ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2836 din 7 decembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C. și C.R. împotriva pârâtei SC M.G. SRL, aceasta fiind obligată să sisteze producția de tâmplărie PVC în imobilul din Craiova str. Pictor Oscar Obedeanu și să plătească suma de 723 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: Potrivit concluziilor raportului de expertiză, nu a putut fi determinat nivelul de zgomot, cu potențial de poluare sonoră, întrucât, deși reprezentantul societății pârâte SC M.G. SRL a permis accesul expertului în spațiul de producție, l-a împiedicat să efectueze măsurătorile necesare, cu echipamentele în stare de funcționare.

Totuși, expertul a concluzionat că, utilajele folosite de societatea pârâtă SC M.G. SRL, la producția de tâmplărie PVC, în stare de funcționare, au potențial de poluare sonoră, care se amplifică semnificativ, în cazul în care ferestrele imobilului sunt deschise. De asemenea, potrivit explicațiilor oferite de acesta, în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010, probabilitatea ca în locuința reclamanților, să fie depășit nivelul maxim de zgomot admis de actele normative în vigoare, în condițiile în care societatea pârâtă SC M.G. SRL își desfășoară activitatea în atelier, este de peste 50 % și chiar mai mare, dacă imobilul are ferestrele deschise. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M.G.

SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de apel s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, întrucât prin încheierea judecătorului delegat de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, din data de 10 decembrie 2009, definitivă și irevocabilă, s-a dispus suspendarea activității, astfel încât instanța nu mai poate pronunța o nouă hotărâre, care să aibă același efect. De asemenea, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins proba cu contraexpertiză, în condițiile în care concluziile expertului sunt părtinitoare, neadevărate și fără nici un fundament științific, având în vedere că acesta nu a efectuat nici o măsurare a nivelului de zgomot, însă nu din cauza reprezentantului societății SC M.G.

SRL, ci pentru că reclamanții C.C. și C.R. nu i-au permis, reprezentantului societății, accesul pe proprietatea lor și nici observarea rezultatului măsurătorilor, care urmau să fie efectuate în curtea acestora. Curtea de Apel a încuviințat proba cu expertiză tehnică, întocmit de expert inginer I.M. Împotriva raportului de expertiză, la data de 3 februarie 2012, intimații-reclamanți C.C. și C.R. au formulat obiecțiuni, răspunsul fiind depus de către expert la data de 10 februarie 2012. Prin decizia nr. 62 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC M.G. SRL și a schimbat sentința nr. 2836 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul că a respins acțiunea; a obligat intimații la plata sumei de 2004 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Potrivit raportului de expertiză și înscrisurilor depuse la dosar, apelanta SC M.G. SRL a dovedit că valorile nivelului de zgomot, rezultat din activitatea sa de producție tâmplărie PVC, nu depășesc limitele maxime stabilite de lege, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1993, iar desfășurarea acestei activități nu provoacă niciun disconfort acustic și fonic intimaților-reclamanți C.C. și C.R. Curtea a apreciat că cererea intimaților privind încuviințarea efectuării unei noi expertize este neîntemeiată, raportat la motivul invocat, acela că valorile nivelului de zgomot, consemnate de expert în raportul de expertiză, nu sunt aceleași cu cele măsurate, în mod efectiv, la fața locului, întrucât mențiunile cuprinse în raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals, deoarece experții lucrează în calitate de delegași ai instanței.

În concluzie, s-a constatat că, prin activitatea desfășurată, apelanta-pârâtă SC M.G. SRL își exercită drepturile civile cu bună credință, cu respectarea drepturilor intimaților reclamanți C.C. și C.R. și fără ca aceștia să fie tulburați în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate asupra imobilului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.C. și C.R., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate. Instanța a încălcat grav dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. Nu există nici o motivare concretă a respingerii cererii de refacere a raportului de expertiză, motivare obligatorie potrivit legii și indispensabilă exercitării controlului judiciar prin calea de atac.

Simplul fapt că recurenții au semnat procesul-verbal nu echivalează cu o motivare în privința respingerii cererii în condițiile în care în acel proces verbal nu se consemnează decât prezența acestora la efectuarea măsurătorilor și nu ceea ce efectiv s-a măsurat pentru a putea formula cu adevărat obiecțiuni. Expertul a reținut la efectuarea expertizei doar acte depuse de către cealaltă parte, exprimându-și opinia asupra actelor depuse de recurenți. În aceste condiții, se impunea efectuarea unei noi expertize. Deși a fost admisă proba cu expertiză cu specialitatea sonometriei, acest raport este efectuat de către un expert în metrologie. Instanța face o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile și ignoră criticile privitoare la legalitatea desfășurării activității pârâtei, din perspectiva acordurilor, avizelor și autorizațiilor necesare.

Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 8 și 9 C. proc. civ. și se solicită anularea sentinței sau casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor care să asigure un proces echitabil. Intimata SC M.G. SRL a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea sonometriei pentru a determina dacă societatea intimată pârâtă SC M.G. SRL poluează fonic prin activitatea pe care o desfășoară. Potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc.

civ.: „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe..”. Așa fiind, expertul urmează a stabili împrejurările de fapt și în niciun caz nu poate emite concluzii privind interpretarea și aplicarea actelor normative față de situația de fapt, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată. Curtea de Apel a respins cererea reclamanților C.C. și C.R. privind încuviințarea efectuării unei noi expertize fără a motiva această măsură, reținând doar că mențiunile cuprinse în raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals.

Hotărârea recurată nu este motivată conform exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, Curtea de Apel a respins solicitarea reclamanților recurenți de a se efectua o nouă expertiză, respectiv refacerea măsurătorilor în prezența unui expert asistent fără a se motiva această măsură în contextul în care expertul a declarat nule înscrisurile depuse și procesul verbal semnat de recurenți atestă doar prezența acestora la efectuarea măsurătorilor și nu ceea ce efectiv s-a măsurat. Așa fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, convingătoare și accesibilă, fiind un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin calea de atac a recursului. Hotărârea trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu este posibilă exercitarea controlului judiciar, pe de o parte reținând nemotivarea hotărârii, iar pe de altă parte faptul că nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt, în condițiile în care expertul desemnat în cauză nu s-a limitat la a răspunde obiectivelor stabilite pentru lămurirea împrejurărilor de fapt, ci a făcut aprecieri privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că în cauză este necesară efectuarea unei noi expertize în specialitatea sonometriei pentru a se stabili situația de fapt, în prezența unor experți asistenți pentru părți.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții C.C. și C.R. împotriva deciziei nr. 62 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 martie 2013.