ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1274/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1274/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

penală nr. 237 din 14 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4839/107/2008 a hotărât

următoarele:

I. În baza art. 12

alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnată inculpata S.G.F. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă

de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 33, 34

C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin.

(2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă începând cu

data de 01 iulie 2008 și până la 7 mai 2009.

În baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpată

până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

II. În baza art. 26

C. pen. rap. la 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G.

la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă

de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 33, 34

C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.,

precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform

art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen. și anume:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispoz. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării.

În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat până

la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

III. În baza art. 26

C. pen. rap. la 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul J.N.

la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă

de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În baza art. 33, 34

C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.,

precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform

art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen. și anume:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, in prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispoz. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând

cu data de 1 iulie 2008 și până la 7 mai 2009.

În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat

până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 998 C. civ. au fost admise în parte acțiunile civile promovate

de părțile civile G.S. și T.R. și au fost obligați inculpații în solidar la plata

sumelor de câte 12.000 RON daune morale în favoarea fiecăreia din părțile civile.

S-a constatat că celelalte

părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 19 din Legea

nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. a) C. pen. s-a confiscat de la inculpați suma

de 90.000 RON reprezentând sumele de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor.

Au fost menținute măsurile

asigurătorii luate în cursul urmării penale asupra bunurilor inculpaților.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 2700 RON cheltuieli

judiciare în favoarea statului ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății,

din care suma de 700 RON, reprezentând, conform art. 44 din Legea nr. 678/2001,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică obligatorie

a părților vătămate și părți civile urmând a fi avansat de Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești în favoarea B.C.A.J. Alba.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul nr. 18/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia

consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei

în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților: S.G.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41, 42 C. pen.; trafic de minori, prevăzută de

art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 33 lit. a) C. pen.; S.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu art. 41 - 42 C. pen.; complicitate la infracțiunea de trafic de

minori, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.; J.N. pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art.

41, 42 C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1), (3) din aceeași lege.

Faptele reținute în sarcina

inculpatului prin actul de inculpare au constat, în esență, în aceea că pe parcursul

anilor 2007 - 2008 inculpații au desfășurat activități de recrutare, transport,

cazare și exploatare prin muncă și sexuală a minorelor G.S. și B.Ș.F. și a majorelor

C.N.C., T.R., R.M.M. în scopul obținerii pentru sine a unor avantaje materiale,

fiind obținută din trafic suma de aproximativ 90.000 RON.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345

alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile

art. 288 - 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse

la urmărirea penală și alte probe noi - declarații martori sub acoperire - instanța

fondului a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența faptelor

ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor lor, în care sens a reținut

următoarele:

Inculpații S.G.F.

și J.N., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, fiind reținuți

începând cu 1 iulie 2008 și arestați preventiv în continuare, măsura fiind prelungită

și respectiv menținută de instanță până la data de 7 iunie 2009, când s-a înlocuit

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru ambii inculpați, iar ulterior,

pentru inculpata S.G.F. s-a înlocuit cu cea de a nu părăsi țara, măsură sub puterea

căreia se află și la momentul pronunțării prezentei sentințe. Inculpatul S.G. a

fost trimis în judecată, având luată și menținută asupra sa măsura obligării de

a nu părăsi localitatea, aceasta fiind înlocuită pe parcursul judecății înlocuită

cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Astfel, inculpata

S.G.F.,

în

perioada 2007-2008, a procedat la recrutare, transport, cazare și exploatare prin

muncă și sexuală a victimelor majore C.N.C., T.R. și R.M.M. în scopul obținerii

pentru sine a unor avantaje materiale, prin diferite mijloace (constrângere morală

și fizică, înșelăciune cu privire la existența și validitatea unui contract de muncă,

precum și determinarea repetată, la intervale foarte scurte de timp, la prestarea

unor servicii sexuale), fiind ajutată în activitatea infracțională de inculpații

S.G. și J.N., fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Aceeași inculpată, în

perioada 2007-2008 a procedat la recrutare, transport, cazare și exploatare prin

muncă și sexuală a victimelor minore G.S. și B.Ș.F. în scopul obținerii pentru sine

a unor avantaje materiale, fiind ajutată în activitatea infracțională de inculpații

S.G. și J.N., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane, faptă prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41, 42 C. pen.

În privința minorei B.Ș.F.

s-a disjuns cauza la Parchet.

Inculpatul S.G., în perioada

2007-2008 a procedat la înlesnirea și ajutarea inculpatei S.G.F. la recrutare, transport,

cazare și exploatare prin muncă și sexuală a victimelor majore C.N.C., T.R. și R.M.M.

în scopul obținerii pentru sineși soția lui a unor avantaje materiale, prin diferite

mijloace (constrângere morală și fizică, supraveghere) fapte care întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, faptă prev.

de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41, 42 C. pen.

Același inculpat, în perioada

2007-2008, a procedat la înlesnirea și ajutarea inculpatei S.G.F. la recrutare,

transport, cazare și exploatare prin muncă și sexuală a victimelor minore G.S. și

B.Ș.F. în scopul obținerii pentru sine a unor avantaje materiale, fapte ce întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de persoane,

faptă prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Inculpatul J.N., în perioada

2007-2008, a procedat la înlesnirea și ajutarea inculpatei S.G.F. la recrutare,

transport, cazare și exploatare prin muncă și sexuală a victimelor majore C.N.C.,

T.R. și R.M.M. în scopul obținerii pentru familia S. a unor avantaje materiale,

prin diferite mijloace (constrângere morală și fizică, supraveghere), fapte ce întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de persoane,

faptă prev. de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Același inculpat, în perioada

2007-2008, a procedat la înlesnirea și ajutarea inculpatei S.G.F. la recrutare,

transport, cazare și exploatare prin muncă și sexuală a victimelor minore G.S. și

B.Ș.F. în scopul obținerii pentru familia S. a unor avantaje materiale, fapte ce

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de

persoane, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Inculpații nu

au recunoscut faptele, arătând că victimele și martorele au fost angajate legal

la firma lor, desfășurând activități de divertisment (dans) le-au cazat pe unele

la locuința inculpaților S. însă tocmai pentru a le ajuta, ele provenind din medii

sărace. Nu au recunoscut că le-au exploatat, că nu aveau voie să plece neînsoțite

în oraș, arătând că nu au avut cunoștință de eventualele activități de prostituție

ale acestora.

Aceste susțineri

au fost infirmate de declarațiile date în cauză de victime, martori și martori sub

acoperire, astfel cum este expus în continuare.

Prealabil, s-a

reținut în privința părților vătămate că față de partea vătămată G.S. constituită

parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 5000 euro daune morale, în faza

de cercetare judecătorească, partea vătămată T.R. s-a constituit parte civilă cu

suma de 5000 euro daune morale.

S-a mai reținut

că toate părțile vătămate (inclusiv și cele două părți civile arătate mai sus) au

fost citate în fața instanței prin Agenția împotriva Traficului de Persoane, iar

de la data la care această agenție s-a restructurat, au fost citate în condițiile

legii și la domiciliu, nefiind nici o incertitudine cu privire la legala citare

a acestora.

Mai mult, pentru

a fi respectate în întregime condițiile art. 44 din Legea nr. 678/2001, cele două

părți vătămate și cele două părți civile au fost asistate juridic de un avocat din

oficiu pentru asistența juridică obligatorie.

De asemenea, s-a

mai reținut sub aspectul modului de desfășurare a ședinței de judecată, că s-a făcut

aplicarea art. 24 din Legea nr. 678/2001 prin ședință nepublică la toate termenele

de judecată până la momentul la care practica judiciară și interpretarea dată de

instanța supremă în privința art. 24 din Legea nr. 678/2001 s-a schimbat, în sensul

publicității acesteia (decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție).

După închiderea

dezbaterilor, apărătorul inculpaților, av. C.A., a solicitat repunerea cauzei pe

rol invocând, printre altele, și împrejurarea că dorește schimbarea juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpaților. Această solicitare nu a putut fi luată în considerare

întrucât, pe de o parte, a fost depusă în termenul de pronunțare, deci după închiderea

dezbaterilor, iar pe de altă parte, înainte de a declara închisă cercetarea judecătorească,

președintele a întrebat părțile și pe procuror dacă mai au de formulat cereri sau

de propus probe, iar avocata inculpaților nu a formulat o astfel de cerere (aspect

consemnat în partea introductivă a încheierii de amânare din data de 31 mai 2010

care face parte integrantă din prezenta sentință penală).

În ce privește

declarațiile martorilor care dovedesc starea de fapt și vinovăția inculpaților,

s-au reținut următoarele:

Părțile vătămate

G.S., C.N.C., T.R., R.M.M. au arătat că au fost cazate la familia S., munceau de

la 22,00 la 5,00 la club, fără contract de muncă ori contract de muncă neînregistrat

la I.T.M. Inculpata S.G.F., ajutată de soțul ei, le supravegheau acasă și la club,

le obligau să găsească clienți cărora să le ofere servicii sexuale.

Serviciile sexuale

se consumau după ce în prealabil clientul făcea o consumație de aprox. 1000 RON,

banii din prostituție revenindu-le fetelor, ulterior aceștia fiind cheltuiți la

sugestia inculpatei S. pe haine, fetele ajungând uneori îndatorate familiei S.

Nu aveau voie

să plece decât însoțite de inculpată sau J.N., nu puteau pleca de la club după terminarea

programului oficial de 4 ore, nu aveau voie să dețină telefon, relații cât mai rare

cu familia, nu aveau voie să-și spună numele real, nu aveau voie să lege prietenii,

nu aveau voie să întrețină relații sexuale cu clienții dacă aceștia nu aveau suficienți

bani pentru a face consumația prelabilă.

Referitor la declarațiile

luate martorilor în faza cercetării judecătorești, instanța fondului a reținut următoarele.

Martora R.O. și-a

menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a arătat că în calitate

de contabilă la firma inculpaților S. a constatat că cheltuielile depășeau încasările,

având angajați uneori câte 3-4, alterior câte 5-6. A mai arătat că se înțelegea

bine cu inculpata S.G.F., știa că aceasta achiziționează parfumuri și haine (lenjerie)

pentru fetele care desfășurau program artistic, că trebuiau să arate bine. Mai mult,

a arătat că fetele care dansau apăreau în acte ca ospătar, amintindu-și-o pe partea

vătămată C.N.C. care era angajată ca ospătar.

Partea vătămată

G.S. și-a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale și a arătat că era constrânsă

de inculpata S.G.F. să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții, că ieșea

în oraș doar însoțită de inculpata S.G.F., care le amenința pe ea și pe celelalte

fete că dacă greșeau cu ceva “ajungeau pe mâna inculpatului S.G.”. A mai arătat

că inculpata S.G.F. își câștiga banii de pe urma fetelor, a consumației clienților

de la bar și a șampaniei pe care cliențiii erau obligați să o cumpere ca să poată

să meargă cu fetele la cameră pentru a întreține raporturi sexuale.

Martora G.E.A.

și-a menținut de asemenea în integralitate declarațiile din cursul urmăririi penale,

ea fiind mama părții vătămate G.S. (minoră) și a relatat că inculpata și bodyguardul

localului din Alba Iulia unde lucra fata sa au amenințat-o pe cea din urmă că o

să o omoare. Știa din spusele părții vătămate că aceasta cu alte fete lucrau ca

dansatoare în clubul inculpaților, iar inculpata S.G.F. le ținea într-un apartament,

nu aveau voie să iasă singure și să dea telefon părinților și nu le dădea salariul.

Martora L.A.D.

nu și-a mai menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale susținând că a

fost amenințată de un polițist că o să o “închidă pe mama sa” și pentru că se simțea

rău la momentul audierii la Parchet.

În schimb, a arătat

că sora sa C.N.L. a lucrat la familia S. ca îngrijitoare de copii, că aceasta locuia

cu alte fete la locuința inculpaților S., nu primea salariu și inculpata îi cumpăra

haine și strictul necesar. Susținerile ei că ar fi fost amenințată să declare altfel

nu sunt confirmate, iar declarațiile pe care nu și le mai amintește se coroborează

cu cele ale celorlalte martore și victime.

Martora R.V. și-a

menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, a arătat că nu a fost în

nici un fel constrânsă ori presată de anchetatori.

În schimb, în

mod nejustificat și inexplicabil, nu și-a mai amintit aproape nimic din declarația

dată la urmărire penală susținând că era obosită, mai exact a arătat că fetele care

dansau la barul inculpaților, nu mergeau la cameră pentru raporturi sexuale, aspect

necoroborat cu nici o altă probă testimonială, urmând ca instanța să dea valoare

probantă deplină declarației sale de la urmărire penală cu completările care coincid

date în cursul judecății.

Martora C.M. și-a

menținut în mare parte declarațiile date la urmărire penală, revenind în mod inexplicabil

asupra relatărilor privind faptul că fetele care dansau în clubul inculpaților mergeau

cu clienți la camere pentru întreținerea de raporturi sexuale, amintindu-și însă

celelalte detalii că fetele lucrau înte 10 și 2 noaptea, că locuiau la familia S.

etc. Și în acest caz, instanța a dat valoare probantă deplină declarațiilor acestei

martore date în cursul urmăririi penale.

Martorul cu identitate

atribuită D.I. a arătat că le cunoștea pe fetele care lucrau la localul inculpaților

S. cu care a întreținut raporturi sexuale.

Martorul S.L.R. propus

în apărare, nu știa de faptul că fetele au fost constrânse de inculpați să întrețină

raporturi sexuale și că le-a văzut ieșind în oraș atât însoțite de inculpata S.G.F.,

cât și singure. Declarația sa se coroborează doar cu cea a inculpaților, urmând

ca instanța să o înlăture ca subiectivă și nerelevantă în unele relatări pentru

soluționarea cauzei.

De asemenea, și declarația

martorului A.A.C. propus în apărare, este subiectivă și nerelevantă, acesta exprimând

păreri personale despre caracterul inculpaților, știa doar că fetele lucrau ca dansatoare

la clubul inculpaților și că locuiau împreună cu aceștia.

Martora cu identitate

atribuită M.A. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale. În această

calitate, în cursul judecății, a arătat că nu era personal obligată de inculpații

S. să meargă în cameră cu clienții pentru a întreține relații sexuale, însă locuia

la inculpații S. și nu aveau voie să iasă singură în oraș, iar banii obținuți din

relațiile sexuale îi reveneau inculpatei S.G.F. care le cumpăra haine pentru zi

și pentru dans. Știa că inculpatul S.G. era violent, inclusiv cu soția sa, iar fetelor

le era frică de el.

Această martoră și-a menținut

și relatările legate de obligația clienților de a cumpăra o șampanie la prețul de

5 milioane ROL, iar dacă fetele făceau consumație «bună», inculpata S.G.F. le trimitea

pe fete la cameră cu clienții pentru a întreține raporturi sexuale. Șampania consumată

de clienți reprezenta prestația la cameră, dar fetele primeau bani și de la clienți.

Martora cu identitate

atribuită G.A. a arătat care era tariful cu clienții pentru întreținerea de raporturi

sexuale, respectiv 100 euro, ea fiind obligată de inculpații S. să întrețină raporturi

sexuale contra cost, suma de bani provenită din această activitate revenindu-le

inculpaților. A mai susținut că inculpatul J.N. cunoștea că fetele care dansau mergeau

la cameră cu clienții. Și-a menținut relatările legate de costul șampaniei pe care

un client era obligat să-l achite la bar pentru a merge cu fetele pe cameră, aspect

coroborat cu cele ale părților vătămate și ale celorlalte martore. Știa că inculpatul

S.G. era violent și agresa fetele dacă stăteau prea mult la cameră cu un client

pentru a întreține raporturi sexuale.

Martorul S.N. a arătat

că știa, în calitate de șef al Asociației de Proprietari, că în locuința familiei

S. locuiau și fete, fără a cunoaște în ce împrejurări și dacă erau ținute cu forța,

însă acest aspect este nerelevant, constrângerea, în cazul victimelor traficului

de persoane nefiind neapărat vizibilă pentru cei din jur, aceasta fiind o activitate

care se desfășura în afara ariei de percepție a publicului.

Martorul S.A. știa că

fetele care dansau la clubul inculpaților mergeau cu clienții la camere pentru relații

sexuale, chiar el însuși având o relație personală cu una din dansatoare cu care

are și un copil, iar când aceasta din urmă lucra pentru inculpați (care aveau un

alt bar, anterior celui de față în care s-au desfășurat activitățile infracționale)

nu le dădea banii obținuți din raporturile sexuale inculpaților, ci martorului.

Martorul M.N.V., prieten

cu inculpatul J.N., a dat o declarație bazată pe aspecte „din auzite” cum că „nu

se auzea ca fetele să meargă cu clienții la cameră”, însă nu a văzut ca ele să primească

bani de la clienți, făcând aprecieri personale nerelevante cu privire la legalitatea

activităților din barul inculpaților.

Toate aceste declarații

ale martorilor expuse anterior, coroborate cu cele date de martorii care au fost

audiați și în cursul urmăririi penale, precum și cu celelalte probe și mijloace

de probă arătate în considerente, enumerate fiind de mai multe ori, a format opinia

instanței că inculpații sunt vinovați pentru săvârșirea faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată.

La individualizarea pedepselor,

a reținerii circumstanțelor atenuante, precum și la stabilirea modalității de executare

a pedepselor (cu suspendare sub supraveghere în cazul inculpaților S.G. și J.N.

și a detenției în ce o privește pe inculpata S.G.F.), Tribunalul a avut în vedere

următoarele:

- nerecunoașterea faptelor

dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților;

- contribuția inculpaților

la comiterea faptei, aceasta fiind mai redusă în privința inculpaților S.G. și J.N.

(complicitate);

- timpul cât inculpații

S.G.F. și J.N. au stat în detenție, sub puterea mandatelor de arestare preventivă,

aceasta evidențiind faptul că au conștientizat gravitatea faptelor lor;

- circumstanțele personale

ale inculpatului J.N., întreținător de familie, având afecțiuni constatate prin

raportul de expertiză medico-legală, afecțiuni care prin evoluție pot conduce la

spitalizare în Rețeaua Ministerului Sănătății Publice și nu în cadrul A.N.P.;

- inculpata S.G.F. prin

activitatea sa a fost participantul principal la săvârșirea faptelor, ocupându-se

în mod direct, nemijlocit de exploatarea fetelor, de toate activitățile lor, dans

și relații sexuale contra cost, încasând banii de la acestea și însoțindu-le în

oraș permanent pentru a nu lua legătura cu familiile lor, profitând de starea materială

precară a fetelor, de mediul precar din care au provenit, astfel că o pedeapsă cu

detenție, dar redusă ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante facultative

este de natură să aducă atingerea scopului pedepsei penale;

- inculpaților S.G. și

J.N. li s-au aplicat pedepse cu suspendarea sub supraveghere, acestea fiind proporționale

cu scopul represiv și preventiv al pedepsei penale, iar obligațiile stabilite pe

durata termenului de încercare oferă garanția preîntâmpinării săvârșirii de noi

infracțiuni și îmbracă caracterul coercitiv al pedepsei penale.

Nu în ultimul rând, Tribunalul

a luat considerare faptul că inculpații S.G. și S.G.F. - soț-soție au în întreținere

doi copii minori, iar executarea pedepsei în regim de detenție a ambilor părinți

ar afecta interesul acestora, în condițiile în care contribuția mai redusă a inculpatului

S.G. la comiterea faptei permite aprecierea că o pedeapsă fără privarea de libertate

ar constitui un mijloc eficient și proporțional cu scopul urmărit de aplicare a

unei pedepse penale, în raport de circumstanțele personale ale acestui inculpat.

Sub aspectul măsurilor

asigurătorii este necesar a se menține pentru a garanta repararea prejudiciului

cauzat părților civile.

Cât privește sumele acordate

cu titlu de daune morale părților civile, Tribunalul a apreciat suferința fiecărei

părți civile la suma de 12.000 RON, sumă care, fără a constitui o îmbogățire fără

just temei este de natură să acopere traumele suferite de cele două părți civile

ca urmare a activităților de constrângere și exploatare la care au fost supuse de

inculpați.

au declarat în termen legal apeluri D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia

și inculpații S.G.F., S.G. și J.N. aducând critici pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul formulat,

Parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici:

Pedepsele aplicate inculpatei

S.G.F. de 3 ani închisoare cu detenție, cât și inculpaților S.G. și J.N. de 3 ani

cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt netemeinice. Infracțiunile

pentru care inculpații au fost cercetați, trimiși în judecată și condamnați au prevăzute

pedepse între 10 și 20 de ani închisoare, iar aplicarea prevederilor art. 74, 76

C. pen. față de aceștia apare nejustificată, raportat la împrejurările în care au

fost comise faptele, numărul mare al victimelor majore și minore exploatate sexual

și atitudinea de nerecunoaștere a faptelor comise.

Față de gradul de pericol

social extrem de ridicat al infracțiunilor comise de inculpați, consecințele produse

asupra victimelor acestor categorii de infracțiuni, impactul social creat în rândul

opiniei publice, se apreciază că se impunea aplicarea unor pedepse mai severe, fără

reținerea de circumstanțe atenuante.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Prin apelurile formulate,

inculpații S.G.F., S.G. și J.N., au solicitat în principal: desființarea sentinței

penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în

subsidiar, au solicitat desființarea sentinței atacate. S-a solicitat ca în rejudecare

să se pronunțe o soluție de achitare a inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni

reținute în sarcină; să fie respinse pretențiile civile formulate în cauză de partea

civilă G.S. De asemenea, s-a cerut să se dispună schimbarea încadrării juridice

din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.;

să fie ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților și

să se dispună restituirea sumelor reținute; să se dispună revocarea măsurii obligării

de a nu părăsi țara luată față de inculpații S.G.F. și S.G. și măsura obligării

de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul J.N. sau în ceea ce-l privește

pe acesta măsura să fie înlocuită cu cea o obligării de a nu părăsi țara;

în situația menținerii condamnării inculpaților s-a solicitat a fi reduse pedepsele

aplicate acestora și schimbată modalitatea de executare în sensul aplicării dispozițiilor

art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen. în privința inculpatei S.G.F.

În dezvoltarea motivelor

de apel s-a arătat în privința primului motiv de apel că instanța de fond a dispus

audierea martorilor în condiții de nepublicitate, deși în acord cu decizia nr.

99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ședințele

de judecată nu sunt publice, conform disp. art. 24 din Legea nr. 678/2001, numai

în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 nu și atunci

când inculpații sunt cercetați și pentru alte infracțiuni.

Potrivit art. 197

alin. (2) C. proc. pen., normele privind publicitatea ședinței de judecată sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, atrăgând astfel refacerea actului întocmit

cu încălcarea acestor dispoziții.

Totodată, încălcarea principiului

publicității constituie și o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de apel:

Sub un prim aspect s-a

susținut că soluția de condamnare se întemeiază pe probe ce se impun a fi înlăturate.

Astfel, perchezițiile domiciliare din 01 iulie 2008 au fost efectuate la domiciliul

inculpaților și la club înainte de a fi începută urmărirea penală și cu prezența

neautorizată a unor inspectori de poliție.

Totodată, s-a arătat că

procesele-verbale de investigație din 29 iunie 2008 și activitățile de supraveghere

din 06 iunie 2008 și unele interceptări telefonice au fost efectuate fără a li se

fi adus la cunoștința învinuiților că a fost începută urmărirea penală.

După data de 12 iunie

2008, au fost efectuate acte de urmărire penală de către lucrătorii de poliție,

deși era obligatorie urmărirea penală proprie efectuată de către procuror.

Declarația martorei D.B.E.

din 05 august 2008 se impunea a fi înlăturată întrucât avocatul inculpaților nu

a fost încunoștințat despre efectuarea acestui act probatoriu așa cum disp.

art. 172 C. proc. pen. o impun.

În ceea ce privește judecata,

s-a susținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., odată ce nu a existat dovada imposibilității prezentării martorilor. Instanța

de judecată și Ministerul Public nu au luat măsuri adecvate pentru prezentarea părților

vătămate și a martorilor cu identitate atribuită audiați în faza de urmărire penală,

motiv pentru care s-a solicitat ca declarațiile martorilor L.D. și M.I. să fie înlăturate.

În argumentarea solicitării

de achitare a inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, în niciuna din modalitățile alternative

prevăzute de lege. Astfel, cele patru victime nu au fost exploatate nici sexual

și nici prin muncă.

Exceptând-o pe G.S., celelalte

victime au arătat că aveau întreaga libertate de a merge sau nu în cameră cu clienții;

alegerea lor avea la bază exemplul colegelor și nu cererea inculpatei, în același

sens sunt și declarațiile victimelor.

În ceea ce privește declarația

dată în faza de urmărire penală de către partea civilă G.S. s-a solicitat a fi înlăturată

întrucât la momentul luării declarației, 02 iulie 2008, aceasta era minoră și nu

a fost asistată de reprezentanții legali.

Nu rezultă, din întreg

materialul probator că vreunul dintre cei trei inculpați ar fi beneficiat de banii

obținuți din prestațiile sexuale.

Nu există dovada exploatării

prin muncă a victimelor.

C.N.C. și T.R. au avut

încheiate contracte de muncă și acte adiționale, victimei R.M.M. urma să-i fie încheiat

contractul de muncă după finalizarea actelor, sens în care mama acesteia i-a trimis

inculpatei actele necesare, urmând a fi efectuate analizele medicale și traducerile

de la vechiul loc de muncă pentru aprecierea vechimii în muncă.

În ceea ce o privește

pe victima G.S., varianta prezentată de aceasta nu este susținută de celelalte probe

administrate. De altfel, din cuprinsul mesajului scris expediat inculpatei, a rezultat

că aceasta a solicitat să se întoarcă la club.

Niciuna din fete nu a

fost obligată să presteze alte activități decât cele contractuale, respectiv dansuri

tematice de divertisment, iar susținerile lor că nu ar fi primit salariu sunt contrazise

de probele administrate.

Societatea realiza venituri

impozabile din consumația pe care clienții o realizau, iar adaosurile comerciale

practicate erau legale și avea ca scop selectarea clientelei.

Dacă infracțiunea ar fi

fost realizată în această modalitate, nu există nici o contribuție din partea inculpaților

S.G. care nu era administrator al societății și J.N. care era doar angajat. Nu s-a

putut reține existența infracțiunii de trafic nici în modalitatea racolării; victimele

au fost angajate în schimbul unor sume de bani de către societatea care avea calitatea

de a face angajări. Nu s-a folosit înșelăciunea cu privire la condițiile de muncă,

salarizare, sănătate sau securitate, victimele știind că urmează să danseze și să

creeze condiții de consumație a băuturilor alcoolice cu prețul cunoscut de clienți,

afișat pe meniu.

Inculpații nu au realizat

acte de inducere în eroare, nu au urmărit exploatarea victimelor și chiar acestea

au declarat că au ajuns la club aducându-se una pe alta.

Sub aspect subiectiv,

probele administrate în cauză relevă că inculpata nu a avut intenția de a produce

rezultatul socialmente periculos prin modul cum s-a purtat față de victime.

Din ansamblul probator

nu rezultă în ce a constat activitatea infracțională a inculpatului S.G. și nici

cum a fost lezată valoarea ocrotită de legea penală prin acțiunile inculpatului

J.N.

În ce privește al treilea

motiv de apel, s-a arătat că nu se justifică acordarea de daune morale părții civile

G.S. odată ce aceasta a consimțit să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați,

iar sumele încasate i-au revenit în totalitate.

În ce privește cererea

de schimbare a încadrării juridice, circumscrisă celui de-al patrulea motiv de apel

s-a arătat în esență că odată ce nu a existat constrângerea victimelor, faptele

inculpaților întrunesc eventual elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism

prev. de art. 329 C. pen., iar nu cele ale infracțiunii de trafic de persoane prev.

de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la măsurile

asigurătorii s-a arătat că nu se justifică indisponibilizarea unor bunuri a căror

valoare acoperă cu mult valorile pretinse.

Cât privește suma de 600

RON reținută de la inculpatul J.N., aceasta reprezintă salariul încasat cu câteva

ore înainte de percheziție.

Celelalte sume găsite

cu ocazia percheziționării domiciliului și asupra inculpatei S.G.F. au fost justificate

cu actele contabile de la dosar. De altfel, victimele și martorii au arătat că sumele

primite pentru prestațiile sexuale nu ajungeau la inculpați.

Referitor la solicitarea

de înlocuire a măsurii preventive față de inculpatul J.N. se arată că aceasta nu

se mai justifică având în vedere scopul urmărit, respectiv buna desfășurare a procesului

penal și pentru egalitate de tratament cu ceilalți doi inculpați.

Curtea, verificând sentința

atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor în apel, în raport

cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror și inculpați, dar

și, din oficiu, cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse

judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat

următoarele:

Apelanții au invocat dispozițiile

legale ce reglementează publicitatea ședinței de judecată invocând argumentele reținute

în decizia nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și

solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea readministrării

în condiții de publicitate a probațiunii testimoniale ce a fost administrată în

fața Tribunalului până la data de 17 noiembrie 2009.

Solicitarea apelanților

este nefondată, în speță neputându-se reține incidența sancțiunii nulității absolute

prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., atâta vreme cât erau pe deplin aplicabile

dispozițiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc. pen., dezbaterile în ședință publică

fiind de natură să aducă atingere moralei și demnității victimelor infracțiunilor.

Distinct de aceasta, Curtea

a reținut că prin prisma jurisprudenței C.E.D.O. lipsa publicității în faza judecății

în primă instanță poate fi suplinită prin dezbaterile publice din cadrul unei căi

de atac în fața unei instanțe cu plenitudine de jurisdicție asupra aspectelor de

fapt și de drept (Sotter c. Elveției, hotărârea din 22 februarie 1984).

Or, apelanții nu au solicitat

reaudierea martorilor în apel, în condiții de publicitate, rezumându-se în a propune

probe în circumstanțiere.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de apel:

Aspectele critice invocate

de către apelanții inculpați referitoare la excluderea unor probe administrate în

faza de urmărire penală ca urmare a încălcării principiului legalității și loialității

în administrarea probelor, sunt neîntemeiate.

Toate perchezițiile domiciliare

au fost efectuate după momentul începerii urmăririi penale în baza autorizației

date de judecător prin încheierea din 17 iunie 2008, de către lucrătorii de poliție

delegați prin ordonanța procurorului.

Interceptările convorbirilor

telefonice și înregistrările audio video s-au efectuat în condițiile legii, în baza

autorizațiilor emise de judecător.

Din conținutul procesului

verbal încheiat la 04 iulie 2008 de către procuror a rezultat că a fost predată

învinuitului S.G. lista martorilor ce urmează a fi audiați și a fost încunoștințat

apărătorul ales al învinuiților despre acest fapt.

Cât privește modul în

care s-a efectuat cercetarea judecătorească, Curtea a constatat că în cauză s-au

respectat dispozițiile procesual penale privind administrarea probelor, instanța

de fond manifestând rol activ în vederea prezentării martorilor și audierii lor

în condiții de contradictorialitate, sens în care au fost acordate numeroase termene

de judecată, au fost emise mandate de aducere, și, s-a aplicat sancțiunea amenzii

judiciare.

În aceste împrejurări,

la termenul din 03 mai 2010 instanța de judecată constatând că audierea martorilor

H.G.I., I.R.R. și D.B.E. precum și a martorelor cu identitate atribuită L.D. și

M.I. nu mai este posibilă, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C.

proc. pen., fără a exista vreo opoziție din partea apărătorilor inculpaților.

Reluarea demersurilor

de citare a martorilor nu a fost solicitată de către inculpați în apel.

Prin prisma practicii

C.E.D.O. (Isgro c. Italiei, hot. din 19 februarie 1991, Ludi c. Elveției hot. din

15 iunie 1992) în anumite situații se poate dovedi necesar pentru autoritățile judiciare,

să recurgă la declarații date în faza cercetării prealabile. Dacă acuzatul a avut

o ocazie adecvată și suficientă să conteste asemenea declarații, utilizarea lor

nu încalcă în sine art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din Convenție.

Prin urmare, citirea depozițiilor

date de un martor în cursul urmăririi penale, nu încalcă dreptul la un proces echitabil,

atâta vreme cât au fost efectuate diligențele necesare în vederea prezentării lui,

inculpatul a avut ocazii adecvate și suficiente să conteste depozițiile date, iar

hotărârea de condamnare nu se bazează exclusiv sau hotărâtor pe aceste declarații.

Aspectul critic invocat

privind neasistarea victimei minore G.S. de către reprezentantul legal cu ocazia

audierii din data de 02 iulie 2008 este lipsit de relevanță odată ce aceasta a beneficiat

de apărător desemnat din oficiu și a dat o nouă declarație în cursul cercetării

judecătorești, moment în care era majoră.

Criticile inculpaților

cu privire la reținerea situației de fapt și a vinovăției lor sunt neîntemeiate

pentru considerentele ce vor urma:

Potrivit art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane

recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare,

violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,

abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra

sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate

asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Conform

alin. (2) al aceluiași art.

traficul de persoane săvârșit de două sau mai

multe persoane împreună se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea

unor drepturi.

Prin această infracțiune

care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai

multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop și anume exploatarea

persoanei, victimă a traficului.

Potrivit art. 2 pct. 2

din aceeași lege prin exploatarea unei persoane se înțelege printre altele,

executarea

unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale

privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, sau obligarea la

practicarea prostituției.

Potrivit art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „recrutarea, transportarea transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea

de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea

unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute

la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2),

pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în

cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea

unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2)”.

Instanța de fond a reținut

o stare de fapt corectă atunci când a concluzionat că inculpata S.G.F. a recrutat,

transportat și găzduit partea civilă G.S. în scopul exploatării acesteia.

Astfel, s-a reținut din

declarațiile părții civile, coroborate cu declarațiile martorilor H.G.I., G.E.A.,

declarațiile părții civile T.R. și ale părții vătămate R.M.M. modul în care în vara

anul 2007, inculpata, telefonic, a procedat la contactarea martorei H.G.I., recrutarea

ei și a părții civile, cunoscând că sunt minore.

După plecarea lor de la

club, inculpata a contactat din nou partea civilă minoră, determinând-o ca, în 3

ianuarie 2008, nu doar să se întoarcă la club, dar și să aducă alte două prietene

din Lupeni, care aveau o situație materială deficitară, respectiv pe partea vătămată

R.M.M. și pe minora B.Ș.F. (în privința căreia cauza a fost disjunsă prin rechizitoriu).

Exploatarea victimei minore

s-a realizat atât prin executarea unei munci în condiții nelegale fără contract

perfectat și înregistrat în forma prescrisă de lege și prin neplata salariului,

dar mai ales prin determinarea la practicarea prostituției.

Scopul special al exploatării

minorei este cu prisosință relevat de probele administrate în cauză care relevă

faptul că pentru a putea beneficia de serviciile sexuale ale dansatoarelor era necesar

să se realizeze de către client o consumație de cel puțin 500 RON, plătită inculpatei.

Tarifele stabilite pentru unele tipuri de băuturi nu erau de natură să selecteze

clientela localului așa cum s-a susținut în apărare, ci o reprezentau prețul acordului

prealabil dat de inculpată pentru ca dansatoarea să practice prostituția.

Faptul că banii proveniți

din prostituție rămâneau fetelor, nu este de natură să înlăture beneficiul realizat

de inculpată din această activitate.

Elocvente în acest sens

sunt declarațiile date în faza de urmărire penală de către martorele R.V. și C.M.

angajate ale localului în calitate de ospătar încă din luna mai 2005, conform cărora

clienții care doreau să ducă dansatoarele în camerele hotelului situate deasupra

localului de noapte trebuiau să comande pentru fete șampanie sau lichior, contravaloarea

unei șampanii fiind de 550 RON, iar 100 ml lichior de 200 RON, plata consumației

făcându-se direct inculpatei S.G.F., fără ca sumele de bani să fie introduse în

casele de marcat. Aceleași martore arată că șampania și lichiorul erau cumpărate

doar pentru fete, clienții consumând de obicei alte produse.

Declarațiile celor două

martore sunt în consens cu declarațiile victimelor și ale martorilor cu identitate

atribuită M.C., M.A. și G.A. și cu rapoartele investigatorilor sub acoperire.

Din analiza probelor administrate,

Curtea a reținut totodată că există dovezi certe ale săvârșirii faptelor și în ceea

ce privește victimele majore, prezumția de nevinovăție fiind ca urmare răsturnată.

Sub un prim aspect este

de remarcat netemeinicia solicitării inculpaților de schimbare a încadrării juridice

dată faptelor în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) - (2)

C. pen.

Dacă în cazul proxenetismului,

constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârșire

alternativă a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane

nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției care este prestată

de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii

de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare

a elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

În speță, nu se poate

reține că inculpata doar a îndrumat părțile vătămate să practice prostituția în

vederea obținerii unor sume de bani.

Niciuna dintre victimele

majore ale infracțiunii de trafic nu a practicat anterior prostituția.

Cazarea victimelor infracțiunii

la domiciliul inculpaților S. s-a făcut în fiecare caz sub promisiunea încheierii

unor contracte de muncă și a plății unor sume de bani pentru activitățile de dans

desfășurate.

În fapt, părțile vătămate

după o perioadă în care erau lăsate să se obișnuiască cu situația lor prin contactul

nemijlocit cu alte persoane care practicau prostituția, prin izolarea față de mediul

exterior și insuflarea convingerii că singura metodă de a obține câștiguri substanțiale

era practicarea prostituției erau determinate să fie exploatate, aparent fără a

li se impune asta.

Semnificativă este situația

victimei C.N.C. căreia i s-a încheiat contract de muncă înregistrat la I.T.M. Bistrița

la un an după revenirea la club și care a ajuns să aibă o foarte bună relație cu

inculpata, să accepte modul de viață impus, să contribuie la primirea părții vătămate

T.R., dar și la transportul fetelor cu mașina de la domiciliu la club.

Izolarea victimelor de

exterior, interdicția de a relaționa cu alte persoane, sub masca grijii de a nu

păți ceva rău, cenzurarea convorbirilor telefonice purtate cu membrii familiei de

la domiciliul inculpatei prin intermediul telefonului acesteia, supravegherea victimelor

la club dar și la domiciliu, limitarea posibilităților de câștig exclusiv la sumele

câștigate din prostituție, reprezintă o formă de constrângere specifică traficului

de persoane menite a asigura controlul asupra persoanelor traficate.

Existența acestor forme

de constrângere fizică și morală a rezultat din declarațiile victimelor și din interceptările

convorbirilor telefonice.

Faptul că victimele și-au

dat ulterior consimțământul în vederea practicării prostituției este lipsit de relevanță,

acest fapt neputând să înlăture răspunderea penală a inculpaților, conform dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 678/2001.

Referitor la inculpații

S.G. și J.N. în mod corect instanța de fond a reținut că activitatea acestora de

ajutare a inculpatei în activitățile de cazare, transport, supraveghere și constrângere

a victimelor în scopul exploatării lor realizează elementele constitutive ale complicității

la infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și ale complicității la infracțiunea de

trafic de persoane prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Contribuția inculpatului

S.G. este relevată de interceptările convorbirilor telefonice care se coroborează

cu declarațiile victimelor și ale martorilor cu identitate atribuită M.A. și G.A.

Contribuția in