ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la 28.01.2021, sub nr. x/2021, creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., și pe debitorul Ministerul Justiției, au solicitat instanței, în principal, obligarea debitorului la întreprinderea demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligației de plată rezultată din titlurile executorii, astfel cum au fost indicate în cuprinsul cererii, iar, în subsidiar, obligarea acestuia la plata unei penalități în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, pentru fiecare creditor în parte, calculată de la data comunicării hotărârii ce se va pronunța și până la executarea obligației de a face. Totodată, au solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

La 07.09.2021, debitorul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele de executare emise de B.E.J. "R.", în cadrul dosarelor de executare nr. 2703/2019, nr. 837/2020, nr. 970/2020, nr. 971/2020, nr. 835/2020 și nr. 2704/2019.

La termenul de judecată din 03.11.2021, instanța a dispus măsura administrativă a disjungerii, cu consecința formării a altor cinci dosare (raportat la instanța de executare competentă), inclusiv prezentul dosar, cu termene de judecată tot astăzi, 03.11.2021, și a rămas în pronunțare pe excepția invocată de debitor și din oficiu a necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9005 din 3 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Roman, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, dată fiind calitatea creditorilor, de judecători în cadrul Tribunalului Iași, adică în cadrul chiar al instanței de executare ori superioare instanței de executare, după caz, executorul judecătoresc s-a adresat direct unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditorii, și anume, Judecătoria Roman (care a încuviințat executarea silită împotriva și a debitorului Ministerul Justiției, prin încheierea din 20.08.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, existentă la dosarul de executare).

Pe cale de consecință, această instanță de executare, determinată urmare a incidenței dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., urmează a soluționa, conform art. 651 alin. (3) din același cod, "contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", în raport și cu cele statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii .

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Roman a pronunțat sentința civilă nr. 673 din 9 martie 2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, primul termen de judecată în dosarul x/2021 a fost la 08.09.2021, cu procedura legal îndeplinită, instanța acordând termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării, prorogând discutarea competenței. La al doilea termen de judecată, 03.11.2021, cu procedura legal îndeplinită, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 București nu a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată, ci la al doilea termen, în aceste condiții fiind atrasă competența instanței. Ca atare, prin neinvocarea excepției teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, Judecătoria Sectorului 5 a devenit competentă să soluționeze cauza, în condițiile în care amânarea judecății la primul termen s-a dispus pentru ca instanța să se lămurească cu privire la competență și să comunice întâmpinarea ce cuprindea de altfel aceeași excepție a necompetenței teritoriale invocată de această dată de intimatul Ministerul Justiției.

De asemenea, în cauză nu există pluralitate de debitori, astfel că nu este aplicabilă decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și nu este aplicabil nici art. 127 C. proc. civ., dat fiind că părțile, creditorii, s-au îndreptat în mod corect către Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de la sediul debitorului, competentă din punct de vedere material și teritorial, fără a fi incidente dispozițiile art. 127, judecata desfășurându se în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, iar calitatea acestora de judecători nu ar fi atras competența unei alte instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 906 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.".

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Aplicarea de penalități este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 906 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea nr. 1613 din 20.08.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Roman a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020 al S., la cererea creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Tribunalul Iași, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 468, pronunțată la 28.04.2009 de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2008, modificată prin încheierea de ședință pronunțată la 29.09.2009 de Curtea de Apel Iași în același dosar, lămurită prin decizia civilă nr. 59/26.02.2020 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 1613/20.08.2020 a Judecătoriei Roman, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, "71...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Roman este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății.

În ceea ce privește împrejurarea că excepția de necompetență teritorială a fost invocată de către Judecătoria Sectorului 5 București la al doilea termen de judecată, din 3 noiembrie 2021, se reține că acesta este primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Dispoziția legală relevă că se impune întrunirea celor două condiții: părțile sunt legal citate și pot pune concluzii. A putea pune concluzii, în sensul textului de lege, înseamnă că partea este în măsură să-și exprime punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.

La primul termen de judecată (8 septembrie 2021), Judecătoria Sectorului 5 București a dispus disjungerea și formarea a câte un dosar nou având ca obiect aplicare penalități, pentru fiecare dosar de executare indicat, cu termen de judecată acordat la 3 noiembrie 2021. Prin urmare, chiar dacă părțile au fost legal citate, nu se poate considera că puteau pune concluzii asupra excepției necompetenței la primul termen la care au fost legal citate în fața primei instanțe, având în vedere că instanța a dispus măsura disjungerii și formarea a câte un dosar nou având ca obiect aplicare penalități pentru fiecare dosar de executare indicat, fiind necesară amânarea cauzei în acest scop.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.