ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2117/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2117/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față, constată
următoarele:
Prin încheierea
din 1 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. 637/44/2012, Curtea
de
Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, a respins, ca nefondate,
cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M.C.,
și M.S.L.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Inculpatul
M.S.L. a fost arestat preventiv prin încheierea din
17 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 330/44/2012.
În sarcina inculpatului M.S.L.,
s-a reținut săvârșirea următoarelor
infracțiuni:
aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003, participație improprie la fals intelectual prevăzută de 31
alin. (2) C. pen. raportat
la art. 289
alin. (1) C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., constând în aceea că în luna
septembrie 2007, a
aderat la grupul
infracțional organizat constituit din învinuitul B.M., P.E., T.P. și L.A. în
vederea obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune, ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a
proprietății unui imobil situat pe în mun.
Galați,
folosindu-se de diverse
înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri
judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale
ori judecătorești neconforme cu realitatea
faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind
de peste 160.000 lei, activitatea infracțională
fiind următoarea: a utilizat la data de
10 septembrie 2007, sentința judecătorească falsificată, cu nr. 29/CC
din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galați la Oficiul de Cadastru
și Publicitate Imobiliară Galați în vederea
radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului; a
determinat, cu intenție
lucrătorul
de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – J.K.R. -
cu scopul de a radia în mod nelegal din cartea
funciară, fără vinovăție, la data de
11
septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galați
asupra imobilului;
a indus în eroare asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut,
prin utilizarea de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obținută
în baza unei
hotărâri judecătorești
false - a părților vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de
vânzare - cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat sub
numărul 9124 de BNP „C.A.", infracțiuni comise în concurs
ideal și
real, prev. de art. 33 lit. a) și b) C. pen.
Inculpata M.C. a fost arestată prin aceeași
încheiere, pentru săvârșirea
infracțiunilor
de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003; instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C.
pen.
raportat la art. 260 alin. (1)
C. pen.; complicitate la spălare de bani în formă continuată,
prevăzută
de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),
(2) și (3) C. pen.
, cu aplicarea art. 33 lit.
a) și b) C. pen., constând în aceea că în luna septembrie
2007, a aderat la grupul infracțional organizat
constituit din învinuitul B.M.,
P.E.,
T.P. și L.A. în vederea obținerii de importante
beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ce a
condus la dobândirea
în mod fraudulos
a proprietății a două imobile situate în municipiul Galați, folosindu-se de
diverse
înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri
judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri
arbitrale ori judecătorești neconforme cu
realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste
196.000 lei.
Activitatea infracțională a constat în aceea că
l-a determinat pe învinuitul A.
N. să
facă declarații neconforme cu realitatea, cu ocazia audierii acestuia, la data
de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul
civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei
Galați,
cu privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost
întrebat cu privire la imobilul situat în municipiul Galați; l-a ajutat pe
învinuitul L.Ș. în a schimba și transfera, în mod repetat, proprietatea
asupra imobilului situat în Galați, cunoscând că
acesta
provine din comiterea
infracțiunilor pentru care învinuitul a fost trimis în judecată, în
scopul ascunderii provenienței acestuia și în
scopul de a-l ajuta să se sustragă de la
măsura de siguranță a confiscării speciale; a indus în eroare asupra
calității de liber de sarcini a imobilului situat în Galați,
prin utilizarea de mijloace frauduloase -
încheiere de carte funciară obținută în
baza unei hotărâri judecătorești false - a părților vătămate S.I. și S.
M. cu ocazia încheierii de acesta a contractului
de vânzare - cumpărare încheiat la
data
de 25 septembrie 2007, autentificat sub numărul 9124 de BNP „C.A.".
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a
reținut existența temeiurilor
prevăzute
de art. 143 alin. (1) și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul
că există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor mai sus
menționate, că aceste
infracțiuni sunt sancționate de lege cu pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani și că
lăsarea
în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea
publică.
Prin aceeași încheiere au fost arestați preventiv
și inculpații P.E., B.
B.A., V.T. și
L.Ș., iar față de inculpații B.
M.C.
și L.A. a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu
părăsi
localitatea.
Inculpații M.C. și M.S.L. au formulat cereri de
liberare
provizorie sub control
judiciar,
în motivarea cărora au
arătat că participarea lor la săvârșirea infracțiunilor este mai redusă și mai
puțin importantă, comparativ cu ceilalți inculpați, că, fiind căsătoriți, au un
copil cu probleme de sănătate și că lăsarea lor în
libertate nu ar
prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând cererile de liberare provizorie
formulate de inculpați, în raport cu
prevederile
art. 160
8
C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a constatat că
acestea
sunt admisibile în principiu, îndeplinind condițiile și cerințele prevăzute de
art. 160
2
alin. (1) și de art. 160
6
alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă s-a constatat că sunt
nefondate având în vedere că urmărirea penală nu a
fost finalizată, iar pe de altă parte,
gravitatea
ridicată a infracțiunilor săvârșite de inculpați și conduita procesuală a
acestora,
caracterizată prin
încercarea de a minimaliza amploarea și importanța activității lor
infracționale-sunt elemente care justifică
necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să
săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului,
prin influențarea
unor părți sau martori din proces.
Împotriva
încheierii
din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și
pentru Cauze
cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 637/44/2012 au declarat recurs
inculpații M.C. și M.S.L. și au solicitat
admiterea recursurilor,
casarea încheierii atacate și admiterea
cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând recursurile
declarate, sub aspectele invocate precum și din
oficiu,
sub toate aspectele de
legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3)
combinat 385
6
alin. (3) și art. 385 C.
proc. pen., înalta Curte constată că
recursurile
declarate de inculpații M.C. și M.S.L. sunt nefondate,
pentru motivele
ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte apreciază că îndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 160
2
alin. (1) și (2)
C. proc.
pen. nu conduc în mod automat la admiterea cererii de liberare
provizorie întrucât, în actuala reglementare,
liberarea provizorie nu este obligatorie ci
facultativă și reprezintă un beneficiu recunoscut de lege inculpatului
arestat preventiv
care urmează a fi acordată numai în măsura în care se
apreciază că arestarea
preventivă nu este
absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin
garanția pe care o oferă persoana inculpatului și
obligațiile ce se impun la liberare de
către
instanță. De asemenea, instanța de judecată trebuie să se raporteze la
temeiurile
avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării
preventive și să aibă în vedere
toate
circumstanțele cauzei, nu numai cele care caracterizează persoana inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.
136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la
infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau
cu închisoare, pentru a se asigura buna
desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului
sau
inculpatului de la urmărirea
penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se
poate lua față
de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b)
obligarea de a nu părăsi localitatea; c)
obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea
preventivă.
Deși nu este o măsură preventivă, liberarea
provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a
măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele
măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită -
fiind același și anume, buna desfășurare a
procesului penal în ansamblul
său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna
la latitudinea judecătorului, respectiv instanței în cursul judecății, pentru a
aprecia dacă controlul
judiciar este
suficient sau se impune luarea, respectiv menținerea față de inculpat a
măsurii
arestării preventive.
Din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (2) C.
proc. pen. corelate cu art. 160
2
C. proc. pen. rezultă că
pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuiesc îndeplinite două
condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la aceea că
liberarea provizorie este condiționată
de
privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări
de arest
efectiv.
A doua condiție vizează natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite.
Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.
„liberarea
provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor
săvârșite
din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Înalta
Curte constată că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în
judecată legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din
acest punct de vedere, cererile inculpaților sunt admisibile.
Condiția negativă vizează comportamentul
inculpaților și perspectiva acestui
comportament după liberarea
provizorie.
Astfel, în art. 160
2
C. proc. pen. se arată că liberarea provizorie sub
control judiciar se poate acorda în cazul în care nu
există date din care ar rezulta
necesitatea
de a-i împiedica pe învinuiți sau inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau
că aceștia va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea
unor părți,
martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor
de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se observă că legiuitorul, folosind expresia de
„date" nu a avut în vedere existența
unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări
concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpaților, modul de
operare, infracțiunea săvârșită, care
să îndreptățească temerea, să o
justifice.
îndeplinirea celor trei condiții
deși nu conferă celui arestat un drept la liberarea
provizorie, ci numai o vocație, instanța având
facultatea și nu obligația de a dispune
măsura.
Aceasta poate refuza
liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie
este absolut
necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin
menținerea măsurii arestării preventive.
Detenția provizorie poate fi menținută atunci
când instanța constată insuficiența
controlului judiciar, cu
respectarea, pe toată durata procesului, a principiului
proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei
respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor
Omului, în art. 5 paragraful 3 se
arată
că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful
1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen
rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi
subordonată unei garanții care să asigure
prezentarea persoanei în cauză
la audiere.
Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte nu
poate justifica menținerea stării
de arest în condițiile în care durata
acesteia a depășit o limită rezonabilă.
Raportându-ne la datele speței, înalta Curte,
apreciază că în acest moment
procesual, există „date", în
accepțiunea dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., din care
să rezulte că inculpații M.C. și M.S.L. vor
încerca
să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere circumstanțele cauzei în
acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării
preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii
judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii
cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva
acestora și cu scopul urmărit, astfel cum este
prevăzut în dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte are în vedere că ambii
inculpați au avut o contribuție activă
la
săvârșirea faptelor ce au fost reținute în sarcina acestora, respectiv că
aceștia au
acționat folosindu-se de
diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv
hotărâri judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, activitate
ce a
condus la dobândirea în mod fraudulos a două imobile în vederea
obținerii de
importante beneficii
materiale, prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, astfel că
datele care îi caracterizează pe cei doi
inculpați nu sunt de natură să evidențieze garanții
suficiente că
liberarea provizorie este, și în cazul lor, o măsură adecvată pentru asigurarea
bunei desfășurări a cercetării judecătorești.
Astfel, la aprecierea temeiniciei cererii de
liberare provizorie trebuie să se țină
cont
și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptelor
și cele personale ale inculpaților M.C. și M.S.L., respectiv să se țină cont de
rezultatul infracțiunilor săvârșite de inculpați cât și de faptul că inculpatul
M.S.
L. a mai săvârșit fapte de natură penală.
Garanțiile de ordin personal ale inculpaților,
cât și cele prevăzute de art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret
pe care îl
prezintă lăsarea inculpaților în libertate.
În consecință, în temeiul art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații M.C. și M.S.
L. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curții
de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul
nr. 637/44/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurenții inculpați vor fi obligați la
plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și
M.S.L. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a
Curții de Apel Galați - Secția
Penală
și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 637/44/2012.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte
125 lei cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de câte 25 iei,
reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la
prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 14 iunie 2012.