ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3529/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3529/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 13361, pronunțată la data
de 15 noiembrie 2007, Tribunalul București a respins, ca nefondată, acțiunea
reclamantei
A.M.
Apelul formulat de
reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de
Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 221 din 22 aprilie 2008.
Împotriva
menționatei decizii a
formulat recurs apelanta reclamantă, fără a indica vreunul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., arătând în motivarea acestei cereri că
„acțiunile” sale sunt fondate, întrucât deconectarea s-a făcut abuziv de către
intimată, iar facturile conțin consumuri sub formă de rezervări în plus față de
consumul indicat de contor, aspecte ce vizează fondul cauzei fără nicio
legătură cu decizia atacată.
Motivarea recursului
constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurentă în scopul
susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele
controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra
eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în
apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.
Este de esența
recursului faptul că, acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției
pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din
prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Ori, în pricina de
față, recurenta a înțeles să reitereze motivele de fapt pe care și-a întemeiat
cererea de chemare în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au
determinat această parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o
nemotivare a căii extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri
cuprinse în cererea de recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în
apel, deci, nepermițând examinarea acesteia din urmă de către instanța de
recurs, neputând fi circumscrise niciunui motiv de casare ori modificare
prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, cum
recurenta nu a arătat în ce constau eventualele greșeli de judecată ale
instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanța de
recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută
de alin. (1) al art. 302
1
C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c)
a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune,
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce
înseamnă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate a hotărârii
recurate, limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Așadar, lipsa
criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage
schimbarea soluției la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei în
pricina de față a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a
evidenția vreo potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea
nulității cererii de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să
conducă la incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs declarat de reclamanta
A.M.
, împotriva Deciziei Curții de Apel București
nr. 221 din 22 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2008.