ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2010

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sect. 1 București, reclamanta SC V.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC I.D. SA și SC P. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pârâtele să fie obligate să oprească și să desființeze lucrările de construcție desfășurate pe fondul aservit de la adresa din București, sector 1, lucrări ce afectează sau care pot afecta în viitor dreptul de servitute constituit convențional în favoarea fondului dominat de la această adresă. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul din 17 august 2005 a cumpărat dreptul de proprietate asupra unui teren de 280 m.p.

situat în București, sector 1, înscris în cartea funciară și intabulat, împreună cu dreptul de servitute constituit pe o suprafață de 65,46 m.p. asupra imobilului sus menționat. Dreptul de servitute a fost constituit prin contractul de vânzare cumpărare și a fost confirmat prin Dispoziția Primarului General al Mun. București nr. 3403 din 28 septembrie 2004 în sarcina fondului aservit, în favoarea fondului dominant și acesta a fost constituit ca servitute de trecere auto și pietonală cu lățime de 3 metri și maximum 2,80 metri înălțime. În continuare reclamanta a arătat că în luna mai 2007, accesul de servitute a fost blocat de lucrări de construcție începute în fondul aservit, fiind limitat accesul pe servitute.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 576 și următoarele C. civ., art. 634 C. civ. Pârâta SC I.D. SA s-a apărat în sensul că în baza actului de alipire, imobilul reclamantei a fost alipit cu imobilul proprietatea sa din București, sector 1, unde dorește să construiască un complex cu funcțiune turistică. În acest sens a arătat că a obținut autorizație de construcție, act în care s-a ținut cont de servitutea constituită. Pârâta SC P. SA București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că are calitatea de executant, fără a avea drept de dispoziție asupra lucrărilor. Prin Sentința civilă nr. 16248 din 23 noiembrie 2007, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. și art. 4 C. com. Tribunalul a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei și a dispus efectuarea unei expertize topografice și a unei expertize cu specialitatea construcții civile și industriale. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că SC P. SA București nu deține calitate procesuală pasivă, având în vedere calitatea sa de executant al construcției, în baza contractului de execuție lucrări. Din cuprinsul contractului nu rezultă vreo obligație a executantului de a răspunde în relațiile sale cu terții. În consecință, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC P. SA București ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că imobilul proprietatea pârâtei este grevat de o servitute convențională de trecere auto și pietonală, ce a fost constituită încă din anul 1945. Dimensiunile maxime ale acestei servituți de trecere sunt de 3 m lățime și 2,80 m înălțime. Pârâta a obținut două autorizații de construcție pentru construirea unui complex, iar din cuprinsul celor două rapoarte de expertiză a rezultat că limita viitoarei construcții nu încalcă servitutea constituită în favoarea societății reclamante, singura obiecție fiind generată de existența unor panouri metalice amplasate pe teren de către pârâtă, panouri ce trebuie mutate.

Prin concluziile orale susținute la termenul de judecată din data de 25 martie 2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să oprească și să desființeze lucrările de construcție desfășurate pe fondul aservit, lucrări ce afectează sau pot afecta în viitor dreptul de servitute constituit convențional în favoarea fondului dominant. În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat întemeiată în parte acțiunea precizată a reclamantei. Cu referire la cererea reclamantei privind oprirea și desființarea lucrărilor de construcție, tribunalul a constatat că autorizația de construcție a fost emisă în considerarea dreptului de servitute de care este afectat acest teren.

În consecință, prin Sentința comercială nr. 6008 din 15 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC P. SA; a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC P. SA ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta să mute panourile metalice existente pe teren pe amplasamentul 10-11, astfel cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză și a respins capetele de cerere privind oprirea și desființarea lucrărilor de construcție ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC V.I.

SRL și pârâta SC I.D. SA. Reclamanta, prin apelul său, a susținut că greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SA. De asemenea, nu s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză care menționează o diferență de nivel între cota fundației și cota terenului, iar panourile metalice se află la limita săpăturii de fundație; de asemenea, lucrarea nu respecta proiectul. Pârâta a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamanta nu a cerut mutarea construcției, iar pe fond cererea reclamantei este nelegală, servitutea fiind afectată doar pe o suprafață de 65,46 m. Curtea analizând criticile reclamantei le apreciază nefondate.

Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SA a constatat că aceasta a fost în mod corect admisă, față de calitatea părții de executant care nu răspunde decât față de beneficiar și nu față de terți și față de caracterul convențional al servituții constituită. Cu referire la diferența de nivel, a reținut că nu se impune desființarea construcției pentru acest motiv, în raport de soluția raportului de expertiză, a umplerii cu pământ și compactării acestuia. Ridicarea construcției pe limita de proprietate nu aduce atingere dreptului de servitute al reclamantei. Apelul pârâtei a fost apreciat ca nefondat de către curtea de apel. Critica privind plus petita a fost găsită neîntemeiată față de principiul qui potest plus, potest minus, potrivit căruia se putea dispune asupra mutării panourilor metalice, sintagmă care se înscrie solicitării reclamantei.

Prin urmare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 33 din 27 ianuarie 2010 a respins ca neîntemeiate ambele apeluri. Decizia sus evocată a fost recurată, în cadrul termenului legal, de către reclamanta SC V.I. SRL București și de către pârâta SC I.D. SA București. Criticile reclamantei au fost încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit au reținut instanțele că se pot muta panourile metalice fără desființarea construcției, deși nu au dispus obligarea pârâtei și la acoperirea săpăturii. Instanța a reținut greșit că reclamanta a solicitat desființarea întregii construcții, fiind solicitată doar desființarea construcțiilor care afectează dreptul de servitute.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că acțiunea de față este acțiunea prin care s-a solicitat îndeplinirea în natură a obligației de a face, care nu poată fi adusă la îndeplinire decât de executantul lucrărilor. În conformitate cu art. 2 alin. (2) din contractul de execuție de lucrări, executantul și-a asumat întreaga responsabilitate pentru lucrări, până la predarea investiției. În acest context, recurenta a arătat că lucrările efectuate de pârâta SC P. SA încalcă dreptul de servitute, această parte deține calitate procesuală pasivă. În această situație, hotărârea nu poate fi pusă în executare. Criticile pârâtei au fost nu au fost încadrate în motive de nelegalitate conform art. 304 C. proc.

civ. Pârâta a susținut că instanța a încălcat principiul disponibilității, pronunțându-se extra petita, solicitând ca instanța să respinsă în totalitate acțiunea reclamantei. Recursul reclamantei SC V.I. SRL București este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Chestiunea de drept supusă judecății este reprezentată de respectarea dreptului de servitute prin prisma acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C. civ., de către executantul construcției, în speță pârâta SC P. SA. Astfel, între pârâta SC P. SA, în calitate de executant și SC I.D.

SA, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de execuție de lucrări din 28 noiembrie 2005, prin care au fost stabilite fără echivoc obligațiile executantului . Contractul de execuție de lucrări este un contract intuituu personae, executantul fiind obligat să respecte dispozițiile beneficiarului în orice problemă referitoare la contract. Angajarea răspunderii executantului, față de relațiile contractuale ale beneficiarului cu terții nu are suport contractual, astfel cum rezultă din analiza clauzelor contractuale. Această dispoziție derogatorie de la principiul relativității efectelor contractelor, de care se prevalează recurenta reclamantă, trebuie să fie prevăzută prin contract, altfel în lipsa raportului juridic direct dintre executantul construcției și un terț (în speță reclamanta), executantul nu poate deține calitate procesuală pasivă în pricina de față.

Este adevărat că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C. civ., conferă creditorului dreptul la "îndeplinirea exactă” a obligației. În materia obligațiilor de a nu face – speța de față - executarea prestației datorate poate fi obținută în natură, prin obligarea celui care a încălcat-o de a demola lucrarea edificată, care încalcă dreptul de servitute. În consecință, pentru obligațiile contractuale de a nu face, executarea în natură este admisibilă, singura rezervă fiind de a nu se aduce atingere libertății individuale prin executare. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că raționamentul recurentei în ceea ce privește imposibilitatea executării în natură a prestației de către beneficiarul lucrării, în speță pârâta SC I.D.

SA este greșit, dovadă fiind dispozițiile art. 1076 C. civ. și art. 1077 C. civ., care prevăd executarea silită a obligației. Argumentul recurentei privind executarea lucrărilor de construcție de către pârâta SC P. SA, lucrări care încalcă dreptul de servitute al reclamantei, nu poate fi reținut întrucât beneficiarul contractului de execuție de lucrări este pârâta SC I.D. SA, iar subrogarea în drepturile acestuia nu poate fi realizată decât printr-o dispoziție contractuală explicită. Deși instanța a analizat proiectul de execuție și autorizațiile de construire obținute de către pârâta SC P. SA, acestea nu reprezintă argumente în sprijinul calității procesuale pasive a acestei pârâte și nu pot atrage răspunderea executantului construcției față de un terț.

Analiza documentelor care au stat la baza emiterii autorizației de construcție s-a făcut în scopul cercetării respectării dreptului de servitute de care este afectat terenul și nu în ipoteza stabilirii unei răspunderi a executantului construcției. Având în vedere toate aceste argumente, soluția ambelor instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SA este legală. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Prin prisma acestui motiv de recurs, recurenta reclamantă aduce spre analiză chestiunea legată de greșita soluție pronunțată, în sensul obligării pârâtei la mutarea panourilor metalice care se regăsesc pe drumul de servitute, fără a se dispune și obligarea pârâtei la acoperirea săpăturilor.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de nelegalitate vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu există contrarietate în considerentele deciziei recurată, în lipsa obligării pârâtei și la acoperirea săpăturilor. Astfel, instanța omologând concluziile tehnice ale raportului de expertiză efectuat în fața Tribunalului, a dispus obligarea pârâtei la mutarea panourilor metalice. Prin aceeași expertiză care face parte integrantă din hotărâre s-a reținut că soluția în ceea ce privește diferența de nivel este umplerea cu pământ și compactarea până la nivelul anterior. Deci obligarea pârâtei de a muta panourile metalice include și acoperirea săpăturilor rezultate.

Recursul pârâtei SC I.D. SA București este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Critica recurentei privind încălcarea principiului disponibilității și a rolului activ al instanței, în condițiile în care a acordat mai mult decât s-a cerut, poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Prin prisma acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat în limitele pretențiilor deduse în justiție. Astfel, deși reclamanta a solicitat prin acțiune oprirea și desființarea construcției edificată de pârâtă, iar dispozitivul sentinței a statuat cu privire la mutarea panourilor metalice, nu se poate reproșa instanței că a statuat extra petita, în condițiile în care a constatat că nu toată construcția afectează dreptul de servitute, ci doar o parte din lucrare.

În consecință, desființarea poate fi totală sau parțială, ca în cauza de față. În raport de aceste considerente, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC V.I. SRL București și de pârâta SC I.D. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.