ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

sentința penală nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a Il-a penală, s-a respins cererea formulată de inculpatul S.O.C. privind

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de răspândire de materiale

obscene prev. de art. 325 C. pen. în concurs de infracțiuni de răspândire de

materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.

În baza art.

334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.

325 C. pen. reținută în sarcina inculpatului S.O.C. în infracțiunea prev. de

art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul S.O.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de răspândire de

materiale obscene în formă continuată prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a luat act

că partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că

prin rechizitoriul nr. 917/P/2010 din 08 noiembrie 2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului S.O.C. pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale

obscene prev. de art. 325 C. pen.

Totodată, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S.O.C. pentru comiterea

infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 C. pen. și de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea

cercetărilor față de numitul S.O.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. și instigare la vătămare corporală

prev. de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul S.O.C., în luna aprilie 2010, a

introdus în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea G., fotografii

cu caracter pornografic în care se observă cum M.A.M. întreține acte sexuale cu

un bărbat, precum și că la datele de 27 mai 2010 și 31 mai 2010 a expediat prin

e-mail fotografiile cu caracter obscen la SC A. SRL, iar la data de 31 mai 2010

a expediat, prin e-mail, aceleași fotografii la SC D.S. SRL.

S-a arătat

prin rechizitoriu că, în ziua de 27 mai 2010, partea vătămată M.A.M. a sesizat

că S.O.C., fostul ei iubit, a răspândit fotografii cu caracter pornografic,

relația dintre ei având o durată de 2-3 luni, în anul 2009. În timpul relației,

prietenul a realizat fotografii cu ei doi în timp ce întrețineau acte sexuale,

care conform înțelegerii, urmau să fie șterse de pe orice suport. După ce a

început o relație cu M.M., în luna februarie 2010, pe care l-a cunoscut prin

intermediul inculpatului (toți făcând parte din același grup de persoane

pasionate de motociclism), M.M., a primit, la data de 02 aprilie 2010, pe

adresa de e-mail, fotografii ce o înfățișează pe partea vătămată cum întreține

un act sexual oral cu inculpatul, însoțită de o scrisoare despre care partea

vătămată afirmă că „este plină de sarcasm, sfidătoare, pentru a mă compromite”.

Mai arătă că aceleași fotografii au fost expediate la adresa lui M.M.A., mama

lui M.M., de asemenea, însoțită de o scrisoare defăimătoare, iar în data de 14

aprilie 2010, inculpatul a introdus fotografii în cutiile poștale ale

imobilului din București, Calea G. în care locuiește M.M.A.

După momentul

sesizării, partea vătămată a făcut o completare în care precizează că S.O.C. a

expediat fotografiile obscene și la adresele de e-mail ale SC A. SRL, societate

la care în acea perioadă lucra ea, precum și la SC D.S. SRL, societate la care

lucra M.M.

Partea

vătămată a atașat extrase de pe paginile de e-mail ale SC A. SRL și SC D.S. SRL

ce atestă că de la adresa de e-mail a lui M.M. au fost expediate aceleași

fotografii la care s-au făcut referiri în plângere. În textul la care au fost

atașate fotografiile cu caracter pornografic expediate la adresa de e-mail a SC

D.S. SRL, se arată „ne face o deosebită plăcere să vă prezentăm niște imagini

uimitoare despre colegul dumneavoastră M.M. Din nefericire, imaginile sunt cu

iubita lui actuală”. Se mai afirmă că în fotografii aceasta întreține acte

sexuale orale cu un alt bărbat decât M.M.

În

rechizitoriu se arată că au fost expediate aceleași fotografii cu cele

introduse în cutiile poștale, cu cele expediate cu scrisoare lui M.M.A. și cu

cele trimise de la adresa de poștă electronică X@gmail.com la adresa de e-mail

ce aparține lui M.M.

Inculpatul a

precizat că folosește adresa de e-mail X@gmail.com și a recunoscut că a trimis

fotografiile cu caracter pornografic lui M.M., la adresa de poștă electronică.

Se mai arată

în actul de sesizare a instanței că această primă expediere a fotografiilor,

s-a realizat de către inculpat, la data de 02 aprilie 2010, cu 12 zile anterior

de introducerea acelorași fotografii în cutiile poștale. La data de 31 mai 2010

fotografiile au fost trimise la adresele de poștă electronică ale celor două

societăți comerciale.

Fotografiile au

fost trimise de la adresa de e-mail Y@ovi.com către toate căsuțele de poștă

electronică menționate pe pagina de internet a SC A. SRL, la rubrica contact.

Din extrasele atașate la dosar cu privire la primirea acestor fotografii de

către societatea la care lucrează partea vătămată, precum și din răspunsul

societății, reiese că au fost expediate la datele de 27 mai 2010 și 31 mai

2010, la adresele de e-mail ale societății. Fotografiile au fost atașate la

text în care este ironizată partea vătămată și actualul ei iubit, făcându-se

precizarea, ca de altfel la toate fotografiile însoțite de text, că bărbatul cu

care M.A.M. întreține act sexual oral nu este M.M. și că partea vătămată a

determinat despărțirea acestuia de fosta soție și copilul lor.

Cele două

societăți comerciale au confirmat că dețin adresele de e-mail arătate și că au

primit fotografiile cu caracter pornografic, făcând mențiuni și cu privire la

calitatea de angajați ai părții vătămate M.A.M. și M.M. SC A. SRL a precizat că

a primit fotografiile la datele de 27 mai 2010 și 31 mai 2010, iar SC D.S. SRL

a răspuns că a primit aceleași fotografii la data de 31 mai 2010.

De la Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-au făcut precizări cu privire la

existența și funcționarea în prezent a celor două societăți comerciale,

domeniul de activitate și realitatea datelor de identificare menționate de SC

A. SRL și SC D.S. SRL pe paginile de internet. Având în vedere că aceleași

fotografii au fost expediate de inculpat de la o adresă de e-mail recunoscută

ca fiind a lui, anterior răspândirii de materiale obscene și analizând

conținutul textelor ce au însoțit aceste fotografii, indiferent că au fost

expediate societății la care lucrează partea vătămată, actualul ei prieten sau

mama acestuia, s-a reținut prin rechizitoriu că reies suficiente date că

expeditorul a fost aceeași persoană. De asemenea, o dovadă indirectă că

fotografiile au fost expediate prin e-mail către SC A. SRL și SC D.S. SRL, de

inculpat de la adresa de e-mail Y@ovi.com, rezultă și din faptul că acesta a

introdus aceleași fotografii în cutiile poștale montate în holul de la intrarea

în blocul în care locuiește viitoarea soacră a părții vătămate.

Relativ la

afirmațiile inculpatului că nu a expediat fotografii de pe adresa de e-mail Y@ovi.com,

s-a arătat în rechizitoriu că coincidențele asupra unor elemente relevante duc

spre ipoteza contrară. S-a făcut referire în primul rând la expedierea

fotografiilor de la adresa de e-mail X@gmail.com către M.M. la data de 02

aprilie 2010, corespondență recunoscută de inculpat, coroborată cu trimiterea

acelorași fotografii la societățile la care lucrează M.M. și partea vătămată,

precum și introducerea unor fotografii identice în cutiile poștale la peste 40

de apartamente. Identitatea de fotografii expediate prin diverse mijloace

atestă și identitatea de autor, dat fiind și dovada directă a primei comunicări

de imagini pornografice.

În al doilea

rând, s-a arătat că textele atașate acestor fotografii și mențiunile făcute pe

ele evidențiază același stil ironic și aceleași argumente rezultate din

insatisfacția majoră a inculpatului provocată de existența unei relații între

fosta sa iubită și M.M., cu care, de altfel, a fost prieten, cei doi

cunoscându-se anterior intrării părții vătămate în grupul lor de pasionați de

motociclism.

În al treilea

rând, s-a reținut ca un argument important în sensul că inculpatul a expediat

aceste fotografii, îl constituie că de la adresa de e-mail Y@ovi.com s-a

comunicat un mesaj la adresa de e-mail Z@yahoo.com, în mod cert folosit de M.M.,

la data de 29 mai 2010. Anterior datei de 29 mai 2010, la aceeași adresă de

e-mail folosită de M.M., Z@yahoo.com, inculpatul a expediat fotografii de la

adresa sa de e-mail X@gmail.com.

Tot spre

stilul ironic al inculpatului și cu vădită încercare de disimulare a

expeditorului, ca și în cazul scrisorii expediate martorei M.M.A.,

corespondență cu privire la care s-au obținut dovezi clare a celui de la care

provine, duce și crearea și folosirea de către inculpat a adresei de e-mail Y@ovi.com.,

ce are în compunere numele lui M.M.

Din

procesul-verbal întocmit la data de 25 septembrie 2010 și planșele foto atașate

reiese că în holul de la intrarea în imobilul din București, Calea G., pe

pereții laterali față de ușa de acces sunt montate două structuri metalice în

formă de paralelipiped-dreptunghic ce conțin cutii pentru primirea

corespondenței de către locatarii din imobil, fiecare din cele două structuri

metalice are câte 24 de cutii poștale, iar în imobilul cu 10 etaje și parter

sunt 44 de apartamente, câte 4 locuințe la fiecare nivel, de unde rezultă că 4

cutii poștale exced necesarului din imobil.

Cu această

ocazie a fost audiat martorul P.M., efectuându-se și planșe fotografice, care a

indicat aspecte relevante din cele percepute personal, respectiv că în data de 14

aprilie 2010, în jurul prânzului, când s-a apropiat din exterior de ușa de

acces în bloc, a observat că la distanță mică se află un tânăr (a realizat o

descriere detaliată a fizionomiei și vestimentației acestuia și a menționat că

a reținut suficiente semnalmente pentru a-l recunoaște), i-a permis intrarea

acestui tânăr în imobil, ușa fiind încuiată, observând că s-a oprit în

apropiere de un panou de cutii poștale, iar când a coborât cu liftul din

apartamentul său, unde a rămas foarte puțin timp, a constatat că în cutia

poștală a apartamentului său se afla o fotografie printată pe o coală A4 ce

înfățișa cum o persoană de sex feminin dezbrăcată întreținea un act sexual cu

un bărbat, martorul precizând că pe fotografie era aplicat un text ce conținea

și numele M.M., observând că toate celelalte cutii poștale ale scării blocului

aveau introduse aceleași fotografii, multe dintre ele aflându-se doar parțial

în interiorul cutiilor poștale, fapt ce a permis observarea lor cu mare

ușurință.

S-a realizat

recunoaștere de persoane de pe planșe foto în urma căreia martorul P.M. l-a

indicat fără ezitare pe inculpat ca fiind tânărul căruia i-a permis accesul în

holul de la intrarea în bloc și pe care îl consideră autorul răspândirii

materialelor obscene locatarilor din imobilul unde locuiește.

Prin actul de

sesizare s-a reținut că martorul M.M., în data de 14 aprilie 2010, în jurul

prânzului, l-a văzut pe inculpat care se deplasa pe jos, spre scara blocului

din Calea G. Aceasta a mai declarat că la concursul de motociclism din Grecia,

unde a participat și el și inculpatul, începând cu a doua zi, inculpatul s-a

lăudat că a expediat fotografii cu caracter obscen mamei sale, la discuție

asistând și N.G.V.

Martorul N.G.V.

a declarat că în data de 16 aprilie 2010, în timp ce s-au deplasat spre

circuitul de întrecere, M.M. a fost abordat de un tânăr care l-a întrebat „dacă

mamei lui i-au plăcut fotografiile pe care le-a primit”, aflând că acel individ

se numește S.O.C.

L.G., locatar

al aceluiași imobi,l a declarat că în primăvara anului 2010 a găsit în cutia

poștală a apartamentului său „o fotografie porno” și o filă ce conținea un

text, ambele introduse într-un plic, că în fotografie se observa cum o femeie

întreținea un act sexual cu un bărbat, a citit textul și a realizat că are

legătură cu M.M. și prietena acestuia, după care a rupt materialele obscene.

G.A.L.,

locatară a aceluiași imobil, a declarat că în cursul lunii aprilie 2010 a găsit

în cutia poștală o fotografie pe coală A4 ce reprezenta o femeie cum întreținea

un act sexual, că a fost profund indignată și a distrus-o, precum și că toate

cutiile poștale din scara blocului aveau în interior astfel de fotografii.

Martora M.M.A.

a declarat că la data de 15 aprilie 2010 soțul ei a găsit în cutia poștală de

la intrarea în bloc un plic trimis prin poștă al cărei destinatar era ea,

acesta având în interior 7 file format A4, dintre care 6 erau fotografii cu

conținut obscen în care se vedea cum M.A.M. întreține acte sexuale cu un bărbat

căruia i se văd doar organele sexuale, iar a 7-a filă era o scrisoare ce-i era

destinată și care avea un conținut jignitor la adresa fiului ei și a prietenei lui.

B.D. a

declarat că la jumătatea lunii aprilie 2010, nu a reținut exact data, când a

venit de la serviciu, la intrarea în imobilul în care locuiește, a verificat

conținutul cutiei poștale și a constatat că în interior se afla o fotografie în

care se observă cum o femeie întreținea un act sexual, a recunoscut-o ca fiind

prietena lui M.M., aspect ce reieșea din conținutul textului inserat pe imagine,

observând că toate cutiile de scrisori ale locatarilor blocului aveau introduse

aceleași fotografii, motiv pentru care a anunțat-o pe M.M.A. și a formulat o

sesizare la Secția 4 de Poliție.

B.M. a

declarat că la jumătatea lunii aprilie 2010, verificând conținutul cutiei

poștale a apartamentului unde locuiește, a găsit o fotografie color pe coală A4

cu conținut obscen, care prezenta imaginea unei femei întreținând un act sexual

cu un bărbat și pe care era un text în sensul că bărbatul nu este M.M. și, fiind

indignată, a rupt-o văzând că aceleași fotografii erau și în alte cutii poștale

ale apartamentelor din bloc.

Toți martorii

au confirmat identitatea dintre fotografia primită în cutiile poștale și una

din fotografiile din dosar atașate la plângere, mai precis a aceleia ce conține

mențiunea că în fotografie bărbatul nu este M.M., finalizată cu „HA HA HA”.

La data de 16

aprilie 2010, martora M.M.A. a formulat plângere cu privire la răspândirea de

materiale obscene, sesizând Secția 4 Poliție din București, la care a atașat

plângeri consemnate olograf de L.A.R., B.D., precum și prima declarație a lui P.M.,

persoane care au făcut referire la introducerea de fotografii cu caracter

pornografic, în cutiile poștale, la data de 14 aprilie 2010.

Prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 04 octombrie 2010 s-a stabilit că

scrierea de pe plicul primit de M.M.A. a fost realizată de martorul S.D.F.

Martorul S.D.F.

a declarat că în urma solicitării și indicațiilor inculpatului, a primit trei

plicuri închise de la un individ necunoscut, două format A4 și unul format A5,

necompletate la destinatar și expeditor.

Inculpatul i-a comunicat

telefonic ca pe unul dintre plicuri să completeze la destinatar adresa lui M.M.A.,

iar după 2-3 zile a expediat plicurile de la un oficiu poștal din București.

Prin

rechizitoriu s-a arătat că inculpatul a negat comiterea faptei și a precizat că

la data de 14 aprilie 2010 nu s-a aflat în București, dar informațiile primite

de la furnizorul de servicii de telefonie mobilă, reiese că la data de 14

aprilie 2010, posesorul postului telefonic, al cărui titular este inculpatul,

s-a deplasat din Bacău spre București, la ora 12.57 s-a purtat o discuție

telefonică în raza unui releu de la intrarea în București dinspre Urziceni, iar

la ora 14.28 s-a purtat o discuție în raza releului din apropiere de Calea G.,

nr. 184. S-a listat o hartă a unei zone restrânse din București ce include cele

două locații, distanța dintre ele fiind destul de mică.

Faptele au

fost reținute pe baza plângerilor și declarațiilor părții vătămate M.A.M., extrase

privind corespondența electronică, fotografiile cu caracter pornografic și

textele ce le-au însoțit, capturi privind afișarea de fotografii pe internet,

proces-verbal privind accesarea paginilor de internet ale SC A. SRL și SC D.S.

SRL, răspunsuri ale SC A. SRL și SC D.S. SRL, precum și acte transmise de

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu privire la

cele două societăți comerciale, proces-verbal cu privire la imobilul din

București, Calea G., și indicarea de către martorul P.M. a unor aspecte

relevante, precum și planșele foto întocmite, procese-verbale întocmite cu

privire la recunoașterea personală de pe planșă foto și fotografiile judiciare întocmite,

declarațiile martorilor P.M., L.G., M.M.A., B.D., M.M., G.A.L., B.M., N.G.V., S.D.F.,

raportul de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal întocmit cu privire

la informațiile obținute relativ la posesorul și utilizatorul postului

telefonic folosit de inculpat, tabelul atașat la procesul-verbal și harta ce

include o zonă din Municipiul București și declarațiile inculpatului.

Potrivit

informațiilor comunicate de Uniunea Notarilor Publici din România, inculpatul

S.O.C. a fost numit notar public, începând cu data de 01 decembrie 2000, prin Ordinul

ministrului justiției nr. 1686/C din 26 iulie 2000, fiind notar public în

funcție.

Prin rezoluția

nr.79 din 06 septembrie 2010, ora 11.00, în temeiul art. 228 C. proc. pen., s-a

dispus începerea urmăririi penale față de S.O.C. pentru săvârșirea infracțiunii

de răspândire de materiale cu caracter obscen prev. de art. 325 C. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data

de 19 noiembrie 2010 sub nr. 10860/2/2010.

În cursul

cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul S.O.C., partea vătămată

M.A.M. și martorii M.M., M.M.A., G.A.L., L.G., B.D., B.M., P.M., S.D.F., N.G.V.,

M.D.A., L.A.B.

S-au obținut

relații de la SC O.R. SA privind celulele GSM și/sau releele care deservesc

aria unde este situat imobilul din București, Calea G., sector 1, de la

Serviciul de Telecomunicații Speciale - Sistemul național unic pentru apeluri

de urgență 112 privind sesizarea distribuirii de materiale obscene și de la

Secția 4 Poliție privind data formulării de către martorul B.D. a plângerii

privind răspândirea de materiale obscene.

De asemenea, inculpatul

a invocat nulitatea relativă a procesului-verbal de recunoaștere a inculpatului

după fotografii judiciare, solicitând, în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc.

pen., înlăturarea acestuia din materialul probator. Totodată, a invocat

nulitatea absolută a ordonanței din 10 septembrie 2010 prin care s-a dispus

ridicarea/predarea înscrisurilor emise de Serviciul Român de Informații vizând

datele generate și reținute de furnizorii de servicii de comunicații electronice

destinate publicului, solicitând, în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc. pen., excluderea

procesului-verbal întocmit de procuror și filele anexă ale acestuia, aflate la

dosarul de urmărire penală.

Totodată,

inculpatul a prezentat înscrisuri constând în capturi de ecran privind

fotografii trimise de partea vătămată la adresa de e-mail X@gmail.com, harta

zonei de oraș unde este situat imobilul din București, Calea G., sector 1, și

fotocopia ordonanței nr. 2063/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Analizând

ansamblul materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât

și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut că:

Infracțiunea

de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. reprezintă o

infracțiune momentană care se consumă (în varianta normativă avută în vedere în

prezenta speță) când s-a răspândit materialul obscen. Potrivit doctrinei,

oricare ar fi acțiunea prin care a fost realizat elementul material al

infracțiunii, aceasta poate prezenta o prelungire a activității infracționale,

după atingerea momentului consumativ și deci poate avea un moment al epuizării.

Prelungirea în timp se produce atunci când activitatea infracțională, prin

voința făptuitorului sau prin însăși natura acțiunii săvârșite, se repetă sau

durează și după consumare.

În cazul

răspândirii este posibilă repetarea acestei acțiuni, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, repetare care conferă infracțiunii forma continuată și

atrage aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Momentul epuizării

coincide, în acest caz, cu acela al săvârșirii ultimei repetări, iar numărul

repetărilor poate fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Prin

rechizitoriu s-a reținut, în sarcina inculpatului S.O.C., că acesta a comis

infracțiunea în modalitatea răspândirii de materiale cu caracter obscen,

elementul material al infracțiunii fiind alcătuit din mai multe acte materiale,

respectiv cele din luna aprilie 2010 (când ar fi introdus fotografiile cu

caracter obscen în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea G.,

sector 1), din 27 mai 2010 (când ar fi expediat fotografii cu caracter obscen

prin e-mail la SC A. SRL) și de la data de 31 mai 2010 (când ar fi expediat

fotografii cu caracter obscen prin e-mail la SC A. SRL și SC D.S. SRL).

Având în

vedere că, prin actul de sesizare a instanței, inculpatul a fost acuzat că, la

diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a

săvârșit acte care fiecare în parte prezintă conținutul aceleiași infracțiuni,

Curtea a constatat că faptele, așa cum sunt descrise în rechizitoriu, nu

formează o unitate naturală de infracțiune, ci unitatea legală reglementată de

art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 325 C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Curtea nu a

putut admite, de exemplu, că fapta din luna aprilie 2010, care a constat în

introducerea fotografiilor obscene în cutiile poștale ale blocului - cu 10

nivele și 44 de apartamente - din București, Calea G., nu ar fi constituit

singură infracțiunea de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C.

pen., dacă celelalte acte materiale nu ar fi format obiectul judecății.

Având în

vedere cele de mai sus, instanța a considerat că faptele nu constituie un

concurs real sau ideal de infracțiuni, așa cum este prev. de art. 33 C. pen.,

nefiind întemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. în

concurs de infracțiuni de răspândire demateriale obscene prev. de art. 325 C.

pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.

Modalitatea

faptică diferită de răspândire a fotografiilor cu caracter obscen, invocată de

inculpat, prin avocat, respectiv prin distribuirea acestora, în cutiile poștale

ale imobilului, sub forma unor coli tip A4 și prin distribuire în format

electronic, la adresele de e-mail al celor două societăți comerciale, nu poate

constitui temei pentru a se considera că faptele expuse în rechizitoriu

formează un concurs de infracțiuni.

Din această

perspectivă, pentru a exista infracțiune continuată, legiuitorul nu a prevăzut

ca actele materiale care compun o astfel de infracțiune să fie identice în ceea

ce privește exteriorizarea în realitatea obiectivă, ci doar a impus condiția ca

fiecare acțiune sau inacțiune să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni.

Instanța a

considerat că, în cauză, răspândirea fotografiilor cu caracter obscen s-a

realizat în condiții prin care s-a adus atingere relațiilor normale de

conviețuire socială privind sentimentul pudorii și decenței legat de

intimitățile vieții sexuale, ținând seama că numeroase persoane au luat

cunoștință de fotografiile care o reprezintă pe partea vătămată întreținând

relații sexuale, acestea fiind distribuite la cutiile poștale ale

apartamentelor imobilului din Calea G., precum și prin poșta electronică la

adresele de e-mail ale celor două societăți comerciale.

Fotografiile

care au fost răspândite în cutiile poștale, cât și cele trimise pe adresele de

e-mail au caracter obscen, dovadă fiind înscrisurile constând în fotografiile,

depuse la dosar, care o reprezintă pe partea vătămată în timpul actului sexual,

declarațiile martorilor locatari ai imobilului unde au fost distribuite,

înscrisurile constând în capturi ecran emailuri cu textul mesajului trimis

societăților comerciale și adresele emise de aceste persoane juridice care

menționează că fotografiile care o înfățișează pe partea vătămată M.A.M. sunt

pornografice.

Pe cale de

consecință, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de răspândire de materiale obscene, contrar celor susținute de

inculpat.

În fapt, Curtea

a reținut că, în luna aprilie 2009, în cutiile poștale ale imobilului din

București, Calea G., sector 1, au fost introduse fotografii obscene care

ilustrează cum partea vătămată M.A.M. întreține acte sexuale cu un bărbat.

Martorii

audiați, locatari ai imobilului respectiv, au declarat toți și în mod constant,

în esență, că au găsit în cutia lor poștală și au văzut răspândită în celelalte

cutii poștale și pe jos, în scara blocului, în zona cutiilor poștale, aceeași

fotografie. Martorii B.D., B.M., G.A.L., P.M., L.G. au indicat, dintre

fotografiile cu caracter obscen aflate în dosarul de urmărire penală, pe cea pe

care au găsit-o, existând identitate de imagine și text scris între

fotografiile arătate de aceștia.

De asemenea,

răspândirea fotografiilor obscene în cutiile poștale din scara blocului este

confirmată de martorii L.A.B., M.M.A., M.M. și M.D.A., ultimii trei aflând

indirect despre acest act material.

Cât privește

faptul că inculpatul este persoana care, în mod nemijlocit, în calitate de

autor, a răspândit acele fotografii, în luna aprilie 2010, în cutiile poștale

din scara blocului din Calea G., se constată, din coroborarea probelor

administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, că

există un serios dubiu care profită acestuia.

Astfel,

martorul M.M. a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul

cercetării judecătorești că înainte cu o zi de a pleca la concursul de

motociclism din Grecia, și anume în data de 14 aprilie 2010, l-a văzut pe

inculpatul S.O.C., în jurul prânzului, în apropierea blocului unde locuiesc

părinții săi, din Calea G., trecând unul pe lângă celălalt, fără a discuta,

relațiile dintre ei fiind tensionate.

Afirmația

acestui martor, referitoare la prezența inculpatului în apropierea blocului unde

au fost răspândite fotografiile obscene, a fost confirmată în faza urmăririi

penale de martorul P.M., locatar al acelui imobil, care a declarat că în data

de 14 aprilie 2010, în jurul prânzului, când a intrat în blocul unde locuiește,

a permis accesul unui tânăr care s-a oprit lângă ușa scării blocului, în

interior, în apropiere de un panou cu cutii poștale, iar la scurt timp după ce

s-a întors din apartament, a găsit în cutia poștală a apartamentului său, o

fotografie printată pe o coală A4 ce înfățișa o femeie dezbrăcată care

întreținea un act sexual cu un bărbat.

Spre deosebire

de această declarație, în fața instanței, martorul P.M. a învederat că nu îl

recunoaște pe inculpatul S.O.C., ca fiind persoana la care s-a referit în

declarațiile sale anterioare și căruia i-ar fi permis să pătrundă în scara

blocului. A menționat că, la urmărire penală, atunci când l-a recunoscut pe

inculpat din fotografie, s-a luat „după tunsoare, fiind tuns foarte scurt”,

precizând că, la acel moment, i s-a părut că este persoana care a intrat în

bloc.

Observându-l

pe inculpat, prezent în sala de judecată, martorul P.M. a susținut că individul

care a intrat în scara imobilului era mult mai înalt, de aproximativ 1,80 m și

cu o constituție atletică, nefiind cu siguranță inculpatul.

Cât privește

procesul-verbal din 25 septembrie 2010, întocmit de organele de urmărire

penală, din acesta rezultă că martorul P.M. l-a recunoscut și l-a indicat, fără

nici o ezitare, pe inculpatul S.O.C. ca fiind persoana de sex masculin care, în

ziua de 14 aprilie 2010, a răspândit materialele cu caracter obscen, prin

introducerea de imagini foto în cutiile poștale ale locatarilor din imobilul

situat la adresa din București, Calea G., sector 1.

Așa cum reiese

din acest proces-verbal, precum și din cel aflat la dosarul de urmărire penală,

la recunoașterea inculpatului după fotografie nu a participat niciun martor,

asistent întrucât ziua de 25 septembrie 2010 a fost o zi nelucrătoare, iar la

ora 09.30, când s-a efectuat activitatea de urmărire penală, nu a fost găsită și

identificată nicio persoană care să participe în această calitate procesuală.

Curtea a

reținut că într-adevăr, dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

care reglementează cuprinsul și forma procesului-verbal, nu impun prezența obligatorie

a martorilor asistenți, având în vedere că legiuitorul a folosit sintagma „când

există” martori.

Dar se

constată că prin lipsa martorilor asistenți la momentul recunoașterii

inculpatului S.O.C., după fotografie, în ziua de 25 septembrie 2010, de către

martorul P.M., s-a adus inculpatului o vătămare care nu poate fi înlăturată

decât prin anularea procesului-verbal din 25 septembrie 2010.

Curtea a avut

în vedere că, la data de 25 septembrie 2010, era începută urmărirea penală față

S.O.C., acesta dobândind calitatea de învinuit prin rezoluția nr. 79 din 06

septembrie 2010. Respectarea dreptului la apărare al învinuitului, impunea, în

opinia Curții, fie garantarea acestui drept prin prezența unor persoane care să

participe în calitate de martori la recunoașterea inculpatului după fotografie

și să semneze procesul-verbal pe fiecare pagină, așa cum cere art. 91 alin. (2)

C. proc. pen., fie înștiințarea avocatului învinuitului cu privire la dreptul

său de a asista la efectuarea actului de urmărire penală în discuție, conform

art. 172 alin. (1) C. proc. pen., această măsură fiind justificată cu atât mai

mult cu cât organele de urmărire penală dețineau informația că martorului P.M.

i se prezentase, anterior datei de 25 septembrie 2010, o fotografie a inculpatului

de către martorul M.M.

Astfel,

martorul M.M. declarase la data de

01 iulie

2010

că „i-am prezentat vecinului P.M. o fotografie cu S.O.C., acesta

recunoscându-l ca fiind cel căruia i-a permis accesul în bloc”. În timpul

cercetării judecătorești, martorul M.M. nu a revenit asupra acestei afirmații,

spunând că având o discuție cu vecinul P.M. „despre suspiciunea noastră că este

posibil să fie S.O.C., i-am prezentat acestuia o fotografie, iar vecinul a spus

că este posibil să fie cel care a pus pozele în cutiile poștale”.

Pentru cele

expuse, Curtea nu a ținut seama de procesul-verbal din 25 septembrie 2010 de

recunoaștere a inculpatului după fotografie de către martorul P.M., fiind

incidente dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., întrucât au

fost încălcate dispozițiile legale care reglementează procesul-verbal ca mijloc

de probă prevăzute de art. 90 și 91 C. proc. pen.

Curtea a

arătat că, deși data de 14 aprilie 2010 este menționată de mai mulți martori,

în declarațiile sau sesizările făcute în faza de urmărire penală, ca fiind ziua

în care au fost răspândite fotografiile cu caracter obscen în cutiile poștale,

în fața instanței niciunul dintre acești martori nu a mai indicat această zi,

ca fiind cea în care s-a comis fapta.

Potrivit

martorilor G.A.L., L.G., B.D., B.M., P.M. și L.A.B., audiați în instanță, în

condiții de publicitate și de contradictorialitate, răspândirea fotografiilor

obscene a avut loc, în principiu, la jumătatea lunii aprilie 2010 sau spre

sfârșitul acestei luni. Martora M.M.A. a declarat, de asemenea, că „nu poate

data cu exactitate când au fost introduse în cutiile poștale ale vecinilor

fotografiile cu partea vătămată” și că dacă ar fi știut, atunci când a formulat

plângere la poliție, că și vecinii săi au primit fotografii de aceeași natură,

ar fi reclamat și acest aspect, nu doar pe cel referitor la plicul al cărei

destinatar a fost, primit la 15 aprilie 2010.

Curtea a

constatat că plângerea formulată la poliție de martora M.M.A. poartă data de 16

aprilie 2010.

Afirmația martorului

B.D., care a precizat că a sunat la serviciul de urgență 112 pentru a reclama

răspândirea de materiale cu caracter obscen, nu este susținută de relațiile

Serviciului de Telecomunicații Speciale care a comunicat, prin adresa din 28

februarie 2011, că în perioada aprilie - mai 2010, nu au fost identificate

apeluri prin care să fie semnalat evenimentul din Calea G., sector 1.

De asemenea,

prin adresa din 03 martie 2011, Secția 4 Poliție a arătat că în perioada

aprilie - mai 2010, numitul B.D. nu a formulat sesizări, situație în care nu se

confirmă precizarea făcută în faza de urmărire penală, că distribuirea de

fotografii cu caracter obscen în cutiile poștale din holul scării blocului s-a

realizat la 14 aprilie 2010.

Importantă sub

aspectul vinovăției inculpatului este și împrejurarea că, la data de 15 aprilie

2010, a plecat în Grecia la un concurs de motociclism, unde a suferit un

accident și a primit îngrijiri medicale, așa cum arată actele medicale traduse

din limba greacă - o fractură la baza falangei 1 a degetului 5 al piciorului

drept - luxație, legătură elastică.

Potrivit

martorilor S.D.F. și M.D.A., după revenirea în țară de la respectiva competiție

și până a plecat la locuința sa din Bacău, la 20 aprilie 2010, unde a fost

condus cu mașina de martorul S.D.F., inculpatul s-a deplasat cu ajutorul unor

cârje. Aceste mijloace de probă demonstrează imposibilitatea fizică a

inculpatului de a se deplasa personal la imobilul unde au fost răspândite

fotografiile cu caracter obscen, după data de 18 aprilie 2010, când s-a întors

din Grecia.

Diferit de

declarațiile date la urmărire penală, cu ocazia audierii în timpul cercetării

judecătorești, partea vătămată M.A.M. a precizat că este posibil ca

fotografiile să fi fost trimise de o altă persoană decât inculpatul întrucât

după ce s-a despărțit de acesta, a avut o „revenire asupra unei alte relații”

cu o persoană numită D., fiind posibil ca acela să fi văzut fotografiile pe

telefonul său mobil.

Tot partea

vătămată a mai declarat că, de pe telefonul său mobil, după ce s-a despărțit de

inculpat, la sfârșitul anului 2009, i-a transmis acestuia, o singură dată, fotografii

pe care le-au realizat împreună în timpul actului sexual, la adresa de e-mail X@gmail.com,

care aparține inculpatului.

Această

susținere a părții vătămate se coroborează cu înscrisurile depuse de inculpat,

în instanță, constând în capturi de ecran privind fotografii trimise, la data

de 26 octombrie 2009, de partea vătămată, la adresa de e-mail X@gmail.com, de

la numărul de telefon mobil indicat de aceasta.

Curtea a mai

reținut că, în vederea clarificării situației de fapt, organele de urmărire

penală au solicitat, în format electronic, Serviciului Român de Informații date

privind identificarea abonatului ce folosește postul telefonic W și listing

telefon, IMEI terminal mobil și listing celule pentru zilele de 13 aprilie 2010

și 14 aprilie 2010 ale acestui post de telefon.

Din

procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală, la data de 06

octombrie 2010, și tabelul-anexă la acesta, rezultă că din analiza documentelor

primite, de la Serviciul Români de Informații, titularul numărului de apel W,

în zilele de 13 aprilie 2010 și 14 aprilie 2010, era abonatul Biroul Notar S.O.C.,

având ca utilizator pe inculpat, iar în ziua de 14 aprilie 2010 au fost identificate

apeluri efectuate și recepționate de pe terminalul mobil cu nr. de telefon în

cauză, prin mai multe celule GSM, dintre care prin celula GSM localizată în bd.

D.G., sector 1, s-a efectuat un apel telefonic la ora 14.18.

Temeiul de

drept al acestei solicitări l-au constituit dispozițiile art. 96 și 97 C. proc.

pen.

Prin adresa

din 24 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat

instanței că informațiile primite de la operatorii de telefonie mobilă au fost

obținute prin accesarea aplicației instalată la sediul acestei unități de Parchet,

prin care sunt solicitate și furnizate, în format electronic, date privind

listing convorbiri telefonice, listing celule și identificare abonat.

Curtea nu a

putut primi apărarea inculpatului, în sensul că pentru obținerea acestor date

era necesară emiterea unei autorizații de către instanță, în conformitate cu

dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 298/2008.

Legea nr. 298/2008

privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de

comunicații electronice destinate publicului sau rețele publice de comunicații,

precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu

caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1258 din 08 octombrie 2009

a Curții Constituționale.

Potrivit art.

147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele

în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol,

deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României și, de la

data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Cum, în

termenul de 45 de zile prevăzut de Constituție, nu s-au pus de acord

dispozițiile Legii nr. 298/2008 cu dispozițiile Constituției, în conformitate

cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție, mai sus enunțate, Legea nr.

298/2008 și-a încetat efectele juridice, nu mai este în vigoare. O altă interpretare

dată Deciziei nr. 1258 din 08 octombrie 2009 ar echivala cu atribuirea Curții

Constituționale a competenței de legislator pozitiv, drept care nu îi este

conferit nici de Constituție și nici de propria lege organică.

Ca urmare,

Curtea nu a dat eficiență dispozițiilor art. 64 alin.2 C. proc. pen. și nu a

exclus, din analiza materialului probator, procesul-verbal întocmit de procuror

la data de 06 octombrie 2010 și filele anexă ale acestuia.

De asemenea,

nu s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen. pentru a interveni nulitatea absolută a procesului-verbal din data

de 06 octombrie 2010 (cazurile de nulitate absolută fiind expres și limitativ

prevăzute de lege), iar o ordonanță datată 10 septembrie 2010 (la care s-a

făcut referire în apărare), prin care s-ar fi dispus ridicarea/predarea

înscrisurilor emise de Serviciul Român de Informații, vizând datele generate și

reținute de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate

publicului, nu s-a emis în cauză, așa cum rezultă din actele dosarului și

răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin

adresa din 24 martie 2011. Cu privire la aspectul supus analizei, procurorul a

întocmit referatul din 10 septembrie 2010.

În consecință,

din procesul-verbal din 06 octombrie 2010 și tabelul-anexă rezultă localizarea

releului în a cărui rază teritorială inculpatul a purtat discuția telefonică la

data de 14 aprilie 2010, de la ora 14.28, situat în apropiere de locul situării

imobilului din Calea G., sector 1, așa cum reiese din harta de unde s-a listat

o hartă cu o parte a orașului, cu cele două locații.

Aceste

informații relevă împrejurarea că la data de 14 aprilie 2010, inculpatul s-a

aflat în București, contrar susținerilor sale inițiale, fapt dovedit de altfel

prin declarațiile martorilor S.D.F. și M.D.A., precum și prin declarația dată

în instanță de inculpat, prin care a revenit asupra primelor afirmații.

Curtea a

considerat însă că simpla prezență a inculpatului în municipiul București și

dovada că a vorbit la telefon dintr-o zonă apropiată celei în care au fost

răspândite materiale obscend, nu sunt de natură a crea convingerea că

inculpatul a fost cel care a distribuit acele fotografiile obscene la adresa

avută în vedere. Dimpotrivă, acestea creează doar o presupunere care, nefiind

susținută cu alte probe, nu poate conduce la condamnarea inculpatului sub

aspectul acuzației aduse.

În plus,

instanța a reținut că, potrivit SC O.R. SA, locația din Calea G., sector 1,

este cel mai probabil deservită de celulele de la adresa din Calea G., aflate

la o distanță de 85 m., chiar dacă este posibil ca locația să poată fi

deservită la un moment dat, din punct de vedere tehnic, și de alte celule, în

funcție de gradul de solicitare a rețelei la acel moment.

Cât privește

actele materiale din 27 mai 2010 când la SC A. SRL au fost trimise, prin

e-mail, fotografii cu caracter obscen și actele materiale din 31 mai 2010 când

la aceeași societate comercială, precum și la SC D.S. SRL au fost trimise, de

asemenea, prin e-mail, fotografii cu caracter obscen, Curtea a constatat că

mijloacele de probă nu îl indică pe inculpat ca fiind cel care a comis aceste

fapte.

Astfel,

potrivit înscrisurilor constând în capturi de ecran emailuri trimise către SC

A. SRL și SC D.S. SRL, precum și relațiilor comunicate de SC D.S. SRL prin

adresa din 23 septembrie 2010 și de SC A. SRL prin adresa din 28 septembrie 2010,

adresa de e-mail de la care au fost expediate textul scris și fotografiile

obscene este Y@ovi.com.

Prin adresa din

30 septembrie 2010, Serviciul Român de Informații a comunicat că adresa de e-mail

Y@ovi.com, de la care au fost transmise mesajele cu caracter obscen este

constituită și găzduită pe un server din străinătate, motiv pentru care nu pot

furniza informații referitoare la identitatea utilizatorului acesteia. S-a mai arătat

că există posibilitatea interceptării transmisiilor de date

efectuate/recepționate de la adresa în cauză, numai dacă se identifică operatorul

de comunicații electronice și adresa poștală unde este instalată conexiunea la

internet. S-a menționat că sunt interceptate doar transmisiile de date

efectuate de la adresa poștală pentru care a fost identificat operatorul

.

Ca urmare, nu

s-a putut stabili retroactiv expeditorul de mesaje e-mail de la adresa Y@ovi.com,

adresa fizică a acestui expeditor și locul unde a fost creată acea adresă.

Curtea a mai

reținut că împrejurarea că martorul M.M. a primit, la 02 aprilie 2010, pe

adresa sa de e-mail Z@yahoo.com, fotografii reprezentând-o pe partea vătămată

în timpul unui act sexual, de la adresa de e-mail X@gmail.com care aparține

inculpatului, iar ulterior, la 29 mai 2010, a primit pe aceeași adresă de e-mail,

un mesaj, de la adresa Y@ovi.com, nu poate conduce, în sine, la concluzia că

această din urmă adresă de e-mail a fost creată și folosită tot de inculpat, ca

și X@gmail.com.

Apoi,

fotografiile care au însoțit textul transmis celor două societăți comerciale pe

adresele lor de e-mail, de la adresa de e-mail Y@ovi.com, nu au fost prezentate

pentru a fi comparate cu cele primite de martorul M.M. la 02 aprilie 2010, prin

e-mail, și de martora M.M.A., prin poșta obișnuită, la data de 15 aprilie 2010.,

și a se constata, eventual, că toate aceste fotografii sunt identice, situație

în care ar fi putut interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Având în

vedere acestea, Curtea a considerat că nu există certitudinea că inculpatul

este persoana care a creat și utilizat adresa de e-mail Y@ovi.com, și nici că

inculpatul personal a transmis către adresele de e-mail, ale celor două

societăți comerciale, textele și fotografiile cu caracter obscen.

Este adevărat

că unele formulări din conținutul textelor primite pe adresele de e-mail ale

societăților comerciale sunt asemănătoare cu textul care a însoțit fotografiile

trimise de inculpat martorei M.M.A., dar această situație constituie numai o

prezumție că autorul acestor fapte nu poate fi decât aceeași persoană,

respectiv inculpatul.

Vinovăția

inculpatului sub aspectul actelor materiale reținute în sarcina sa prin

rechizitoriu, nu rezultă indubitabil din împrejurarea că inculpatul a trimis un

e-mail martorului M.M., la 02 aprilie 2010, și a determinat trimiterea unui

plic martorei M.M.A., la 14 aprilie 2010, de la Oficiul Poștal 35 București, de

către martorul S.D.F., conținând fotografii cu caracter obscen, care o

înfățișau pe partea vătămată în timpul unui act sexual. Este adevărat că

implicarea inculpatului în aceste două situații rezultă din declarațiile martorilor

M.M., S.D.F., raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului

și înscrisurile depuse la dosar. Dar aceste fapte nu creează decât o supoziție

că răspândirea ulterioară de fotografii cu caracter obscen a fost realizată, în

calitate de autor, de către inculpatul S.O.C.

Prin urmare,

Curtea a apreciat că probele administrate nu demonstrează fără niciun dubiu că

inculpatul este persoana care, în calitate de autor, a răspândit fotografiile

cu caracter obscen în cutiile poștale ale blocului din Calea G., București, și

la adresele de e-mail ale SC A. SRL și SC D.S. SRL. Cum prezumția de

nevinovăție a inculpatului S.O.C. nu a fost răsturnată, Curtea a considerat că

aceste acte materiale nu au fost comise de acesta.

Pentru

considerentele expuse, Curtea a respins cererea formulată de inculpatul S.O.C.

privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de răspândire de

materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. în concurs de infracțiuni de

răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 33

C. pen.

În baza art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 325

C. pen. reținută în sarcina inculpatului S.O.C. în infracțiunea prev. de art.

325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul S.O.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de răspândire de

materiale obscene în formă continuată prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a lua act că

partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

II. Împotriva

acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, procurorul criticând-o ca neîntemeiată pentru greșita achitare a

inculpatului S.O.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 325 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a prezentat

situația de fapt reținută în cauză, susținând că din întreg probatoriul

administrat rezultă cu certitudine că inculpatul a trimis materiale obscene de

la o adresă de e-mail și în cutiile poștale ale unui imobil din București și că

inculpatul a mai săvârșit 2 acte materiale în afară de cele reținute în

rechizitoriu.

S-a mai arătat

că inculpatul a fost recunoscut din planșele foto de martori că el a trimis

fotografiile cu caracter obscen, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită în

sensul art. 325 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, aplicarea unei pedepse cu

suspendare condiționată, aplicarea unei pedepse accesorii și în baza art. 71

alin. (5) C. proc. pen., suspendarea pedepsei accesorii.

Examinând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de

critică ale procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât

și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare, că recursul promovat de procuror se privește ca

fondat și urmează a fi admis ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza ultimă C. proc. pen.

Astfel, cu

titlu de premisă se are în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar

aprecierea se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în

urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării

adevărului.

Mijloacele de

probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând

deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea

dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării

judecătorești.

Neexistând

temei legal pentru a crea o ordine de preferință între declarațiile succesive

ale inculpatului sau ale martorilor, instanța poate să considere, atunci când

declarațiile acestora sunt contradictorii, că numai una dintre ele este

expresia adevărului, având obligația de a le înlătura, motivat, pe celelalte.

Într-o

asemenea situație, instanța va reține că sunt expresia adevărului acele

declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul

probelor existente în cauză (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, decizia nr. 1634 din 28 aprilie 1999).

Or, cu această

proiecție se reține că în cursul urmăririi penale martorul P.M. a arătat că în

data de 14 aprilie 2010, în jurul prânzului, când a intrat în scara blocului, a

observat o persoană de sex masculin, în vârstă de circa 30 de ani, cu

constituție atletică, tuns scurt, ten alb, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni

jeans, o geacă de culoare roșie și care purta o geantă pe umăr, care dorea să

intre în scara blocului.

Același martor

a mai relatat că după ce a permis accesul în scara blocului, a urcat în

apartament, iar la scurt timp când a revenit în scara blocului și a verificat

cutia poștală, a observat că pe lângă corespondența personală se afla și o

fotografie printată pe o coală jumătate din formatul A4, înfățișând o persoană de

sex feminin, dezbrăcată, în timp ce întreținea raporturi sexuale.

Pe fotografie

se afla inserat un text cu numele vecinului său, M.M.

În continuare,

martorul face precizarea că „