ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1798/2011

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința comercială nr. 6083 din 14 mai 2010, Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC A.U. BUCUREȘTI SA în contradictoriu cu C.N.A.B. SA și a stabilit în favoarea reclamantei un drept de servitute legală de trecere pe suprafața de teren identificată conform anexei 1 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, aflată în proprietatea pârâtei, în vederea deplasării aeronavelor societății reclamante de la parcarea aeronavelor către pista de aterizare-decolare aflate în administrarea pârâtei. Tribunalul a respins ca neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere referitor la suportarea de către pârâtă a cheltuielilor de amenajare a traseului servituții de trecere.

Ambele părți în litigiu au declarat apel împotriva acestei sentințe, SC A.U. BUCUREȘTI SA pe motivul că nu i s-a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la reamenajarea pe cheltuiala sa a bretelei care face legătura între parcare (pe care sunt garate aeronavele reclamantei) și pista de aterizare - decolare a pârâtei. C.N.A.B. SA a declarat apel nemulțumită fiind de stabilirea în favoarea reclamantei SC A.U. BUCUREȘTI SA a dreptului de servitute de trecere către pista de aterizare - decolare, aflată în administrarea C.N.A.B. SA. În ședința publică de la 21 octombrie 2010, SC E.J. ROMÂNIA SRL a depus cerere de intervenție accesorie în sprijinul apelantei pârâte C.N.A.B. SA, cerere încuviință în principiu în ședința publică de la 16 decembrie 2010. Prin cererea depusă în ședința publică de la 3 februarie 2011, C.N.A.B.

SA a solicitat în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 3121/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. În susținerea cererii de suspendare, apelanta pârâtă precizează că obiectul dosarului nr. 3121/3/2010 vizează cererea de anulare a Autorizației de construire pentru Platforma de îmbarcare/debarcare pasageri și staționare aeronave cu 5 locuri de parcare și cale de rulare pentru accesul aeronavelor de la pistă la platforma și invers. Acest obiectiv pentru care s-au obținut autorizațiile se întretaie cu traiectul servituții de trecere, stabilit prin sentința atacată în prezenta cauză.

În acest context, apelanta pârâtă C.N.A.B., susține că se impune suspendarea judecării prezentei cauzei până ce instanța de contencios va stabili irevocabil, dacă poate sau nu să construiască pe amplasamentul pe unde apelanta reclamantă SC A.U. BUCUREȘTI SA, a solicitat obținerea servituții de trecere. Apelanta pârâtă, petentă în cererea de suspendare, precizează că Autorizația de construire și Certificatul de urbanism sunt anterioare sentinței apelate și că SC A.U. BUCUREȘTI SA a formulat acțiune privind anularea Autorizației de construire solicitând și suspendarea executării Autorizației de construire, cererea de suspendare fiind respinsă de Tribunal iar soluția de respingere fiind menținută și de Curtea de Apel București cu ocazia judecării recursului.

Examinând cererea de suspendare formulată de apelanta C.N.A.B. SA în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a constatat că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate. Curtea a reținut că traseul servituții de trecere (stabilit prin sentința comercială nr. 6083 din 14 mai 2010 atacată cu apeluri în prezenta cauză) pe suprafața de teren identificată conform raportului de expertiză (fila 329 vol. II dosar T.B.), se suprapune cu terenul pe care s-a autorizat construcția potrivit Autorizației de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 emisă de Primăria Sector 1 București. Apelanta SC A.U. BUCUREȘTI SA a atacat în contencios administrativ această autorizație prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2010 ce face obiectul dosarului nr. 3121/3/2010 . Așa cum susține și apelanta reclamantă SC A.U.

BUCUREȘTI SA s-au obținut avizele și acordurile necesare construirii (inclusiv Autorizația de construire a cărei anulare a solicitat-o SC A.U. BUCUREȘTI SA în dosarul nr. 3121/3/2010) pe aceeași suprafață de teren pe care s-a obținut dreptul de servitute de trecere (filele 76-77 dosar CA.B.). Curtea a reținut că suprafața de teren, pentru care s-a obținut Autorizația de construire și care se suprapune cu suprafața de teren pe care s-a obținut dreptul de servitute de trecere este împrejmuită de către apelanta pârâtă (petenta în cererea de suspendare) și că nu s-a făcut o altă probă din care să rezulte continuarea lucrărilor în această zonă. Curtea a reținut că suspendarea judecății cauzei, într-o astfel de ipoteză ca cea relevată în precedent, este de natură să preîntâmpine situația în care s-ar pronunța hotărâri contradictorii, ce nu ar putea fi puse în executare, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

În opinia instanței, este justificată suspendarea judecării cauzei de față întrucât dreptul de a construi legal se întemeiază pe Autorizația de construire (a cărei anulare s-a cerut), cu alte cuvinte dreptul proprietarului de a construi pe terenul proprietatea sa pe care instanța de fond a stabilit ulterior obținerii Autorizației de construire un drept de servitute de trecere, este determinant în dezlegarea pricinii. În acest sens s-a reținut și că însăși SC A.U. BUCUREȘTI SA, care avea calitate de reclamantă la fondul cauzei (acțiune promovată în anul 2004) a inițiat și acțiunea în anularea Autorizației de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009, prin cererea înregistrată la 26 ianuarie 2010. Pe de altă parte măsura suspendării, ca temporizare a soluționării apelurilor, nu lipsește de finalitate demersul judiciar inițiat de SC A.U.

BUCUREȘTI SA și nu prejudiciază, ci reprezintă o protecție eficientă a dreptului. Curtea a apreciat că măsura suspendării este oportună și în raport cu finalitatea acțiunii ce vizează stabilirea servituții de trecere, față de importanța deosebită și complexitatea activității fiecărei părți dar mai ales în contextul respectării unor reglementări specifice privind regimul construcțiilor și terenurilor ce deservesc activitatea aeroportuară. De aceea, Curtea a reținut că menținerea sau nu a Autorizației de construire, având ca efect, fie continuarea și finalizarea lucrărilor pe terenul proprietatea C.N.A.B.

SA (care se supune traseului stabilit de instanța de fond pentru servitutea de trecere) fie desființarea lucrărilor începute (împrejmuiri, etc.), poate influența hotărâtor asupra dreptului dedus judecății în prezenta cauză, respectiv a verificării temeinicei și legalității cererii de stabilire a servituții de trecere prin prisma dispozițiilor legale în materie cât și sub aspectul traseului servituții. În consecință, prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a suspendat judecata apelurilor formulate de apelanta reclamantă SC A.U. BUCUREȘTI SA și de apelanta pârâtă C.N.A. BUCUREȘTI SA, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 3121/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC A.U. BUCUREȘTI SA, în temeiul motivelor de nelegalitate reprezentate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. , prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare. În susținerea recursului, recurenta a arătat că obiectul prezentului dosar este stabilirea dreptului de servitute de trecere în favoarea societății reclamante, pe terenul aflat în proprietatea C.N.A.I. BUCUREȘTI BĂNEASA, în vederea deplasării aeronavelor de la parcare către pistă și obligarea pârâtei la reamenajarea pe cheltuiala sa a bretelei care face legătura între parcare pista de aterizare.

Litigiul de față a fost înregistrat pe rolul instanței în anul 2004, iar în 2008 antecesoarea pârâtei a încheiat cu E.J. România SRL contractul de concesiune de servicii nr. 3196 din 27 august 2008, iar în baza acestuia această societate trebuia să construiască un Terminal de Aviație Generală. Recurenta a arătat că terenul pe care urma să se construiască a fost identificat prin actul adițional nr. 2625 din 30 septembrie 2009, intimatele obținând de la Primăria Sectorului 1 București autorizația de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 pentru teren. Reclamanta a atacat în justiție autorizația de construire sus menționată, formându-se dosarul nr. 3121/3/2010 al Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ, întrucât traseul servituții stabilită de instanța de fond străbate terenul pentru care Primăria a eliberat autorizația de construire.

Acest aspect, susține recurenta a fost reținut de către concluziile raportului de expertiză întocmit în acest dosar, intimatele cunoscând faptul că traseul servituții străbate terenul pe care reclamanta dorea să își dezvolte proiectul. Susține că instanța de apel a dispus suspendarea prezentei pricini, cu toate că intimatele nu au realizat nici un fel de lucrări în baza autorizației de construire, scopul suspendării fiind acela de a tergiversa judecata. Înalta Curte, examinând în cadrul controlului de legalitate, criticile aduse încheierii recurată, în raport de textele legale invocate, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente. Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. În cauză, prin încheierea din data de 3 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a dispus suspendarea cauzei de față, având ca obiect stabilirea dreptului de servitute de trecere în favoarea societății reclamante, pe terenul aflat în proprietatea C.N.A.I.

BUCUREȘTI BĂNEASA.

Instanța de apel a apreciat că dezlegarea acestei cauze depinde de soluția dată în altă judecată aflată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea autorizației de construire pentru platforma de îmbarcare/debarcare pasageri. În mod legal Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei de față depinde de soluția ce se va pronunța în cauza având ca obiect anularea autorizației de construire. Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea de a stabili chestiunea prejudicială de a cărei soluționare ar putea depinde și hotărârea ce se va pronunța în cauza dedusă judecății.

Prin sentința comercială nr. 6083 din 14 mai 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a stabilit traseul servituții de trecere, identificată pe teren conform raportului de expertiză . De asemenea, în mod corect a reținut instanța de apel că traseul servituții de trecere se suprapune cu terenul pentru care s-a solicitat eliberarea Autorizației de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 emisă de Primăria Sectorului 1. În această situație, Curtea analizând cererea de suspendare într-o astfel de ipoteză, în mod legal a considerat că suspendarea judecății este de natură să preîntâmpine situațiile în care ar fi pronunțate hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

În ceea ce privește critica recurentei privind lipsa lucrărilor efectuate în temeiul autorizației de construire, Înalta Curte constată că aceste susțineri nu prezintă relevanță în ceea ce privește argumentele prezentate de instanță în sensul admiterii cererii de suspendare, întrucât dreptul de a construi legal se întemeiază pe autorizația de construire . În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu a prezentat argumentele în sprijinul acestui motiv de nelegalitate, în concret nu a precizat în ce constă contradictorialitatea sau existența motivelor străine de natura pricinii, astfel încât instanța de recurs nu poate efectua controlul de nelegalitate al încheierii din acest punct de vedere.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.U. BUCUREȘTI SA BUCUREȘTI împotriva încheierii din 3 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.