Decizia nr. 639/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 5846/2021 a Judecătoriei Sectorului 5

Cererea Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 9 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanțelor a formulat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "K." în dosarul execuțional nr. x/2019, solicitând anularea acestora și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. În drept, a invocat dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București Prin sentința civilă nr. 5846 din 1 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, în cadrul executării silite desfășurate împotriva mai multor debitori, creditorul are opțiunea de a învesti, cu cererea de executare silită/cererea de intervenție în cursul executării silite, instanța în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali, cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. Instanța a reținut că intimații și-au manifestat opțiunea prevăzută de dispozițiile art. 112 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și au învestit cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite Judecătoria Suceava, în circumscripția căreia se află sediul a doi dintre debitori, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, cu aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 267/2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, lămurită prin deciziile nr. 9/2017 și nr. 3/2020 pronunțate de aceeași instanță în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2007

Hotărârea Judecătoriei Suceava Prin sentința civilă nr. 3950 din 7 octombrie 2021, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 15 octombrie 2021, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Suceava a reținut că cererea de executare silită inițială formulată de creditori împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției a fost înregistrată pe rolul organului de executare la 18 decembrie 2019. Prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Piatra-Neamț a încuviințat executarea silită a debitorilor menționați. La 6 august 2020 a fost înregistrată pe rolul BEJA "K." o cerere de suplimentare a cererii de executare silită inițială, prin care s-a solicitat executarea silită și debitorului Ministerul Finanțelor, în baza aceluiași titlu executoriu. Prin încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Suceava a încuviințat executarea silită a acestui intimat. Judecătoria Suceava a apreciat că, în vederea determinării instanței competente pentru a soluționa prezenta cauză, trebuie să se aibă în vedere dispozițiile C. proc. civ. în forma de la data de 18 decembrie 2019, când a fost formulată cererea inițială. Instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și pe cele ale art. 651 C. proc. civ., precum și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20/2021, pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, care, în speță, este Judecătoria Piatra Neamț, prima învestită a soluționa cererea de executare formulată inițial.

Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamț Prin sentința civilă nr. 718 din 15 februarie 2022, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. Constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Piatra Neamț și Judecătoria Suceava, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piatra Neamț a reținut dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., precum și statuările din cuprinsul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2021, pronunțate în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu. De asemenea, a constatat că, prin încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Piatra Neamț, nu a fost menționat în calitate de debitor contestatorul din prezenta cauză, fiind evident că executarea silită împotriva Ministerului Finanțelor s-a desfășurat după încuviințarea executării silite de către Judecătoria Suceava prin încheierea din 22 octombrie 2020 care s-a considerat, prin pronunțarea acestei încheieri, instanță de executare. Judecătoria Piatra Neamț a apreciat că cererea dedusă judecății vizează expres această încheiere de încuviințare și nu se referă la încuviințarea inițială, fiind valabile argumentele expuse și de Judecătoria Sectorului 5 București în hotărârea prin care a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, referitoare instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare de către intimați în ceea ce îl privește pe debitorul Ministerul Finanțelor.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în speță, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Piatra-Neamț, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului în legătură cu care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., împotriva actelor de executare silită întocmite de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "K." în dosarul execuțional nr. x/2019. Înalta Curte constată că executarea silită a fost declanșată de creditori în baza titlului executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 267 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2007 și lămurită prin deciziile nr. 9/2017 și nr. 3/2020 pronunțate de aceeași instanță în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2007 Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., L. și J. au învestit Biroul Executorului Judecătoresc M. cu cererea de executare silită a debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași la 18 decembrie 2019, formându-se dosarul de executare nr. 215/245/2020. Fiind astfel sesizat, organul de executare a solicitat Judecătoriei Iași, la 7 ianuarie 2020, încuviințarea executării silite. Prin sentința civilă nr. 583 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Învestită prin declinare cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, prin încheierea nr. 498 din 11 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Piatra Neamț a admis cererea și a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2007, împotriva debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, în scopul recuperării drepturilor salariale ale creditorilor. Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M. la 6 mai 2020, aceeași creditori au formulat solicitat și executarea silită a debitorului Ministerul Finanțelor, prevalându-se de același titlu executoriu. Învestit cu această cerere, organul de executare a solicitat Judecătoriei Suceava încuviințarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanțelor, care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din 22 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare", care, este definită în art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind instanța în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Înalta Curte constată că petentul Ministerul Finanțelor a sesizat inițial Judecătoria Sectorului 5 București cu soluționarea contestației la executare, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție își are sediul. Însă, prin sentința civilă nr. 5846 din 1 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București s-a dezînvestit, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava și reținând că intimații și-au manifestat opțiunea prevăzută de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., întrucât unii dintre debitori, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, au sediul în circumscripția acestei instanțe. La rândul său, Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 3950 din 7 octombrie 2021, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, apreciind că aceasta este instanța de executare, în sensul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., în forma avută în vigoare la data sesizării inițiale a organului de executare, 18 decembrie 2019, întrucât a încuviințat executarea silită formulată inițial în cauză. Înalta Curte, în raport de aspectele procesuale ale cauzei, își va însuși acest ultim raționament și va constata că instanța de executare competentă să se pronunțe asupra contestației la executare deduse judecății de petentul Ministerul Finanțelor este Judecătoria Piatra Neamț. Suportul juridic al acestui argument este dat de faptul că Judecătoria Piatra Neamț este instanța care a pronunțat încheierea nr. 498 din 11 februarie 2020, care a stat la baza declanșării executării silite de către organul de executare, la solicitarea creditorilor. Pronunțarea încheierii menționate coincide cu momentul deschiderii procedurii de executare silită, indiferent dacă cererea inițială de executare silită l-a vizat sau nu pe contestatorul Ministerul Finanțelor împotriva cărora creditorii au înțeles să se îndrepte ulterior, printr-o cerere completatoare, solicitându-i acestuia să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești constatate prin titlul executoriu. În sprijinul raționamentului expus sunt și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în sensul că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere al instanței supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Piatra Neamț îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,