ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 2836 din 7 decembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis
acțiunea formulată de reclamanții C.C. și C.R. împotriva pârâtei SC M.G. SRL,
aceasta fiind obligată să sisteze producția de tâmplărie PVC în imobilul din
Craiova str. Pictor Oscar Obedeanu și să plătească suma de 723 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit
concluziilor raportului de expertiză, nu a putut fi determinat nivelul de
zgomot, cu potențial de poluare sonoră, întrucât, deși reprezentantul
societății pârâte SC M.G. SRL a permis accesul expertului în spațiul de
producție, l-a împiedicat să efectueze măsurătorile necesare, cu echipamentele
în stare de funcționare.
Totuși,
expertul a concluzionat că, utilajele folosite de societatea pârâtă SC M.G.
SRL, la producția de tâmplărie PVC, în stare de funcționare, au potențial de
poluare sonoră, care se amplifică semnificativ, în cazul în care ferestrele
imobilului sunt deschise.
De asemenea,
potrivit explicațiilor oferite de acesta, în ședința publică din data de 2
noiembrie 2010, probabilitatea ca în locuința reclamanților, să fie depășit
nivelul maxim de zgomot admis de actele normative în vigoare, în condițiile în
care societatea pârâtă SC M.G. SRL își desfășoară activitatea în atelier, este
de peste 50 % și chiar mai mare, dacă imobilul are ferestrele deschise.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M.G. SRL, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de
apel s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, întrucât prin încheierea
judecătorului delegat de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, din data de 10
decembrie 2009, definitivă și irevocabilă, s-a dispus suspendarea activității,
astfel încât instanța nu mai poate pronunța o nouă hotărâre, care să aibă
același efect.
De asemenea,
s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins proba cu
contraexpertiză, în condițiile în care concluziile expertului sunt
părtinitoare, neadevărate și fără nici un fundament științific, având în vedere
că acesta nu a efectuat nici o măsurare a nivelului de zgomot, însă nu din
cauza reprezentantului societății SC M.G. SRL, ci pentru că reclamanții C.C. și
C.R. nu i-au permis, reprezentantului societății, accesul pe proprietatea lor
și nici observarea rezultatului măsurătorilor, care urmau să fie efectuate în
curtea acestora.
Curtea de Apel
a încuviințat proba cu expertiză tehnică, întocmit de expert inginer I.M.
Împotriva
raportului de expertiză, la data de 3 februarie 2012, intimații-reclamanți C.C.
și C.R. au formulat obiecțiuni, răspunsul fiind depus de către expert la data
de 10 februarie 2012.
Prin decizia
nr. 62 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a
admis apelul declarat de pârâta SC M.G. SRL și a schimbat sentința nr. 2836 din
7 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul că
a respins acțiunea; a obligat intimații la plata sumei de 2004 lei cheltuieli
de judecată.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:
Potrivit
raportului de expertiză și înscrisurilor depuse la dosar, apelanta SC M.G. SRL
a dovedit că valorile nivelului de zgomot, rezultat din activitatea sa de
producție tâmplărie PVC, nu depășesc limitele maxime stabilite de lege, prin
Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1993, iar desfășurarea acestei
activități nu provoacă niciun disconfort acustic și fonic
intimaților-reclamanți C.C. și C.R.
Curtea a
apreciat că cererea intimaților privind încuviințarea efectuării unei noi expertize
este neîntemeiată, raportat la motivul invocat, acela că valorile nivelului de
zgomot, consemnate de expert în raportul de expertiză, nu sunt aceleași cu cele
măsurate, în mod efectiv, la fața locului, întrucât mențiunile cuprinse în
raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals, deoarece experții
lucrează în calitate de delegași ai instanței.
În concluzie,
s-a constatat că, prin activitatea desfășurată, apelanta-pârâtă SC M.G. SRL își
exercită drepturile civile cu bună credință, cu respectarea drepturilor
intimaților reclamanți C.C. și C.R. și fără ca aceștia să fie tulburați în
exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate asupra imobilului.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.C. și C.R., criticând-o sub următoarele
motive de nelegalitate.
Instanța a
încălcat grav dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.
Nu există nici
o motivare concretă a respingerii cererii de refacere a raportului de
expertiză, motivare obligatorie potrivit legii și indispensabilă exercitării
controlului judiciar prin calea de atac.
Simplul fapt că
recurenții au semnat procesul-verbal nu echivalează cu o motivare în privința
respingerii cererii în condițiile în care în acel proces verbal nu se
consemnează decât prezența acestora la efectuarea măsurătorilor și nu ceea ce
efectiv s-a măsurat pentru a putea formula cu adevărat obiecțiuni.
Expertul a
reținut la efectuarea expertizei doar acte depuse de către cealaltă parte,
exprimându-și opinia asupra actelor depuse de recurenți.
În aceste
condiții, se impunea efectuarea unei noi expertize.
Deși a fost
admisă proba cu expertiză cu specialitatea sonometriei, acest raport este
efectuat de către un expert în metrologie.
Instanța face o
aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile și ignoră criticile
privitoare la legalitatea desfășurării activității pârâtei, din perspectiva
acordurilor, avizelor și autorizațiilor necesare.
Sunt invocate
dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 8 și 9 C. proc. civ. și se solicită anularea
sentinței sau casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea
administrării probelor care să asigure un proces echitabil.
Intimata SC
M.G. SRL a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea
recursului.
Analizând
recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază
că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de
apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea sonometriei
pentru a determina dacă societatea intimată pârâtă SC M.G. SRL poluează fonic
prin activitatea pe care o desfășoară.
Potrivit
dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ.: „Când pentru lămurirea unor
împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor
specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei
experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se
pronunțe..”.
Așa fiind,
expertul urmează a stabili împrejurările de fapt și în niciun caz nu poate
emite concluzii privind interpretarea și aplicarea actelor normative față de
situația de fapt, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Curtea de Apel
a respins cererea reclamanților C.C. și C.R. privind încuviințarea efectuării
unei noi expertize fără a motiva această măsură, reținând doar că mențiunile
cuprinse în raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals.
Hotărârea
recurată nu este motivată conform exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,
respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, Curtea
de Apel a respins solicitarea reclamanților recurenți de a se efectua o nouă
expertiză, respectiv refacerea măsurătorilor în prezența unui expert asistent
fără a se motiva această măsură în contextul în care expertul a declarat nule
înscrisurile depuse și procesul verbal semnat de recurenți atestă doar prezența
acestora la efectuarea măsurătorilor și nu ceea ce efectiv s-a măsurat.
Așa fiind, în
cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Motivarea
trebuie să fie pertinentă, completă, convingătoare și accesibilă, fiind un
element necesar în exercitarea controlului declanșat prin calea de atac a
recursului.
Hotărârea
trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format,
în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată,
argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la
susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile
legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că nu este posibilă exercitarea
controlului judiciar, pe de o parte reținând nemotivarea hotărârii, iar pe de
altă parte faptul că nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt, în condițiile
în care expertul desemnat în cauză nu s-a limitat la a răspunde obiectivelor
stabilite pentru lămurirea împrejurărilor de fapt, ci a făcut aprecieri privind
interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, acesta
fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Așa fiind,
Înalta Curte apreciază că în cauză este necesară efectuarea unei noi expertize
în specialitatea sonometriei pentru a se stabili situația de fapt, în prezența
unor experți asistenți pentru părți.
Pe cale de
consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul
urmează a fi admis, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare
la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanții C.C. și C.R. împotriva deciziei nr. 62 din 26 aprilie
2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, pe care o casează
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 martie
2013.