ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 70/2014

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin sentința civilă nr. 6016 de la 4 mai 2012, a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta SIF M. SA în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. și Statul Român prin M.F.P. și a obligat pârâta A.V.A.S. să plătească reclamantei suma de 928.471, 62 lei cu titlu de despăgubiri pentru paguba efectivă și dobânda legală aferentă sumei de 2.665.840 lei, calculată începând cu data de 23 iunie 2006 până la data restituirii integrale a sumei de 2.665.840 lei, cu titlu de despăgubire pentru câștigul nerealizat, cu motivarea că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., reclamanta fiind îndreptățită atât la prejudiciul efectiv suferit, cât și beneficiul nerealizat.

Prin Decizia civilă nr. 506 de la 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI a civilă, a respins apelurile formulate de SIF M. SA și A.V.A.S., reținând că procedura concilierii este un act juridic obligatoriu pe care reclamanta trebuia să-l dovedească și nu poate fi scutită de această dovadă pe motiv că statul nu ar fi fost prejudiciat, blocarea conturilor pârâtei este rezultatul faptei sale, iar actualizarea sumelor cu indicele inflației are ca temei prejudiciul produs prin devalorizarea monezii, care nu poate fi acoperit cu plata dobânzii, întrucât cel din urmă reprezintă lipsa fructelor, pe când indexarea reprezintă păstrarea valorii reale a creanței. Împotriva acestei decizii, pârâta A.V.A.S.

a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiate, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unei fapte ilicite și a culpei, astfel încât nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală, au fost interpretate eronat dispozițiile art. 1088 C. civ., potrivit cărora obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală și instanțele nu s-au pronunțat asupra apărării cu privire la dubla despăgubire de care beneficiază intimata - reclamantă reprezentând actualizarea cu indicele de inflație.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Pretențiile din cererea de chemare în judecată se fundamentează pe nelegalitatea executării silite efectuate de recurentă, așa cum s-a constatat prin sentința comercială nr. 68 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 4246/180/2006, irevocabilă prin Decizia nr. 1183 din 13 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Fapta ilicită constă în emiterea ordinului de poprire a sumelor de bani aflate în depozitele bancare și desființarea acestora, în temeiul titlului executoriu a cărui executare era prescrisă la acea dată, fapt constatat cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă anterior menționată.

Prin aceeași sentință s-a stabilit că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, astfel încât, față de principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, culpa recurentei în demararea procedurii de executare silită cu încălcarea termenelor de prescripție extinctivă nu poate fi pusă la îndoială. Așadar, în lipsa unor motive care să înlăture caracterul ilicit al faptei și vinovăția, recurenta nu poate fi exonerată de la plata acoperirii prejudiciului cauzat SIF M. SA, în speță instanțele de fond și de apel reținând, în mod corect, ca fiind îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1088 C. civ., Înalta Curte reține că actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, iar dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat, astfel încât cumulul acestora este admisibil, fără a se ajunge la o dublă reparație, care să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei. Al treilea motiv de recurs privind dubla despăgubire este invocat de recurentă omisso medio, motiv pentru care nu poate obiect al analizei instanței de control judiciar. Unul dintre aplicațiile principiului legalității căilor de atac îl reprezintă faptul că recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, doar în acest fel putându-se respecta principiul dublului grad de jurisdicție.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 506 din 14 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de p ârâta A.V. A.S. împotriva Deciziei nr. 506 din 14 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă . Pronunț at ă în ș edin ță public ă , ast ă zi 16 ianuarie 2014. 4