ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4155/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sect. 1 București,

reclamanta SC V.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC I.D. SA și SC P. SA,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pârâtele să fie

obligate să oprească și să desființeze lucrările de construcție desfășurate pe

fondul aservit de la adresa din București, sector 1, lucrări ce afectează sau

care pot afecta în viitor dreptul de servitute constituit convențional în

favoarea fondului dominat de la această adresă.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că prin contractul din 17 august 2005 a cumpărat dreptul de proprietate asupra unui teren de 280 m.p. situat în București, sector 1, înscris în cartea

funciară și intabulat, împreună cu dreptul de servitute constituit pe o

suprafață de 65,46 m.p. asupra imobilului sus menționat. Dreptul de servitute a

fost constituit prin contractul de vânzare cumpărare și a fost confirmat prin

Dispoziția Primarului General al Mun. București nr. 3403 din 28 septembrie 2004

în sarcina fondului aservit, în favoarea fondului dominant și acesta a fost

constituit ca servitute de trecere auto și pietonală cu lățime de 3 metri și

maximum 2,80 metri înălțime.

În continuare reclamanta a arătat că

în luna mai 2007, accesul de servitute a fost blocat de lucrări de construcție

începute în fondul aservit, fiind limitat accesul pe servitute.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 576 și următoarele C. civ., art. 634 C. civ.

Pârâta SC I.D. SA s-a apărat în sensul

că în baza actului de alipire, imobilul reclamantei a fost alipit cu imobilul

proprietatea sa din București, sector 1, unde dorește să construiască un

complex cu funcțiune turistică. În acest sens a arătat că a obținut autorizație

de construcție, act în care s-a ținut cont de servitutea constituită.

Pârâta SC P. SA București a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că are calitatea de

executant, fără a avea drept de dispoziție asupra lucrărilor.

Prin Sentința civilă nr. 16248 din 23

noiembrie 2007, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și art. 4 C. com.

Tribunalul a unit excepția lipsei

calității procesuale pasive cu fondul cauzei și a dispus efectuarea unei

expertize topografice și a unei expertize cu specialitatea construcții civile

și industriale.

Cu referire la excepția lipsei

calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că SC P. SA București nu

deține calitate procesuală pasivă, având în vedere calitatea sa de executant al

construcției, în baza contractului de execuție lucrări. Din cuprinsul

contractului nu rezultă vreo obligație a executantului de a răspunde în

relațiile sale cu terții. În consecință, tribunalul a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA București ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul cauzei,

tribunalul a reținut că imobilul proprietatea pârâtei este grevat de o

servitute convențională de trecere auto și pietonală, ce a fost constituită

încă din anul 1945. Dimensiunile maxime ale acestei servituți de trecere sunt

de 3 m lățime și 2,80 m înălțime. Pârâta a obținut două autorizații de

construcție pentru construirea unui complex, iar din cuprinsul celor două

rapoarte de expertiză a rezultat că limita viitoarei construcții nu încalcă

servitutea constituită în favoarea societății reclamante, singura obiecție fiind

generată de existența unor panouri metalice amplasate pe teren de către pârâtă,

panouri ce trebuie mutate.

Prin concluziile orale susținute la

termenul de judecată din data de 25 martie 2009, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtelor să oprească și să desființeze lucrările de construcție

desfășurate pe fondul aservit, lucrări ce afectează sau pot afecta în viitor

dreptul de servitute constituit convențional în favoarea fondului dominant.

În raport de aceste considerente,

tribunalul a apreciat întemeiată în parte acțiunea precizată a reclamantei.

Cu referire la cererea reclamantei

privind oprirea și desființarea lucrărilor de construcție, tribunalul a

constatat că autorizația de construcție a fost emisă în considerarea dreptului

de servitute de care este afectat acest teren.

În consecință, prin Sentința comercială

nr. 6008 din 15 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC P. SA;

a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC P. SA

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a

admis, în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta

să mute panourile metalice existente pe teren pe amplasamentul 10-11, astfel

cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză și a respins capetele de

cerere privind oprirea și desființarea lucrărilor de construcție ca

neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta SC V.I. SRL și pârâta SC I.D. SA.

Reclamanta, prin apelul său, a

susținut că greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC P. SA. De asemenea, nu s-a ținut cont de concluziile

raportului de expertiză care menționează o diferență de nivel între cota

fundației și cota terenului, iar panourile metalice se află la limita săpăturii

de fundație; de asemenea, lucrarea nu respecta proiectul.

Pârâta a solicitat respingerea în

totalitate a acțiunii întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în

condițiile în care reclamanta nu a cerut mutarea construcției, iar pe fond

cererea reclamantei este nelegală, servitutea fiind afectată doar pe o suprafață

de 65,46 m.

Curtea analizând criticile reclamantei

le apreciază nefondate. Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC P. SA a constatat că aceasta a fost în mod corect admisă, față de

calitatea părții de executant care nu răspunde decât față de beneficiar și nu

față de terți și față de caracterul convențional al servituții constituită. Cu

referire la diferența de nivel, a reținut că nu se impune desființarea

construcției pentru acest motiv, în raport de soluția raportului de expertiză,

a umplerii cu pământ și compactării acestuia. Ridicarea construcției pe limita

de proprietate nu aduce atingere dreptului de servitute al reclamantei.

Apelul pârâtei a fost apreciat ca

nefondat de către curtea de apel. Critica privind plus petita a fost găsită

neîntemeiată față de principiul qui potest plus, potest minus, potrivit căruia

se putea dispune asupra mutării panourilor metalice, sintagmă care se înscrie

solicitării reclamantei.

Prin urmare, Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 33 din 27 ianuarie 2010 a respins ca neîntemeiate ambele apeluri.

Decizia sus evocată a fost recurată,

în cadrul termenului legal, de către reclamanta SC V.I. SRL București și de

către pârâta SC I.D. SA București.

Criticile reclamantei au fost

încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Prin prisma motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod

greșit au reținut instanțele că se pot muta panourile metalice fără

desființarea construcției, deși nu au dispus obligarea pârâtei și la acoperirea

săpăturii.

Instanța a reținut greșit că

reclamanta a solicitat desființarea întregii construcții, fiind solicitată doar

desființarea construcțiilor care afectează dreptul de servitute.

În raport de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că acțiunea de

față este acțiunea prin care s-a solicitat îndeplinirea în natură a obligației

de a face, care nu poată fi adusă la îndeplinire decât de executantul lucrărilor.

În conformitate cu art. 2 alin. (2) din contractul de execuție de lucrări,

executantul și-a asumat întreaga responsabilitate pentru lucrări, până la

predarea investiției.

În acest context, recurenta a arătat

că lucrările efectuate de pârâta SC P. SA încalcă dreptul de servitute, această

parte deține calitate procesuală pasivă. În această situație, hotărârea nu

poate fi pusă în executare.

Criticile pârâtei au fost nu au fost

încadrate în motive de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că instanța a

încălcat principiul disponibilității, pronunțându-se extra petita, solicitând

ca instanța să respinsă în totalitate acțiunea reclamantei.

Recursul reclamantei SC V.I. SRL București

este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Chestiunea de drept supusă judecății

este reprezentată de respectarea dreptului de servitute prin prisma acțiunii

întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C. civ., de către executantul

construcției, în speță pârâta SC P. SA.

Astfel, între pârâta SC P. SA, în

calitate de executant și SC I.D. SA, în calitate de beneficiar s-a încheiat

contractul de execuție de lucrări din 28 noiembrie 2005, prin care au fost

stabilite fără echivoc obligațiile executantului . Contractul de execuție de

lucrări este un contract intuituu personae, executantul fiind obligat să

respecte dispozițiile beneficiarului în orice problemă referitoare la contract.

Angajarea răspunderii executantului,

față de relațiile contractuale ale beneficiarului cu terții nu are suport

contractual, astfel cum rezultă din analiza clauzelor contractuale. Această

dispoziție derogatorie de la principiul relativității efectelor contractelor,

de care se prevalează recurenta reclamantă, trebuie să fie prevăzută prin

contract, altfel în lipsa raportului juridic direct dintre executantul

construcției și un terț (în speță reclamanta), executantul nu poate deține

calitate procesuală pasivă în pricina de față.

Este adevărat că acțiunea întemeiată

pe dispozițiile art. 1073 C. civ., conferă creditorului dreptul la "îndeplinirea

exactă” a obligației. În materia obligațiilor de a nu face – speța de față -

executarea prestației datorate poate fi obținută în natură, prin obligarea

celui care a încălcat-o de a demola lucrarea edificată, care încalcă dreptul de

servitute. În consecință, pentru obligațiile contractuale de a nu face,

executarea în natură este admisibilă, singura rezervă fiind de a nu se aduce

atingere libertății individuale prin executare. Din acest punct de vedere,

Înalta Curte constată că raționamentul recurentei în ceea ce privește

imposibilitatea executării în natură a prestației de către beneficiarul

lucrării, în speță pârâta SC I.D. SA este greșit, dovadă fiind dispozițiile art.

1076 C. civ. și art. 1077 C. civ., care prevăd executarea silită a obligației.

Argumentul recurentei privind

executarea lucrărilor de construcție de către pârâta SC P. SA, lucrări care

încalcă dreptul de servitute al reclamantei, nu poate fi reținut întrucât

beneficiarul contractului de execuție de lucrări este pârâta SC I.D. SA, iar

subrogarea în drepturile acestuia nu poate fi realizată decât printr-o

dispoziție contractuală explicită. Deși instanța a analizat proiectul de

execuție și autorizațiile de construire obținute de către pârâta SC P. SA,

acestea nu reprezintă argumente în sprijinul calității procesuale pasive a

acestei pârâte și nu pot atrage răspunderea executantului construcției față de

un terț. Analiza documentelor care au stat la baza emiterii autorizației de

construcție s-a făcut în scopul cercetării respectării dreptului de servitute

de care este afectat terenul și nu în ipoteza stabilirii unei răspunderi a

executantului construcției.

Având în vedere toate aceste

argumente, soluția ambelor instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC P. SA este legală.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Prin prisma acestui motiv de recurs,

recurenta reclamantă aduce spre analiză chestiunea legată de greșita soluție

pronunțată, în sensul obligării pârâtei la mutarea panourilor metalice care se

regăsesc pe drumul de servitute, fără a se dispune și obligarea pârâtei la

acoperirea săpăturilor.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7

C. proc. civ., acest motiv de nelegalitate vizează nemotivarea unei hotărâri

judecătorești. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu există

contrarietate în considerentele deciziei recurată, în lipsa obligării pârâtei

și la acoperirea săpăturilor. Astfel, instanța omologând concluziile tehnice

ale raportului de expertiză efectuat în fața Tribunalului, a dispus obligarea

pârâtei la mutarea panourilor metalice. Prin aceeași expertiză care face parte

integrantă din hotărâre s-a reținut că soluția în ceea ce privește diferența de

nivel este umplerea cu pământ și compactarea până la nivelul anterior. Deci

obligarea pârâtei de a muta panourile metalice include și acoperirea

săpăturilor rezultate.

Recursul pârâtei SC I.D. SA București este

nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Critica recurentei privind încălcarea

principiului disponibilității și a rolului activ al instanței, în condițiile în

care a acordat mai mult decât s-a cerut, poate fi încadrată în dispozițiile art.

304 pct. 6 C. proc. civ.

Prin prisma acestui motiv de

nelegalitate, Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat în limitele

pretențiilor deduse în justiție. Astfel, deși reclamanta a solicitat prin

acțiune oprirea și desființarea construcției edificată de pârâtă, iar

dispozitivul sentinței a statuat cu privire la mutarea panourilor metalice, nu

se poate reproșa instanței că a statuat extra petita, în condițiile în care a

constatat că nu toată construcția afectează dreptul de servitute, ci doar o

parte din lucrare. În consecință, desființarea poate fi totală sau parțială, ca

în cauza de față.

În raport de aceste considerente,

ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC V.I. SRL București și de pârâta SC I.D. SA București

împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

noiembrie 2010.