ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2599/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 20/P din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat C.P., a fost desființată în parte sentința apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță - Tribunalul Tulcea. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 172 din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Tulcea în Dosarul penal nr. 2236/88/2012, în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul C.G., zis "F.”, fără antecedente penale la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.G. sub supraveghere pe o durată de 6 ani. A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. I s-a impus inculpatului C.G. obligația prevăzută de art. 86 3 alin. (3), lit. d) C. pen., respectiv să nu intre în legătură cu inculpații I.D. și C.P. A atras atenția inculpatului C.G. asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86 4 C. pen.

cu referire la art. 83 C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.D., fără antecedente penale la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.D. sub supraveghere pe o durată de 6 ani. A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. I s-a impus inculpatului I.D. obligația prevăzută de art. 86 3 alin. (3), lit. d) C. pen., respectiv să nu intre în legătură cu inculpații C.G. și C.P. A atras atenția inculpatului I.D.

asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86 4 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.P., la o pedeapsă de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1008 din 8 septembrie 2010 a Judecătoriei Tulcea și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul C.P.

să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. f C. pen. a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 18,7 grame cannabis rămasă după expertizare și depuse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0021737 din 8 noiembrie 2011. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe inculpatul I.D. la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe inculpatul C.P. la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor din oficiu, în faza de urmărire penală și de judecată, în valoare de 900 RON, s-a stabilit a fi plătiți din fondul MJ. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 34D/P din 21 mai 2012 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și I.D.

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Prin actul de sesizare s-a reținut că până la data de 01 noiembrie 2011 inculpatul I.D. a efectuat, fără drept, operațiuni privind circulația drogurilor de risc, prin oferirea, punerea în vânzare, distribuirea sau/și livrarea a 19,7 grame canabis. S-a reținut, de asemenea, că până la aceeași dată inculpatul C.G. i-a ajutat pe inculpații I.D. și C.P. să distribuie cantitatea de 19,7 grame de canabis, intermediind vânzarea acestei cantități de substanță aflată sub control național. Prin Rechizitoriul nr. 38D/P din 27 iunie 2012 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.P.

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) și art. 83 din C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului C.P. faptul că până la data de 01 noiembrie 2011 a efectuat, fără drept, operațiuni privind circulația drogurilor de risc, prin procurarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea sau/și livrarea a 19,7 grame canabis. Prezenți în fața instanței, cei trei inculpați au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul a reținut în fapt următoarele: Până la data de 01 noiembrie 2011, inculpatul C.P., împreună cu inculpatul I.D., au procurat din surse necunoscute și au deținut cantitatea de 19,7 gr canabis (masă netă).

Apoi, I.D. l-a contactat pe inculpatul C.G., căruia i-a spus că deține cantitatea respectivă de canabis și l-a rugat să-i găsească un cumpărător. La 31 octombrie 2011, contactat telefonic de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, inculpatul C.G., zis „F.”, i-a spus că nu este în Tulcea ca să-l ajute personal, însă i-a confirmat acestuia, într-un limbaj codat, că are lăsate la un prieten, pe nume „D.” (inculpatul I.D.), o cantitate mai mare de „tricouri verzi” (canabis), comunicându-i totodată și numărul de telefon al ultimului. Sunat la rândul său, inculpatul I.D. i-a adeverit investigatorului sub acoperire că are de la „F.” cam 25 de „tricouri verzi”, pe care le vinde cu 1.000 RON, că „marfa” este de foarte bună calitate și că o poate da apoi cu un preț mai mare, convenind detaliile întâlnirii în vederea livrării drogurilor pentru a doua zi.

Conform celor stabilite în ziua precedentă, lucrătorii operativi de poliție judiciară sub coordonarea D.I.I.C.O.T. din cadrul S.C.C.O. Tulcea, s-au întâlnit la 01 noiembrie 2011 cu inculpatul I.D., care i-a condus pe raza localității N, județul Tulcea, acesta comunicându-le pe drum că „marfa” se află la un prieten al său, identificat ulterior în persoana inculpatului C.P.. La rândul său, acesta din urmă, informat anterior de către inculpatul I.D., i-a așteptat la intrarea în localitatea mai sus citată și i-a condus până la o destinație de unde a revenit în foarte scurt timp cu drogurile asupra sa, pe care le-a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire. Ulterior, prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 442417 din 03 noiembrie 2011 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O.

Constanța, s-a stabilit că proba, cu masa brută de 39,2 gr și masa netă de 19,7 gr, este constituită din canabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabiol - ul (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis, ce face parte din Tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată), privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Conform Dovezii seria H, nr. 0021737 din 08 noiembrie 2011, cantitatea de 18,7 gr. de cannabis, rămasă după analizele de profil, a fost depusă în custodia I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. În declarația sa olografă, precum și în declarația dată în fața instanței, inculpatul C.P. a susținut că, la 21 octombrie 2011, la domiciliul său din comuna N, județul Tulcea, a venit prietenul și consăteanul său, inculpatul I.D., care i-a adus o pungă în care se aflau cca 20 gr de canabis, spunându-i că le are de la inculpatul C.G.

și rugându-l să le păstreze până la găsirea unui eventual cumpărător. În cauză nu s-a dovedit însă că respectiva cantitate de droguri ar proveni de la inculpatul C.G. Această concluzie a fost susținută și de faptul că inculpatul C.G., barman de profesie, fost coleg de liceu al inculpatul I.D., era cunoscut ca distribuitor de droguri în rândul tinerilor tulceni, ceea ce acoperă ipoteza apelării lui I. la C. în vederea găsirii unui cumpărător, după revenirea lui I. din Spania și revederea fostului său coleg, căruia i-a comunicat posesia pentru vânzare a drogurilor. Fără să cunoască că drogurile sunt ale fostului său coleg ori ale altei persoane, inculpatul C.G., așa cum a și declarat și cum proceda de obicei, a intermediat vânzarea drogurilor, precum s-a relevat și la confruntarea efectuată între cei doi.

Inculpatul C.G. și-a recunoscut din primele declarații implicarea în intermedierea vânzării „tricourilor verzi” despre care arată că inculpatul I.D. i-a comunicat că le are spre vânzare după revenirea din străinătate, dar a negat că ar fi stabilit personal prețul de vânzare, susținând că drogurile nu-i aparțineau, că nu a obținut și nici nu urma să obțină vreo sumă de bani sau alte foloase de pe urma acestei tranzacții și că doar a făcut serviciul de intermediere între cumpărător și inculpatul I.D. În declarațiile sale inculpatul C.G. a insistat asupra faptului că nu îl cunoaște pe inculpatul C.P., cel asupra căruia au fost găsite efectiv drogurile la data organizării și desfășurării flagrantului.

De asemenea, confruntarea din 24 aprilie 2012 între inculpații C.G. și I.D. a relevat că drogurile nu s-au aflat niciodată în posesia inculpatului C.G., ci doar asupra inculpatului P.C., că primul a aflat de la I.D. despre droguri și s-a oferit să găsească un cumpărător și să intermedieze vânzarea, tot C.P. stabilind prețul vânzării și urmând să încaseze și prețul, respectiv cei 1.000 de RON, în cazul în care s-ar fi realizat vânzarea. În ce privește activitatea provocatoare a agentului sub acoperire, instanța a reținut că această provocare a intervenit după ce inculpatul I.D. îl contactase pe C.G. și îi solicitase sprijinul în a vinde cantitatea de droguri pe care o deținea împreună cu C.P.

Așa cum a statuat și Curtea europeană a drepturilor omului, folosirea investigatorilor sub acoperire nu încalcă, prin ea însăși, dreptul la un proces echitabil, stabilind că provocarea din partea organelor de poliție intervine atunci când ofițerii de poliție nu se limitează la a investiga activitatea criminală într-o manieră pasivă, ci exercită o influență asupra făptuitorului, provocându-l să săvârșească o infracțiune pe care altfel nu ar fi comis-o. Or, în cauza de față, rezoluția infracțională a inculpatului I.D. era deja luată și pusă în parte în executare la momentul intervenirii provocării din partea agenților sub acoperire, astfel că nu se poate susține că inculpatul, în lipsa provocării, nu ar fi săvârși niciodată acea faptă.

S-a arătat că situația de fapt reiese din următoarele mijloace de probă: - actele de sesizare, de prindere în flagrant și constatare, de începere a urmăririi penale, de învestire și de delegare; - actele de autorizare ale investigatorului și colaboratorului sub acoperire și procesele-verbale de consemnare a activităților operative desfășurate; - planșa foto; - raportul de constatare tehnico-științifică; - actele de ridicare și de predare-primire; - listele convorbirilor telefonice purtate de participanți, suportul electronic de fixare a acestora și procesul-verbal de consemnare a datelor și orelor purtării respectivelor convorbiri; - declarația martorului I.M.A.; - declarațiile învinuiților și - procesul-verbal de confruntare între înv.

C.G. și I.D. În drept, fapta inculpatului I.D. care, până la data de 01 noiembrie 2011 a efectuat, fără drept, operațiuni privind circulația drogurilor de risc, prin oferirea, punerea în vânzare, distribuirea sau/și livrarea a 19,7 grame canabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, fapta inculpatului C.G. care, până la aceeași dată i-a ajutat pe inculpații I.D. și C.P. să distribuie cantitatea de 19,7 grame de canabis, intermediind vânzarea acestei cantități de substanță aflată sub control național, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 26 din C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului C.P. care, până la data de 01 noiembrie 2011 a efectuat, fără drept, operațiuni privind circulația drogurilor de risc, prin deținerea, oferirea, punerea în vânzare a 19,7 grame canabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) de trafic de droguri de risc. Inculpatul C.G. de 24 ani, are studii medii, o ocupație stabilă, nu are antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale a avut inițial o atitudine corespunzătoare, recunoscând cu regret fapta reținută în sarcina sa. De asemenea, în timpul cercetărilor a colaborat activ cu organele judiciare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (republicată).

Aceeași dispoziție de favoare a fost reținută din aceleași considerente și față de inculpatul C.P.. În ce privește pe inculpatul C.P., Tribunalul, în temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1008 din 8 septembrie 2010 a Judecătoriei Tulcea și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul C.P. să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce va fi executată în regim de detenție, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei sau a executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând apărări pe fondul cauzei și contestând situație de fapt reținută în actul de sesizare al instanței, invocând de asemenea și alte critici vizând modul de rezolvare de către prima instanță a unor apărări legate de modul de desfășurare a urmăririi penale. Verificând sentința apelată instanța de apel a constatat că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive. Astfel, sentința apelată în ce-l privește pe inculpatul C.P. s-a întemeiat pe aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., invocându-se recunoașterea de către inculpat a faptelor reținute în actul de sesizare însușirea probelor administrate pe timpul urmăririi penale . Verificând declarația inculpatului consemnată la data de 18 decembrie 2012, dată la care au avut loc și dezbaterile, curtea a constatat că, în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea disp.

art. 320 1 C. proc. pen. în ce-l privește pe inculpatul C.P., întrucât declarația acestuia nu conține manifestarea de voință clară și explicită, în sensul prevăzut de art. 320 1 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. Ca atare, hotărârea apelată fiind afectată de nulitate, în condițiile art. 197 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., se impune refacerea acesteia de către prima instanță de judecată, după administrarea completă a probatoriilor pentru a permite beneficiul celor trei grade de jurisdicție prevăzute de lege în favoarea inculpatului și pentru a-i permite acestuia accesul deplin la instanță și exercitarea plenară a dreptului la apărare. Pentru aceste motive, făcând aplicarea art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de către inculpatul C.P., a desființat în parte sentința penală apelată, dispunând rejudecarea cauzei de către prima instanță legal sesizat Tribunalul Tulcea, cu partea din cauza penală ce vizează tragerea la răspundere a acestui inculpat . Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul C.P. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita condamnare a acestuia pentru o altă faptă decât pentru cea pentru care a fost trimis în judecată și în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. A arătat că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât i se creează o situație mai grea în propria cale de atac.

De asemenea instanța nu a răspuns celorlalte critici formulate în apel. Înalta Curte, analizând recursul formulat de inculpat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. constată că acesta este nefondat. În mod corect a constatat instanța de apel că în fața primei instanțe inculpatul nu și-a manifestat expres intenția de a-și recunoaște vinovăția. Declarația inculpatului din 18 decembrie 2012 nu atestă o recunoaștere a faptelor de către inculpat, astfel încât, în mod greșit instanța a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și a soluționat cauza fără administrarea probatoriului. Argumentele invocate de inculpat că prin trimiterea spre rejudecare i s-ar crea o situație mai grea în propria cale de atac nu pot fi reținute.

Nu se poate aprecia de plano că aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. îi creează inculpatului o situație mai favorabilă, atâta vreme cât aplicarea instituției recunoașterii de vinovăție are drept efect condamnarea inculpatului, în timp ce, ca urmare a aplicării procedurii ordinare se poate ajunge și la soluția achitării inculpatului. Deși apelul este o cale de atac devolutivă, și ca atare se puteau administra probe și în această fază a judecății, Înalta Curte apreciază că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță este corectă, deoarece o desființare cu reținere spre rejudecare ar fi privat inculpatul de un grad de jurisdicție, beneficiind doar de o soluție pe fondul cauzei pronunțată de Curtea de Apel care putea fi critică doar din perspectiva legalității, nu și a temeiniciei, conform cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc.

pen. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, urmând ca acesta să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr. 20/P din 26 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM