ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3529/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 13361, pronunțată la data

de 15 noiembrie 2007, Tribunalul București a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei

A.M.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 221 din 22 aprilie 2008.

Împotriva

menționatei decizii a

formulat recurs apelanta reclamantă, fără a indica vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., arătând în motivarea acestei cereri că

„acțiunile” sale sunt fondate, întrucât deconectarea s-a făcut abuziv de către

intimată, iar facturile conțin consumuri sub formă de rezervări în plus față de

consumul indicat de contor, aspecte ce vizează fondul cauzei fără nicio

legătură cu decizia atacată.

Motivarea recursului

constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurentă în scopul

susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele

controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra

eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în

apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Este de esența

recursului faptul că, acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției

pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din

prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Ori, în pricina de

față, recurenta a înțeles să reitereze motivele de fapt pe care și-a întemeiat

cererea de chemare în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au

determinat această parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o

nemotivare a căii extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri

cuprinse în cererea de recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în

apel, deci, nepermițând examinarea acesteia din urmă de către instanța de

recurs, neputând fi circumscrise niciunui motiv de casare ori modificare

prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, cum

recurenta nu a arătat în ce constau eventualele greșeli de judecată ale

instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanța de

recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută

de alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c)

a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce

înseamnă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate a hotărârii

recurate, limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa

criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage

schimbarea soluției la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei în

pricina de față a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a

evidenția vreo potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea

nulității cererii de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să

conducă la incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs declarat de reclamanta

A.M.

, împotriva Deciziei Curții de Apel București

nr. 221 din 22 aprilie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2008.