Dosar nr. 330/44/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

B.M.C., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002; constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

P.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la participație improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

L.A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.; complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

B.B.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

V.T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

M.S.L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; participație improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

M.C., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

L.Ș., cercetat, pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată în privința inculpaților P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. și L.Ș., în privința inculpatelor B.M.C. și L.A. impunându-se luarea unei măsuri preventive restrictive - respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea și nu a măsurii arestării preventive pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Fără a face o analiză a probelor administrate în cauză cu privire la vinovăția inculpaților - întrucât până la soluționarea definitivă a cauzei aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție - Curtea a analizat incidența disp. art. 136 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acelor opt inculpați au rezultat indicii temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen., de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. Indiciile temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen. - în privința fiecăruia dintre inculpați au rezultat din următoarele mijloace de probă, astfel: În privința inculpatei B.M.C.: declarații martori C.L., declarație olografă inculpată B.M.C., copie contract de vânzare-cumpărare, cerere pentru emiterea unui certificat de urbanism, declarație martor M.R., declarație martor A.I.F., extras act stare civilă, copie delegație substituire falsificată, declarație inculpat B.B.A., plângeri SC A.C. SA Galați, declarație parte vătămată M.S., notificare inculpat B.B.A. către SC A.C. SA Galați, copie ordonanță 3735 a Tribunalului Galați, privind somație de plată, adresă notificare și împuternicire avocațială, copii încheieri Tribunal Galați din datele de 22 octombrie 2010 și 25 noiembrie 2010, note de redare a comunicațiilor telefonice, declarații inculpata L.A., Anexa VI. În privința inculpatei P.E.: declarații inculpată P.E., Sentința penală nr. 29/CC/ (falsificată) din Dosarul nr. 5327/333/2006 a Judecătoriei Galați, rapoarte expertize criminalistice, proces-verbal de ridicare înscrisuri și probe de scris a inculpatei P.E., declarație martor B.S., rapoarte de expertize criminalistice, copie Sentința civilă nr. 1020 din 06 aprilie 2006 (falsificată) a Judecătoriei Galați, Sentința civilă nr. 125 din 11 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, Sentința civilă pronunțată în Dosarul nr. 6206/233/2007 a Judecătoriei Galați, raport de expertiză criminalistică. În privința inculpatei L.A., declarație inculpată L.A., declarație martor G.C., Dosarul nr. 59/2006 al Curții de Arbitraj Galați, antecontract de vânzare-cumpărare din 10 martie 2005, Dosarul nr. 75/2006 al Curții de Arbitraj Galați, declarație învinuit A.N., Dosarul nr. 62/2006 al Curții de Arbitraj Galați. În privința inculpatului B.B.A.. declarație inculpat B.B.A., note de redare comunicații telefonice, proces-verbal de ascultare, proces-verbal de redare rezumativă, declarație martor T.M., declarație martor S.A., proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, declarație învinuita M.A.A., contract servicii de management, proces-verbal de ascultare, raport de expertiză criminalistică, declarație parte vătămată M.S. În privința inculpatului V.T., declarație parte vătămată G.M., note de redare comunicații telefonice, declarații martor B.S., proces-verbal de percheziție, declarații martor M.I., declarații învinuit D.F. În privința inculpatului M.S.L., Sentința nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 a Judecătoriei Galați, declarație parte vătămată S.I., cererea din data de 11 septembrie 2007 de radiere din Cartea funciară a mențiunii sechestrului, precontractul de vânzare-cumpărare din data de 14 septembrie 2007, angajamentul de plată din data de 14 septembrie 2007, contractul de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2007, declarație martor S.M., declarații martor O.A. În privința inculpatei M.C., declarație martor M.M., declarație martor O.L., declarație învinuit A.N., declarație martor C.R.S., declarație martor S.M., declarație martor R.L., martor care a recunoscut-o pe inculpată din planșa fotografică, antecontract de vânzare-cumpărare între M.M. și C.C., Sentința nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 al Judecătoriei Galați, declarație parte vătămată S.I., declarație martor O.A., declarație martor J.K.R.I., declarație martor B.G. În privința inculpatului L.Ș., declarație martor O.L., declarație învinuit A.N., declarație martor R.L., declarație martor D.F.A., antecontract de vânzare-cumpărare între M.M. și C.C., declarație martor C.V., copie contract de vânzare-cumpărare între L.Ș., prin procurist M.S.L. și partea vătămată S.I., Rechizitoriul nr. 395/D/P/2004 din 30 decembrie 2004 al D.I.I.C.O.T., Sentința nr. 29/CC (falsificată) din Dosarul nr. 5327/233/2006 a Judecătoriei Galați, raportul de expertiză grafoscopică din 05 decembrie 2011, declarație martor V.C., declarație martor S.I. Cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, au fost audiați inculpații L.A., B.B.A., M.S.L., M.C. și L.Ș., ceilalți inculpați prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - respectiv de dreptul de a nu face nicio declarație, precizând că își mențin declarațiile date la procuror. Inculpata L.A. a precizat că își menține declarațiile date la procuror și, în completarea acestora, a arătat că în dosarele în care a pronunțat hotărârile arbitrale în litigiu, au fost avute în vedere actele în original și împuternicirile depuse de avocați și un singur dosar a fost soluționat cu lipsă de procedură, însă din eroare. A arătat că faptele reținute în sarcina sa sunt neintenționate și că aceste hotărâri arbitrale au mai făcut obiectul unor cercetări penale, în cauză pronunțându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale; de asemenea a susținut că dintre inculpații prezenți în instanță, nu o cunoaște decât pe inculpata B. A depus la dosarul cauzei Rezoluția nr. 5720/P/2006 din 30 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., din analizarea căreia a rezultat că faptele pentru care inculpata este cercetată în prezenta cauză nu au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 5720/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în care s-a pronunțat rezoluția din 30 martie 2007. Inculpata L., prin apărător ales, a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata este cercetată, putând fi reținută eventual doar o infracțiune de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. Susținerile inculpatei nu au putut fi primite, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată rezultând din mijloacele de probă administrate, mai sus indicate, în privința acesteia. Curtea a subliniat că, inclusiv potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, faptele și împrejurările care dau naștere bănuielii legitime că persoana cercetată ar fi săvârșit o infracțiune nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza O’Hara c. Regatului Unit, 16 octombrie 2001), fiind suficient să existe fapte sau date apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată (cauza Varga c. României, 11 martie 2008). De asemenea, susținerea inculpatei cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetată nu au putut fi analizate în cadrul procedurii de față, procedură ce presupune verificarea indiciilor temeinice, în sensul celor mai sus precizate. Inculpatul B.B.A., fiind audiat, a declarat că își menține declarațiile date în fața procurorului, iar cu privire la măsura arestului preventiv urmează a se exprima în ultimul cuvânt ce îi va fi acordat. Inculpatul B.B.A., fiind audiat de către procuror, a recunoscut situația faptică reținută în sarcina sa, însă prin apărătorul ales, a susținut că nu poate fi reținută în cauză tentativa la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia și nici infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 ci, cel mult, infracțiunea prev. de art. 323 C. proc. pen. La fel ca și în cazul inculpatei L., Curtea a reținut că în cauză indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul B. a săvârșit faptele pentru care este cercetat rezultă din probele administrate mai sus indicate în ceea ce îl privește pe acesta, analiza conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta, precum și încadrarea juridică a acestora (în acest sens și inculpatul, în ultimul cuvânt, a susținut că nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 81 C. pen. - infracțiune pentru care însă nu se poate dispune luarea măsurii arestării preventive) neputând fi analizate în cadrul procedurii instituite de art. 149 1 C. proc. pen. Inculpații M.S.L., M.C. și L.Ș. fiind audiați, au negat comiterea faptelor, arătând că nu au cunoscut nimic în legătură cu imobilele în discuție, inculpatul L. afirmând că doar l-a rugat pe avocatul B.M. și i-a plătit un onorariu pentru a se ocupa de formalitățile legale în vederea ridicării sechestrului asigurător instituit asupra unui imobil în cadrul cauzei penale în care acesta avea calitatea de inculpat. Inculpații, prin apărător ales, au susținut că nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar în privința celorlalte infracțiuni, acestea nu pot fi reținute întrucât inculpații au acționat cu bună-credință, au apelat la serviciile unui avocat pentru a rezolva situația cu privire la cele două imobile. Susținerile inculpaților, M.S.L., M.C. și L.Ș. nu vor putea fi primite, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, rezultând din probele administrate în cauză, mai sus arătate în privința fiecăruia dintre aceștia, declarațiile inculpaților, date atât în fața procurorului cât și în fața instanței de judecată fiind combătute de acestea. Astfel, în ce privește imobilul situat în Galați, b-dul G., fiind audiat de procuror la data de 29 octombrie 2011, cu ocazia punerii sale sub învinuire, A.N. a declarat că a început să lucreze ca șofer pentru inculpații M.C. și M.S.L. de la începutul anului 2007. În cursul lunii mai 2007 a fost abordat de inculpata M.C. care i-a cerut să meargă la Judecătoria Galați, unde trebuia să declare în mod mincinos că numitul C.C. ar fi plătit o sumă de bani unei femei pentru achiziționarea unui teren situat pe b-dul G. din municipiul Galați. La aceeași dată C.C. a fost condus la Judecătoria Galați de inculpata M.C., unde s-au întâlnit cu avocatul B.M. Avocatul B., C.C. și inculpata M.C. s-au strâns în jurul lui A.N., explicându-i ce trebuia să declare în fața instanței, acesta declarând în fața instanței astfel cum i s-a cerut. Modalitatea în care cei trei inculpați au procedat pentru reintrarea în patrimoniul inculpatului L.Ș. a imobilului din str. G. (înstrăinat inițial urmare hotărârii arbitrale pronunțată de inculpata L.) rezultă din declarațiile martorilor O.L., fosta concubină a inculpatului L.Ș., ale părții vătămate M.M., ale numitului C.R.S., ale numitului C.C. precum și din înscrisurile aflate în dosar. La data de 06 decembrie 2011 martorul C.R.S. aflat în Italia - a expediat, prin fax, către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați o declarație prin care arăta că a fost contactat de inculpata M.C. - cumnata inculpatului L.Ș. - care i-a cerut să treacă pe numele său imobilul din Galați, B.dul G. La data de 20 decembrie 2011 martorul C.R.S. a expediat, prin fax, o nouă declarație în care a precizat că inculpata M.C., soția inculpatului M.S.L. zis "L.C.", l-a contactat în cursul anului 2007, solicitându-i să fie de acord să treacă pe numele său un imobil, respectiv imobilul situat în Galați, B.dul G. Prețul menționat în acte a fost fictiv, nefiind predată vreo sumă de bani, nici la vânzare și nici la cumpărare, toate taxele notariale fiind plătite de inculpata M.C. Fiind audiat în cauză martorul C.V. - tatăl martorului C.R.S. - acesta a arătat că fiul său nu avea posibilitatea materială să achiziționeze imobilul din Galați, B.dul G., întrucât în cursul anului 2007, acesta lucra în calitate de agent de pază cu un salariu fix de 600 RON pe lună (declarații martor C.V.) Din declarația martorului R.L. - administratorul SC R. SRL Galați - rezultă că pentru a închiria spațiul (imobilul din b-dul G.) a apelat la postul telefonic cu nr. 000001, la care a răspuns "C.", respectiv inculpata M.C., cumnata inculpatului L.Ș. Cu această ocazie s-a stabilit cuantumul chiriei, la suma de 300 RON, la data de 10 octombrie 2011 fiind perfectat contractul de închiriere. Martorul a recunoscut-o din planșa fotografică pe inculpata M.C. Aspecte cu privire la condițiile de închiriere și la plata chiriei către inculpata M.C. rezultă și din declarațiile martorilor D.F. și B.A. - aceasta din urmă recunoscând-o din planșa fotografică pe inculpată. Referitor la implicarea inculpatului M.S.L., martorul S.M. fiind audiat, a declarat că în anul 2003 a găsit un anunț privind închirierea unui spațiu comercial în Galați, b-dul G., motiv pentru care a apelat la postul telefonic menționat în anunț, la care a răspuns "L." - respectiv inculpatul M.S.L. În ce privește imobilul din Galați, str. C, proprietatea inculpatului L.Ș., susținerile inculpaților M.C., M.S.L. și L.Ș., sunt contrazise de probele administrate în cauză. Inculpatul L.Ș. a susținut că nu îl cunoaște pe T.M.A. și că nu a încheiat cu acesta un antecontract de vânzare-cumpărare, aspect contrazis de situația existentă în Dosarul nr. 59/121/2005 al Tribunalului Galați, în care L.Ș. avea calitatea de inculpat. În acest dosar, T.M.A. a formulat o cerere de ridicare a sechestrului asigurător ce fusese instituit asupra imobilului în faza de urmărire penală, invocând existența acestui antecontract și a hotărârii arbitrale - hotărâre ce a fost solicitată de instanță de la Curtea de Arbitraj, și depusă la dosarul cauzei, inculpatul L.Ș., prezent la judecată (în cauză era cercetat în stare de arest preventiv) necontestând existența acestui antecontract. Prin Sentința penală nr. 214 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 59/121/2005, cererea numitului T.M.A. a fost respinsă cu motivarea aflată la fila 135 din sentința menționată. Față de situația prezentată, afirmațiile inculpatului L.Ș. referitoare la aspectul că nu a cunoscut modalitatea în care avocatul B. a procedat pentru ridicarea sechestrului nu au putut fi avute în vedere și nici susținerea că se afla în detenție nu a prezentat relevanță din acest punct de vedere. Implicarea inculpaților M.C. și M.S.L. a rezultat din declarațiile martorilor O.A., D.C., S.I. De asemenea, se cuvine a se menționa și aspectul că, la 22 august 2011, inculpatul L.Ș. a fost vizitat la Penitenciarul Galați de avocatul B.M., care a depus în acest sens delegația nr. 90, în baza contractului de asistență juridică nr. 90 din 22 august 2011. Față de situația prezentată, susținerile inculpaților referitoare la faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., sunt nefondate. Inculpatul V.T., prin apărător ales, a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., în dosarul cauzei fiind făcute doar simple afirmații, fără suport probatoriu, ceea ce s-a reținut ca situație de fapt neavând legătură cu încadrarea juridică a faptelor dată de organul de urmărire penală. Contrar celor susținute de apărare, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul V.T. a săvârșit faptele pentru care este cercetat rezultă cu prisosință din declarația părții vătămate G.M., declarațiile martorilor M.I. și B.S., declarațiile învinuitului D.F., nota de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de percheziție. Inculpata P.E., prin apărător desemnat din oficiu, a susținut că a făcut mențiunile respective pe hotărârile judecătorești în discuție, la solicitarea avocatului B. - aceasta fiind angajată ca secretară la cabinetul de avocatură și îndeplinindu-și datoria de secretară la acest cabinet, fără a conștientiza urmările și fără a avea reprezentarea consecințelor deosebit de grave - astfel încât nu i se poate reține nici infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nici cea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Fiind audiată de procuror, inculpata P.E. a recunoscut comiterea faptelor. Susținerile acesteia că doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și nu a realizat urmările faptelor sale nu pot fi avute în vedere, aceasta neputând invoca în apărare necunoașterea legii. De asemenea, aceste susțineri nu sunt de natură a înlătura indiciile temeinice existente cu privire la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, individualizate în ceea ce o privește în considerentele anterior expuse, încadrarea juridică a faptelor neputând fi analizată în cadrul procedurii de față. Inculpata B.M.C., prin apărător ales, a susținut că în privința infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., nu rezultă din probele cauzei care a fost contribuția acesteia la săvârșirea acestei infracțiuni; de asemenea, a susținut că nu este descrisă în fapt complicitatea acesteia la infracțiunea de spălare de bani, iar în privința tentativei la infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate SC A.C. SA nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. În ce privește reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a susținut că nu poate fi reținută această infracțiune, ci doar infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., având în vedere că în sarcina inculpatei nu ar putea fi reținută decât infracțiunea de fals în înscrisuri, ce nu constituie o infracțiune gravă în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003. Susținerile inculpatei nu au putut fi avute în vedere, indiciile temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că aceasta a comis faptele pentru care este cercetată rezultând din probele administrate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de luarea a măsurii arestării preventive a inculpatei și anume: declarații martori C.L., M.R., A.I.F., declarația olografă a inculpatei, copia contractului de vânzare-cumpărare, cererea pentru emiterea unui certificat de urbanism, extras act stare civilă, copie delegație substituire, plângeri SC A.C. SA Galați, declarație inculpat B.B.A., declarație parte vătămată M.S., notificare, copia Ordonanței nr. 3738 a Tribunalului Galați privind somația de plată, adresă notificare și împuternicire avocațială, copii încheieri de ședință, note de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatei L.A. Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în cadrul procedurii de față nu au putut fi analizate și coroborate probatoriile în sensul stabilirii răspunderii penale a persoanei reținute și nici nu s-a putut analiza încadrarea juridică a faptelor. Faptele ce au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări, sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație; acestea au a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajată împotriva persoanei reținute (în acest sens cauza Murray c. Regatului Unit). Curtea a constatat că în cauză, în privința inculpaților P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. și L.Ș. sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, pentru infracțiunile presupus a fi comise de către aceștia, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere amploarea activității infracționale reținute, numărul mare al participanților, perioada de timp în care se reține săvârșirea faptelor, gradul de pericol social sporit, prejudiciul total cauzat (de peste 855.000 euro și 330.000 RON) - s-a apreciat, funcție de actele de urmărire penală efectuate în cauză - că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpații P.E., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. și L.Ș. - este analizat și prin prisma naturii activității infracționale presupus a fi comise și anume aceea de criminalitate organizată - contribuțiile fiecăruia dintre aceștia completându-se și conferind astfel eficiență grupului infracțional organizat, care există și poate acționa tocmai prin aceste contribuții. În privința inculpatei P.E. - secretara la cabinetul avocatului B.M. - Curtea a apreciat că raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia - la contribuția esențială la săvârșirea infracțiunilor (fiind falsificate un număr de patru hotărâri judecătorești, adrese emise de Asociația de locatari, întocmirea unor acțiuni în justiție în numele altor persoane), fiind falsificate în materialitatea lor o serie de documente oficiale, urmarea produsă, de natură a aduce atingere atât relațiilor sociale privind patrimoniul persoanelor, cât și celor referitoare încrederea publică de care trebuie să se bucure înscrisurile care produc consecințe juridice, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională - lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În privința inculpatului B.B.L., avându-se în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se reține comiterea faptelor ce rezultă din chiar declarația acestuia (a fost de acord cu propunerea avocatului B. în sensul de a încheia în numele inculpatului B.B.L. un contract de prestări-servicii pentru SC A.C. SA, în urma căruia urma să primească în patru tranșe 4.000.000 lei RON, bani ce urmau a fi împărțiți între membrii grupării), a semnat acest contract, l-a prezentat părții vătămate și ulterior a recurs la o acțiune în justiție, pe parcursul căreia s-a folosit de expertize întocmite în fals, ușurința cu care a acceptat propunerea formulată - în contextul în care acesta avea reprezentarea atât a faptelor cât și a urmărilor acestora, fiind o persoană cu pregătire juridică, atitudinea procesuală, inițial nerecunoscând faptele și încercând să tergiverseze cercetările (aspect ce rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar urmărire penală), natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere - s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la inculpatul V.T., având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se reține săvârșirea faptelor, contribuția concretă la comiterea acestora (a aderat la grupul infracțional constituit din B.M., P.E., T.P. și L.A. în vederea obținerii de foloase materiale pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și înșelăciune, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietății unui număr de două imobile), de natura și importanța valorii sociale lezate și de urmarea produsă (un prejudiciu de peste 50.000 euro - 224.000 RON) - raportat și la actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește pe inculpații M.S.L., M.C. și L.Ș. (inculpații L. și M.S. fiind frați, iar inculpata M.C. - soția inculpatului M.S.) aceștia au acționat în mod conjugat, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, activitate ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a două imobile, inclusiv prin încercarea de ridicare a unui sechestru asigurator, instituit într-o cauză penală, în vederea obținerii de importante beneficii materiale, prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, urmarea produsă, atitudinea procesuală a acestora și nu în ultimul rând, aspectul că inculpații L.Ș. și M.S.L. nu sunt la primul impact cu legea penală conduc la concluzia că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpaților P.E., B.B.L., V.T., M.C., M.S.L. și L.Ș., bănuiți de comiterea unor infracțiuni grave - ar crea în rândul societății un sentiment de insecuritate, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor astfel de fapte, sunt cercetate în stare de libertate. În prezenta cauză, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților sus-menționați poate fi suficientă pentru a justifica aprecierea că aceștia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinice reținute și analizate mai sus, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție. Aspectele de ordin personal invocate de către inculpații B.B.L., V.T., M.C., M.S.L. și L.Ș. nu pot fi privite disociat de împrejurările în care se reține săvârșirea faptelor și de gravitatea acestora și nu pot constitui un temei pentru a nu se dispune luarea măsurii arestării preventive, cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de aceștia, raportat la considerentele expuse, neputând fi admise. Curtea a apreciat că, față de situația de fapt care se prefigurează din probele administrate în cauză, respectiv față de împrejurările care caracterizează persoana fiecăruia dintre cei șase inculpați sus-menționați - măsura arestării preventive a acestora apare ca fiind justificată și prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Cu privire la inculpatele B.M.C. și L.A. - raportat la participația la săvârșirea faptelor, astfel cum rezultă din actele de urmărire penală efectuate în cauză, precum și la persoana și atitudinea procesuală a fiecăreia, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive este justificată atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual (cauza WITOLD LITWA c. Poloniei din 04 aprilie 2000). Din această perspectivă s-a constatat că, în cauză, inculpatele au avut contribuții mai restrânse la săvârșirea faptelor, (în două cauze reținute inculpata B.M.C. fiind cea care l-a substituit la respectivele termene de judecată pe avocat B., titular al contractului de asistență juridică, iar în cazul părții vătămate SC "A.C." SA aceasta a fost avocat titular întrucât avocatul titular B.M., era incompatibil, având calitatea de deputat, iar, în ce privește situația inculpatei L.A., se reține contribuția sa prin pronunțarea a trei hotărâri arbitrale), nu au antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corectă, inculpata L. descriind faptele presupus a fi comise în declarația dată la procuror. În privința inculpatei B.M.C., aceasta a dat o singură declarație, în cursul urmăririi penale, ulterior prevalându-se de dreptul la tăcere - atitudine ce nu poate avea semnificația negării faptelor ci recurgerea la un drept prevăzut de lege. Curtea a reținut, totodată, că nu există riscul comiterii de fapte penale de același gen de către acestea, inculpata L. nemaiavând funcția deținută la momentul săvârșirii pretinselor infracțiuni, iar în privința inculpatei B., pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații, impunerea obligației prevăzute la art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen. apare ca fiind suficientă. În raport de argumentele expuse, Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a celor două inculpate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și ținând cont totodată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., măsura adecvată realizării scopului măsurilor preventive este cea prev. de art. 145 C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea Galați. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și inculpații P.E., V.T., M.S.L., M.C., B.B.A. și L.Ș. Parchetul a criticat soluția ca netemeinică în ceea ce privește pe inculpatele B.M.C. și L.A., întrucât acestea prezintă pericol pentru ordinea publică și a solicitat, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. casarea încheierii, admiterea propunerii și luarea față de acestea a măsurii arestării preventive. Inculpații P.E., V.T., M.S.L., M.C., L.Ș. și B.B.A. au criticat de asemenea hotărârea ca netemeinică și au solicitat punerea în libertate. Curtea, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele: Pentru luarea oricărei măsuri preventive este necesar să se constate că sunt probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Pentru luarea măsurii arestării preventive este necesar, pe lângă îndeplinirea acestei condiții prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., și a incidenței vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 148 C. proc. pen. Parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpați în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru reținerea acestuia trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: - o condiție privind săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (condiție comună tuturor temeiurilor prevăzute la art. 148 C. proc. pen.); - o condiție privind pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului. În ceea ce privește condiția impusă de art. 143 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pentru toți inculpații pentru care Parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive, rezultă din materialul probator administrat indicii temeinice care conturează presupunerea rezonabilă pentru un observator independent că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. Aceste indicii au fost pe larg expuse și analizate în hotărârea primei instanțe, motiv pentru care nu vor fi reluate. În sarcina inculpaților menționați în Referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive se rețin infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat că se poate dispune privarea de libertate atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fără a fi necesar să se stabilească la momentul arestării preventive ce infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a acesteia, deoarece obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua cercetările în scopul confirmării sau infirmării temeiurilor ce au determinat arestarea (cauza Murray contra Marii Britanii). Ca atare, prima condiție prevăzută de lege pentru reținerea dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. este îndeplinită. Cea de a doua condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen. presupune existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, iar apărătorii inculpaților au invocat faptul că nu există astfel de probe la dosar. Textul de lege al art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu trebuie interpretat ad literam pentru că o asemenea interpretare ar conduce la concluzia că în nicio situație nu ar putea fi luată măsura arestării preventive în baza acestui temei, deoarece este imposibil să existe probe cu privire la comportamente viitoare. Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o predicție, o apreciere pe care judecătorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului. În lipsa unor dispoziții legale care să indice exigențele în funcție de care se stabilește pericolul pentru ordinea publică, criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii dacă punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică nu pot fi decât gravitatea concretă a faptei comise, ce nu trebuie confundată cu pericolul social al infracțiunii săvârșite (care este relevat în pedeapsa prevăzută de lege) și circumstanțele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului față de faptă și urmările sale, etc). În cadrul acestei aprecieri unul din cele două criterii poate avea un rol determinant, astfel încât uneori, spre exemplu, gravitatea extremă a faptelor săvârșite justifică luarea măsurii arestării preventive chiar dacă circumstanțele personale ale inculpatului nu o impun. Pericolul pentru ordinea publică reprezintă temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta și de starea sa de libertate. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se arată că luarea măsurii arestării preventive este suficientă existența unei suspiciuni rezonabile că s-a săvârșit o infracțiune, riscul de fugă sau cel privind comiterea altei infracțiuni fiind necesar doar pentru prelungirea măsurii arestării preventive. Gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpați justifică aprecierea că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere valorile sociale lezate, chiar dacă în cazul inculpaților P.E., B.B.L., V.T., M.S.L. și M.C. circumstanțele personale nu susțin o asemenea apreciere. În cazul inculpatului L.Ș., atât gravitatea faptelor reținute, cât și circumstanțele personale (faptul că a fost condamnat anterior pentru infracțiunea de trafic de persoane), dovedesc existența pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului. În ceea ce privește apărările inculpatei P.E., că nu a fost audiată cu privire la toate faptele ce fac obiectul învinuirii potrivit rezoluției D.I.I.C.O.T. și a procesului-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii cu consecința nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și a actelor subsecvente, acestea nu pot fi reținute. Chiar inculpata arată că "a fost întrebată și a dat amănunte doar cu privire la mențiunile definitivă și irevocabilă și achitat taxa de timbru fără a fi întrebată și cu privire la celelalte infracțiuni ce făceau obiectul învinuirii", ca atare a fost audiată cu privire la activitatea infracțională, toate infracțiunile fiind în strânsă legătură cu reținerea acestei situații de fapt. Chiar dacă inculpata nu ar fi fost întrebată expres de organul de urmărire penală cu privire la toate infracțiunile reținute, aceasta nu reprezintă o nulitate absolută pentru că nu poate fi echivalentă cu o imposibilitate a inculpatei de a-și face apărările. Mai mult, chiar dacă s-ar pleca de la prezumția că inculpata nu a fost audiată cu privire la toate aspectele de fapt (lucru neconfirmat de materialul probator) nu poate fi asimilată această situație unei nelegale sesizări a instanței, așa cum a invocat apărarea, pentru a fi incidente dispozițiile privind nulitatea absolută. De asemenea, nici neaudierea inculpatei P.E. după punerea în mișcare a acțiunii penale și anterior formulării propunerii de arestare potrivit art. 150 C. proc. pen. nu poate fi considerată o nulitate absolută pentru că nu are nicio legătură cu nelegala sesizare a instanței, art. 300 alin. (2) referindu-se în ceea ce privește neregularitatea actului de sesizare la rechizitoriu și nu la referatul de luare a măsurii arestării preventive. Neaudierea inculpatei potrivit dispozițiilor art. 150 C. proc. pen., ar putea constitui eventual o nulitate relativă a actului, dar aceasta putea fi constatată numai dacă era invocată în cursul efectuării actului, având în vedere că inculpata a fost prezentă. În ceea ce privește neaudierea inculpatei de către judecător la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, afirmația este nereală, fiind infirmată chiar de inculpată la momentul în care a dat declarație în fața instanței supreme, unde a arătat că a dispus de dreptul la tăcere în fața primei instanțe pentru că nu se simțea bine. În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpaților M.S.L. și M.C. privind necompetența Curții de Apel Galați în soluționarea propunerii de arestare preventivă întrucât conform art. 33 lit. a) C. proc. pen. nu se putea disjunge cauza de cea în care este cercetat inculpatul B.M., a cărui calitate atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, acestea nu pot fi primite. Nu se poate analiza cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii preventive oportunitatea disjungerii efectuate de procuror într-o cauză penală. Înalta Curte constată că în prezenta cauză Curtea de Apel Galați era instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze propunerea luării măsurii preventive, neconstatându-se nicio nelegalitate a hotărârii primei instanțe. În ceea ce o privește pe inculpata L.A., Înalta Curte apreciază, spre deosebire de prima instanță, că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în această fază a procesului penal măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă. I se impută inculpatei în Referatul Parchetului că, în perioada 2006 - 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând împreună cu membrii grupului infracțional organizat constituit din B.M., P.E. și T.P., în calitate de arbitru, a pronunțat trei hotărâri arbitrale neconforme cu realitatea faptică și juridică, facilitând celorlalți membri ai grupării obținerea dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, fapte pe care de altfel inculpata le-a recunoscut. Gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, care au afectat în mod serios valorile sociale privind protejarea justiției, a patrimoniului precum și încrederea publică în actele care emană de la o autoritate, justifică aprecierea că aceasta prezintă pericol pentru ordinea publică. Este de remarcat că nu se reține în sarcina inculpatei un singur act material, că activitatea infracțională se întinde pe o perioadă mare de timp și, ca atare, aceasta a avut timp să reflecteze și să realizeze gravitatea faptelor, că au existat și alte asemenea