ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2022

HOTĂRÂRE
20.01.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2021 pe rolul Judecătoriei Sector 5 București sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019 ale BEJ U., inclusiv anularea încheierilor de încuviințare a executării, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 7 aprilie 2021, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de conexare, a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită și a dispus disjungerea și formarea a câte unui nou dosar având ca obiect contestație la executare pentru fiecare dosar de executare indicat în contestația la executare, sens în care s-a format dosarul sub nr. x/2021, având ca obiect contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata J. - cauză în care s-a ivit prezentul conflict de competență.

La termenul din 16 iunie 2021 acordat în dosarul nr. x/2021 - nou format ca urmare a disjungerii contestației la executare, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială și a pronunțat sentința de declinare a competenței.

Prin sentința civilă nr. 5347 din 16 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost încuviințată executarea silită cu privire la mai mulți debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la pluralitatea de debitori din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, a fost aleasă ca instanță de executare Judecătoria Suceava, aceasta fiind instanța de la sediul debitorului Tribunalul Suceava. Urmare a aplicării art. 127 C. proc. civ., competența instanței de executare inițial conferită prin sesizarea Judecătoriei Suceava a fost legal transmisă Judecătoriei Iași, instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinată Curții de Apel Suceava, fiind stabilită această instanță pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Ori, fiind stabilită deja instanța de executare, orice altă chestiune care privește executarea silită încuviințată, contestația la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluționează de instanța de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în cauză, instanța de executare fiind Judecătoria Iași.

Reținând că instanța legal sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite devine instanța de executare și rămâne instanță de executare până când executarea silită încuviințată de aceasta se încheie definitiv în vreuna dintre formele prevăzute de lege, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 11790 din 10 noiembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii în dosarul nr. x/2021 a fost 7 aprilie 2021, termen la care instanța a soluționat excepții, a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor și de formare a unui nou dosar de instanță pentru fiecare dosar de executare aferent. Or, excepția de necompetență teritorială a fost invocată la termenul din data de 16 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021 - nou format ca urmare a disjungerii contestației la executare.

Cum din cuprinsul încheierii din 7 aprilie 2021 lipsește mențiunea privitoare la competență, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., se consolidează competența în favoarea instanței învestite cu privire la toate capetele de cerere disjunse.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției a arătat că înțelege să conteste actele de executare silită încheiate în 19 dosare de executare de Biroul executorului judecătoresc U., privind cererea creditoarei J..

Urmare a măsurii disjungerii dispuse de Judecătoria Sectorului 5 București la 7 aprilie 2021, s-a format dosarul nr. x/2021 având ca obiect contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare x/2019

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina, respectiva a dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ce instituie momentul limită până la care poate fi invocată necompetența materială și teritorială de ordine publică.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, Biroul executorului judecătoresc U. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea J. împotriva debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Justiției.

Prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc U., fiind încuviințată executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Justiției până la realizarea dreptului creditoarei J..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Iași, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

În ceea ce privește împrejurarea că excepția de necompetență teritorială a fost invocată de către Judecătoria Sectorului 5 București la al doilea termen de judecată, din 16 iunie 2021, se reține că acesta este primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

La primul termen de judecată (7 aprilie 2021), Judecătoria Sectorului 5 București a dispus disjungerea și formarea a câte un dosar nou având ca obiect contestație la executare, pentru fiecare dosar de executare indicat, cu termen de judecată acordat la 16 iunie 2021. Prin urmare, chiar dacă părțile au fost legal citate, nu se poate considera că puteau pune concluzii asupra excepției necompetenței la primul termen la care au fost legal citate în fața primei instanțe, având în vedere că instanța a dispus măsura disjungerii și formarea a câte un dosar nou având ca obiect contestație la executare pentru fiecare dosar de executare indicat, fiind necesară amânarea cauzei în acest scop.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-06-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2021
Ședința publică din data de 15 iunie 2021 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Cererea de chemare în judecată: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iu
ÎCCJ 2021-12-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2799/2021
Ședința publică din data de 15 decembrie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la
ÎCCJ 2022-05-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2022
vedere următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K.,
ÎCCJ 2022-01-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2022
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, con
ÎCCJ 2021-06-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2021
Ședința publică din data de 16 iunie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26 august 2020, sub nr. x/2020, contest
Sursă