ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1223/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P.V.I.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.D. SRL, solicitând obligarea acesteia să închidă ferestrele, balcoanele și terasele care au vedere asupra proprietății reclamantei: să ridice schelele montate pe proprietatea reclamantei: să fie obligată pârâta să desființeze partea de construcție care încalcă linia de hotar dintre cele două proprietăți și totodată, pârâta să fie obligată la repararea prejudiciului cauzat în urma deteriorării imobilului prin efectuarea lucrărilor de construcție. Prin sentința comercială nr. 2085 din 25 februarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, excepția insuficientei timbrări a capătului patru din acțiune.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC P.V.I.E. SRL București și a fost obligată pârâta SC E.D. SRL să închidă ferestrele, balcoanele și terasele cu vedere asupra proprietății reclamantei. Prin aceeași sentință s-au respins, ca neîntemeiate, capetele trei și patru din acțiune și totodată, conform art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului doi din acțiune. Tribunalul a reținut că susținerea reclamantei în sensul că pârâta a executat lucrări de construcții care aduc atingere dreptului său de proprietate, este fondată în raport de probele administrate în cauză, din care a rezultat că prin lucrările executate la construcția pârâtei au fost deteriorate parțial acoperișul imobilului aparținând reclamantei, terasa de la etaj, pereții și pardoseala și că pârâta nu a luat măsuri de protecție pentru a evita producerea de stricăciuni imobilului reclamantei.

Din certificatul de urbanism nr. 1235/2006 depus la dosar nu rezultă o încălcare a normelor de construcție prevăzute de Legea nr. 51/1991, în același sens fiind și nota de constatare din 11 martie 2009 a Primăriei sectorului 5 București. S-a mai reținut de către instanță, că nu s-a probat existența prejudiciului efectiv produs reclamantei, dar nici pârâta nu a dovedit o situație de fapt contrară celei susținute de reclamantă în ceea ce privește ferestrele, balcoanele și terasa cu vedere asupra proprietății reclamantei, cererea fiind de natură să afecteze exercițiul dreptului de proprietate al reclamantei.

În conformitate cu dispozițiile art. 611 și urm. C. civ., tribunalul a admis cererea privind obligarea pârâtei de a închide ferestrele, balcoanele și terasele cu vedere asupra proprietății reclamantei și a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de desființare a părții de construcție care încalcă linia de hotar dintre cele două proprietăți, respectiv termoizolația clădirii proprietatea sa și obligarea la repararea prejudiciului cauzat în urma deteriorării imobilului prin efectuarea lucrărilor de construcție. Prin decizia comercială nr. 225 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.V.I.E. SRL București, împotriva sentinței comerciale nr. 2085 din 25 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 16755/3/2009, în contradictoriu cu intimata SC E.D.

SRL Craiova, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 27.248,60 lei, reprezentând daune materiale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 9.149 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat următoarele: Reclamanta prin cererea de apel a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii capetelor 3 și 4 din acțiune, respectiv obligarea intimatei-pârâte la desființarea lucrărilor de termoizolație care încalcă linia de hotar dintre cele două proprietăți și obligarea acesteia la plata daunelor materiale produse imobilului său prin executarea de către intimată a lucrărilor de construcție la imobilul vecin.

Instanța de apel a administrat proba cu expertiza în construcții și din constatările expertului a reieșit că între imobilele reclamantei și pârâtei nu a fost realizat rost de dilatare cu termoizolație, ceea ce înseamnă că nu există o parte a construcției pârâtei și anume termoizolația clădirii acesteia care să încalce linia de hotar dintre cele două imobile astfel că a respins ca nefondată cererea apelantei reclamante pe acest aspect.

De asemenea, expertul a constatat că lucrările executate la imobilul intimatei pârâte au produs construcției apelantei reclamante stricăciuni, constând în exfolierea și desprinderea tencuielilor gletuite la pereți și tavane în camerele aflate pe calcan; a fost necesară desfacerea acestora până la zidărie urmată de realizarea lor din nou; degradarea finisajelor peste tencuieli, cu glet de ipsos și zugrăveli superioare; a fost necesară desfacerea gletului urmată de igienizare și zugrăveală din nou, care au fost evaluate de către expert la suma de 27.248,6 lei, astfel cum rezultă din devizul de lucrări anexat raportului de expertiză.

Concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește deteriorările produse construcției apelantei-pârâte de către lucrările efectuate la imobilul intimatei se coroborează cu nota de constatare încheiată la data de 27 ianuarie 2009 de Primăria sectorului 1 - biroul disciplina în construcții (f.21), notă în care se constată de către organele de control că între cele două imobile („calcane”) nu s-a realizat termoizolația, ferestrele au fost montate pe calcan cu vedere la nr. 97, au fost realizate balcoane, a fost deteriorat acoperișul, fiind decupat pentru montarea cofrajelor, schelele încalcă proprietatea de la nr. 97, etc. Curtea a reținut că, cererea apelantei-reclamante de obligare a intimatei-pârâte la plata daunelor materiale îndeplinește condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrucât s-a dovedit existența faptei ilicite constând în deteriorarea imobilului petentei, existența prejudiciului în valoare de 27.248,60 lei și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, astfel că, cererea fiind întemeiată și dovedită, în temeiul dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

a fost admis, iar soluția primei instanțe a fost schimbată și obligată pârâta la plata contravalorii prejudiciului. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ. a obligat intimata, la plata sumei de 9.149 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond și apel. Împotriva deciziei comerciale nr. 225 din 28 aprilie 2011, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 14 iulie 2011 a declarat recurs pârâta SC E.D. SRL CRAIOVA, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei și respingerea apelului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, recurenta pârâtă SC E.D. SRL Craiova a intrat în procedura insolvenței, prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind numit administrator judiciar A.M.T.S.I.SPRL Craiova. Prin faxul înregistrat la 7 martie 2012, administratorul judiciar A.M.T.S.I.S.P.R.L. CRAIOVA a precizat că își însușește recursul declarat SC E.D. SRL CRAIOVA și a invocat scutirea de la plata taxei de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006. Intimata-reclamantă SC P.V.I.E. SRL BUCUREȘTI prin întâmpinarea depusă la dosar la 20 ianuarie 2012 a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat. Recursul pârâtei SC E.D. SRL CRAIOVA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR A.M.T.S.I.SPRL CRAIOVA, este netimbrat.

Examinând cererea de recurs sub aspectul regularității acesteia, așa cum cer dispozițiile art. 302 ind.1 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recurenta pârâtă nu a achitat taxa de timbru în cuantumul indicat de instanță. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referite la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Pentru termenul de judecată din 7 martie 2011, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a achita în recurs taxa judiciară de timbru în valoare de 854,4 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflată la fila 62 din dosar . Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor acesteia, inclusiv pentru recuperarea creanțelor sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Față de această situație, se constată că recursul a fost declarat de pârâta

SC E.D. SRL CRAIOVA

la data de 14 iulie 2011 și că prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, aflată la filele 54-55 dosar recurs, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC E.D. SRL CRAIOVA prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind numit administrator judiciar A.M.T.S.I.S.P.R.L. CRAIOVA. Așa fiind, cum recurenta pârâtă a intrat în procedura insolvenței la data de 10 octombrie 2011, deci ulterior datei declarării recursului, 14 iulie 2011, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recursul nu este scutit de la plata taxei de timbru, nefiind introdus de administratorul judiciar. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea de recurs va fi anulată ca netimbrată. Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 7 martie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC E.D. SRL CRAIOVA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR A.M.T.S.I.SPRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 225 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.