol, parter și pod, cu părțile indivize comune: terenul de 1000 m.p., fundațiile, curtea, coridoarele, pivnițele, podul, intrarea la scări, instalația electrică, apă și canalul”. Prin dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, i s-au restituit pârâtului M.E. apartamentele: 2A, 2B, 2C, 4, 67A, 7B, 9,10, 11A, 12A, 12B; la data de 19 iunie 2007, între pârâtul M.E. și numita SC M.D. SRL Cluj-Napoca, s-a încheiat „antecontractul de schimb imobiliar” cu privire la apartamentele nr. 2, 4, 6, 7, 10,11, 12, 12. Prin decizia civilă nr. 77/ A din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul M.E.

împotriva sentinței civile nr. 943 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată și s-a dispus restituirea apartamentului nr. 2A, 2/B; 2/C, 4,6, 7/A, 7/B, 9,10,11/A, 12/A, 12/B. În C.F. colectivă nr. 1846 Cluj-Napoca s-au efectuat următoarele înscrisuri: cu încheierea nr. 53341 din 27 iulie 2007 s-a notat decizia civilă nr. 77/A/2007 a Curții de Apel Cluj sub B1; sub B2 tot încheierea nr. 53341 din 27 iulie 2007., s-a notat antecontractul de schimb imobiliar încheiat între M.E. și SC M.D. SRL; sub nr. B24 cu încheierea nr. 60201 din 21 august 2007 în baza sentinței civile nr. 943/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept lege în favoarea lui M.E.

Cu aceleași încheieri de carte funciară și din aceleași date de 27 iulie 2007 și respectiv 21 august 2007, în C.F. individuală nr. 111 Cluj-Napoca, sub B10, B11 și B12, s-au efectuat operațiunile corespunzătoare de intabulare de proprietate în favoarea pârâtului M.E. În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, „dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”.

Prin urmare, pârâtul putea să vândă legal, prin încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu reclamanta, abia după întabularea lui în cartea funciară asupra imobilelor dobândite prin decizia civilă nr. 77/ A din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin dispoziția de restituire și de respingere nr. 6412 din 25 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, adică începând cu data de 27 iulie 2007. Acțiunea introductivă la instanță a fost înregistrată la data de 21 iulie 2010. Potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție pentru acțiunile având un obiect patrimonial, este de trei ani. Așadar, rezultă că acțiunea introductivă la instanță a fost intentată de reclamantă împotriva pârâtului, înăuntrul termenului de prescripție extinctivă de trie ani.

Cum instanța de fond a soluționat cauza pe baza excepției prescripției dreptului la acțiune, fără să intre în cercetarea fondului, instanța de apel în mod judicios a dispus anularea sentinței fondului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. respectiv la instanța fondului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.E. împotriva deciziei nr. 249/ A din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2012.